9,387 matches
-
și cronici teatrale. Schița O zi nefastă de V. G. Morțun, cu o bună intuiție a psihologiei personajelor, face parte dintr-o serie de scrieri dedicate funcționarului modest, în care vor excela I. Al. Brătescu-Voinești și I. A. Bassarabescu, iar nuvela C. C. Petrache Sgangură surprinde cu ascuțime psihologia boierului depășit de mersul evenimentelor și închistat în obișnuințele lui domestice, dar și politice. La 1 august 1883, articolul intitulat Mihai Eminescu comenta cu tristețe îmbolnăvirea scriitorului, numindu-l „cel mai mare poet
DACIA VIITOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286644_a_287973]
-
Chișinău), prozatoare și autoare dramatică. După absolvirea Universității de Stat din Moldova (1956) a lucrat în Ministerul Culturii, apoi a fost redactor-șef al Editurii Cartea Moldovenească (din 1961) și director al Editurii Lumina (1966-1979). Debutează în 1952, publicând poezii, nuvele, piese într-un act, povestiri pentru copii. A semnat și câteva piese de teatru, circumscrise unor probleme de etică din lumea oamenilor de artă: Idolul (1975) și Lasă-i plopului măcar o frunză (1984), precum și scenariul de film Joaca de-
DAMIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286669_a_287998]
-
Litere-Artă-Știință”, „Informațiuni”, „Bibliografie”, „Poșta redacției”. Beletristica ocupă un loc important în sumare. Pentru poezie se rețin numele Mariei Cunțan (se publică și postume) și al lui Al. T. Stamadiad. Întrucâtva mai substanțial apare sectorul de proză, unde alături de Constanța Hodoș (nuvela Jurământul, un fragment din romanul Din carnetul unui medic ș.a.), Ion Gorun, Al. Cazaban ș.a. figurează Gala Galaction cu povestirea Hârcă pentru hârcă, reprodusă din „Viața românească”. Este meritorie intenția redacției de a promova dramaturgia originală, dar chiar publicând piesele
DACIA TRAIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286642_a_287971]
-
în spiritul artei „cu tendință”, nici adoptarea formei coșbuciene nu duc la rezultate mai bune. La fel se întâmplă cu tălmăcirile; mai ales cele din J.-M. de Heredia sunt departe de eleganța și subtilitatea originalului. Multe dintre schițele și nuvelele lui D. rescriu, în alt registru, încercările poetice. În unele narațiuni mai ample - Din amintirile lui Vlad și Răzvrătire (ce pare a fi un roman) -, rămase în paginile ziarelor, el încearcă să deseneze personaje mai complicate, cărora le împrumută din
DAFIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286654_a_287983]
-
aici relatarea călătoriei în Bulgaria, câteva legende istorice (Dumbrava Roșie, Dragomir și cetatea lui Radu Negru), dialogul în versuri Apa Dâmboviței către apa Oltului și romanul Doritorii nebuni, rămas neterminat, Radu Ionescu (semna Radion sau Quineva), balada Ursitorile, oda Străbunii, nuvela O zi de fericire. Sunt prezentate poezii de Gr. Alexandrescu și M. Zamphirescu. Apare romanul Don Juanii din București (nesemnat, atribuit ulterior lui Pantazi Ghica și deopotrivă lui Radu Ionescu), precedat de o scrisoare cu interesante considerații asupra genului. N.
DAMBOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286660_a_287989]
-
Scormon de Ioan Slavici, un fragment din romanul Răscoala, pagini din Umbre și Gorila de Liviu Rebreanu, schița Pacostea de Ion Agârbiceanu, un fragment din romanul Reportaj sentimental de Ion Vinea, Fragmente de cartier latin de Emil Cioran și alte nuvele și povestiri aparținând lui Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu, Gala Galaction, Cella Delavrancea, Petru Manoliu, Ion Călugăru, Claudia Millian. Alexandru Kirițescu oferă un fragment din piesa în trei acte Cuib de viespi. Cronica literară este susținută de Tudor Vianu și sporadic
CUVANTUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286628_a_287957]
-
oferite de literatura clasică memorialistică, iar teatrul său comic include personaje și situații de tip molieresc, în timp ce Fântâna Blanduziei construiește o viziune vrednică de dramaturgia clasică. O natură prin excelență clasică este C. Negruzzi. El debutează în proză cu două nuvele romantice, însă nuvela care impune această specie în literatura română, Alexandru Lăpușneanul, romantică prin sursa istorică de inspirație, devine clasică prin exemplaritatea construcției și conturarea pregnantă a caracterelor, iar ciclul de așa-zise „scrisori” (Negru pe alb) instaurează la noi
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
clasică memorialistică, iar teatrul său comic include personaje și situații de tip molieresc, în timp ce Fântâna Blanduziei construiește o viziune vrednică de dramaturgia clasică. O natură prin excelență clasică este C. Negruzzi. El debutează în proză cu două nuvele romantice, însă nuvela care impune această specie în literatura română, Alexandru Lăpușneanul, romantică prin sursa istorică de inspirație, devine clasică prin exemplaritatea construcției și conturarea pregnantă a caracterelor, iar ciclul de așa-zise „scrisori” (Negru pe alb) instaurează la noi genul epistolar, de
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
a practicat, ca liber profesionist, meseriile de mecanic auto și fotograf. A debutat cu proză în „Cronica” (1967). Prima lui carte, romanul Minciuna (1969), a fost foarte bine primită de critică. Următoarea, Ramayana. Roman zadarnic (1970), de fapt o amplă nuvelă, a fost ignorată de comentatori. Romanul Înapoi la Savina (1975) continuă Minciuna, ambele fiind contopite și dezvoltate, cu o nouă distribuire a materiei narative, în Risipa (1979). Minciuna supune unor laborioase investigații - prin urmărirea unui caz - psihologia automistificării. Adolescent devorat
COJOCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286325_a_287654]
-
1852; Harriet Beecher Stowe, Coliba lui Moșu Toma sau Viața negrilor în sudul Statelor Unite din America, I-II, pref. M. Kogălniceanu, Iași, 1853; [E. Scribe, H. Berthand, A. des Essarts, Paul de Kock, Al. Dumas], în Foiletonistul cuprinzătoriu de feliurite nuvele, Iași, 1853. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 73-74; Theodor Codrescu, „Evenimentul”, 1894, 337, 339; C. H. Niculescu, O dramă românească la Napoli, București, 1942; Cornea, Alecsandrescu - Eminescu, 50-52; Dumitru Ivănescu, Teodor Codrescu, în Figuri de arhiviști, București, 1971, 67-83; Mircea
CODRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286316_a_287645]
-
pamflete - sunt nu doar agresive, ci și necruțătoare. Venerabilul Cezar Bolliac, junele Al. Macedonski ori poligraful N.D. Popescu vor fi, cu un prilej sau altul, luați în pleasnă. Sunt, fără îndoială, exersări pentru opera maturității. O fiziologie ca Broaște... destule - Nuvelă pesimistă poate fi socotită prima schiță caragialiană. În Smotocea și Cotocea se prefigurează perechea de farfarale Lache și Mache, în vreme ce băcanul Ghiță Calup, gardist civic de o credulitate ce îl sortește încornorării, îl anunță pe Jupân Dumitrache. Dacă nu inventivitatea
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
C. se lasă atras acum nu de exterioritatea bufă, ci de stările mai obscure, de mesajul incert al subconștientului, de conduita psihică a individului într-un moment de încordare, de puternică emoție. El abordează, cu o aplecare ca și naturalistă, nuvela psihologică, oprindu-se asupra unor cazuri-limită, unele cu substrat patologic, implicând factorul congenital. Pe un fond sufletesc zdruncinat, purtările neașteptate, curioase sunt consecința unor împrejurări care pun nervii unor inși hiperreactivi la grea încercare. În vreme de război istorisește un
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Între nădejde și disperare, interioritatea lui se destramă, pradă unei tragicomice surescitări (Două loturi). O problemă de ereditate nesănătoasă ar fi și în Păcat..., scriere pasională și melodramatică, punând în conflict personaje dezaxate, cu structură maladivă. Tendința etică, apăsată, a nuvelei se vădește în finalul îngroșat, în care preotul Nuță își suprimă odraslele, vinovate de păcatul incestului, prăbușindu-se și el numaidecât, răpus de un atac de cord. Atracția pentru zonele de penumbră, de mister îl apropie pe C. de nuvela
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
nuvelei se vădește în finalul îngroșat, în care preotul Nuță își suprimă odraslele, vinovate de păcatul incestului, prăbușindu-se și el numaidecât, răpus de un atac de cord. Atracția pentru zonele de penumbră, de mister îl apropie pe C. de nuvela fantastică. Un fantastic plăsmuit cu o ingenios dozată tehnică a ambiguității, absorbind realul și revărsându-se în el. Plecând de la o superstiție populară, La hanul lui Mânjoală se construiește pe un balans între fantasmagoric și aievea, din care se iscă
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
de stranietate, să nu aibă nimic nefiresc, eroul fiind tulburat, într-o noapte întunecoasă, de farmecele unei hangițe drăcoase și pline de nuri. La conac e o poveste cu un subiect înrudit, dar mult mai palidă. Kir Ianulea, adaptare după nuvela Belfagor arcidiavolo a lui Machiavelli, evocă o atmosferă de început de secol. E vorba de un București fanariot, de un pitoresc aparte, degajând o ciudată poezie. Un basm, în care precizia detaliului istoric, social și sugestia rafinată a ambianței creează
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
lui Machiavelli, evocă o atmosferă de început de secol. E vorba de un București fanariot, de un pitoresc aparte, degajând o ciudată poezie. Un basm, în care precizia detaliului istoric, social și sugestia rafinată a ambianței creează o aparență de nuvelă istorică. Către un asemenea trecut, epocă a șugubățului Anton Pann, se repliază C. în acești ani, creând narațiuni cu o tentă de străvechime. Lungul nasului (localizare după Aulus Gellius, prin intermediul unui text probabil franțuzesc) e cap de serie pentru poveștile
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
I-III, București, 1908; Schițe nouă, București, 1910; Reminiscențe, București, 1915; Abu-Hasan, București, 1915; Culegeri postume, Iași, 1920; Versuri, îngr. Barbu Lăzăreanu, București, 1922; Teatru, I-II, precuvântare Al. Davila, București, 1922; Momente, I-II, pref. E. Lovinescu, București, 1928; Nuvele, povestiri și povești, pref. E. Lovinescu, București, 1929; Opere, I-VII, îngr. Paul Zarifopol și Șerban Cioculescu, București, 1930-1942; Teatru, pref. D. Murărașu, Craiova, 1931; Pagini de proză necunoscută, îngr. și pref. George Baiculescu, București, 1936; Théâtre, tr. Edmond Bernard
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
de alte periodice. De la primele numere au colaborat cu versuri Iosif Vulcan, I. Papiu, Justin Popfiu, At. M. Marienescu, Iulian Grozescu, Moise Sora Noac, apoi Aron Densușianu, Ioniță Scipione Bădescu, I. C. Drăgescu, Vasile Bumbac. În C., Iosif Vulcan publică și nuvele, la fel, Constanța Dunca-Schiau, M. Besanu, I. C. Drăgescu. Aici și-a tipărit I. Codru-Drăgușanu (începând cu numărul 22 din anul 1863) însemnările din călătoriile sale prin Europa. Foarte des au apărut și numele unor scriitori din Principate: V. Alecsandri, D.
CONCORDIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286354_a_287683]
-
și V. A. Urechia. Cele mai multe texte literare sunt republicări după gazetele din Iași sau București, dar grija cu care sunt alese semnalează că în spatele neutralismului politic afișat se ascundea adeziunea la cauza națională. I. Vulcan a tradus din Jókai Mór (nuvela Capul lui Iordachi). S-a mai tălmăcit din Montesquieu și din alți scriitori francezi și germani. At. M. Marienescu și T. Catone colaborau cu folclor cules din Ardeal și Banat. După ziarul bucureștean „Reforma” se retipărește comentariul lui D. Bolintineanu
CONCORDIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286354_a_287683]
-
Editurii Tineretului (1958-1960). A debutat ca licean în revista brăileană „Luceafărul literar și artistic”, iar editorial la Cernăuți, cu placheta de versuri Stanțe pentru nemurirea altora (1934). După debut, C. părăsește pentru totdeauna versul și se dedică prozei, la început nuvelei, apoi romanului. Primele încercări, în descendența lui Gib I. Mihăescu, modeste ca intrigă și stil, descriu cazuri psihice bizare, personaje și întâmplări stranii, în care eroticul joacă un rol important. La miezul nopții va cădea o stea (1957), reeditat de
CONSTANTIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286365_a_287694]
-
dramaturgie, căci anunța în 1922 terminarea piesei Canalia, iar în 1924 intrarea în repetiții a comediei Pe când era bunica fată mare. La Craiova, se pare, a scris drama Sub coasa morții. Reintrarea în literatură se produce totuși printr-o amplă nuvelă, intitulată Vinul de viață lungă (1931), urmată de romanele Fecior de slugă (1932), Pentr-un petec de negreață (1934, devenit la ediția a treia Andrei Vaia) și Nea Nae (1935). Fragmente dintr-un „roman dialogat”, Otrava, și dintr-un alt
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
regelui Dromichet și Aurul negru de Cezar Petrescu. Se apleacă stăruitor asupra unor romane contemporane (Groapa de Eugen Barbu, Cuscrii de Alecu Ivan Ghilia, Anii tineri de Nicolae Țic), asupra povestirilor scrise de Remus Luca și Nicolae Velea, precum și asupra nuvelelor și însemnărilor reportericești ale lui Traian Coșovei. O adevărată pasiune vădește față de narațiunile inspirate din istoria și peisajul țării ale lui Mihail Sadoveanu, impresionând prin calitatea transpunerilor. Din suita textelor de inspirație istorică traduse nu lipsesc romanele Neamul Șoimăreștilor, Zodia
CONSTANTINIDIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286383_a_287712]
-
sa intrare în viața literară. După 1926, când demisionează din armată ca urmare a renunțării la tron a prințului Carol, C. se dedică scrisului. Semnează în „Gândirea”, „Năzuința”, „Scrisul românesc”, „Bilete de papagal”, „Viața literară”, „Ramuri” ș.a. articole, schițe și nuvele, din care o parte sunt strânse în volumul Conu Enake (1928). Ar fi fost redactor la „Rampa” - unde totuși numele nu-i apare - și la „Cuvântul”. „Restaurația” din 1930 îi aduce numeroase funcții și onoruri: general de brigadă, adjutant regal
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
rus, cu un impresar obez și cu o primadonă trecută, dar cu o voce extraordinară. Câteva portrete de indigeni - rajahi, dar și umili servitori -, transcrierea unei povești de dragoste dau variație jurnalului. Împletirea dintre liric și epic caracterizează schițele și nuvelele publicate după 1923. În personajul Iisus din Fiul Omului, autorul își proiectează propria-i frământare sufletească, veritabilă luptă între credință și tăgadă, provocată de imensa suferință umană. O altă schiță, Revenire, relatează o întâmplare ce probează personajului-narator infinita reîntrupare a
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
tăgadă, provocată de imensa suferință umană. O altă schiță, Revenire, relatează o întâmplare ce probează personajului-narator infinita reîntrupare a sufletelor, iar câteva „inscripții pe cristalul de gheață” se desfășoară poematic pe arcul unei simțiri delicate, subtile. În schimb, Subiect de nuvelă și îndeosebi Truică șefu arată o înclinație spre zugrăvirea unui personaj și a unui mediu. Pe această traiectorie se plasează și Conu Enake considerat „roman comprimat”, „cu cheie”, întrucât trimite fără dubii la un cunoscut om politic, fost ministru al
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]