2,926 matches
-
parcare, după ce ne terminam treaba cu ele. Deja nu mai eram în stare să mă adun și să fac un efort pentru a-l opri pe Vaughan. Obsedat de corpul lui dur în aceeași măsură în care el însuși era obsedat de corpurile automobilelor, m-am trezit prizonierul unui sistem de ademenitoare violențe și excitări, un sistem alcătuit din autostrăzi și blocaje rutiere, din mașinile pe care le furam și din descărcările sexuale ale lui Vaughan. În ultima vreme, am observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
considerate oțioase (genuri, specii, rigori literare)” (ed. cit., p. 270). Acest sincretism sau sintetism poetic (ilustrat plenar de wagnerism) reprezintă, în fapt, o utopie, o fantasmă aspirînd să reintegreze ceea ce fusese artificial separat de modernitatea raționalist-pozitivistă. Ideea Poemei care îl obsedase pe Macedonski se regăsește și în romane-poem precum macedonskianul Thalassa și Marafka le futuriste al lui Marinetti. Pe de altă parte, „Aluziile explicite la momentul fin de siécle, senzația că lumea se află la limita unei epoci și la începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sîntem mult mai mistici ca părinții noștri, cari se închinau mult, mergeau la biserică, fără să fie însă pasionați și fanatici. Doar că idolii s-au schimbat (...) Adorarea a rămas și s-a intensificat. Avem acum spirite moderne și cultivate, obsedate de utopii... Socialismul — fie el utopie ori nu — nu e un adevărat cult care-și are preoții săi, oratorii săi și mulțimea credincioasă a lucrătorilor și proletarilor?”, interpretînd în această cheie manifestația studenților lui Mihail Dragomirescu împotriva piesei Manasse: „Cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca un curent de aer aspru prin ferestrele deschise ale unui bal îmbîcsit. Dintru început, Ion Pillat a fost o excepție și o protestare în lumea literară uniformizată de la noi. (...) nu și-a săvîrșit evoluția sub ochii cititorului răbdător și obsedat de toate chinurile gramaticale ale membrilor S.S.R.” (Adevărul, an XXXIII, nr. 11065, 30 aprilie 1920). În altă parte, polemizînd cu pretenția criticilor de a face predicții în privința viitorului poeziei lirice într-o societate utilitaristă, democratică și egalitară, persiflează „indicațiile tematice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
propriu în care folosește unele din arhetipurile comicului paralogic: metamorfozele onirice (care iau la el direcția destrămării omului în obiecte), magia verbală (...), impulsurile subconștient destructive și autodestructive” (op. cit., p. 67). Comentariile critice ale anilor ’60-’70 sînt, pur și simplu, obsedate de relaționarea lui Urmuz cu literatura absurdului și a alienării tragice. Într-un articol intitulat „Măștile lui Urmuz” și apărut în Contemporanul, 1970, nr. 17, p. 3, Antoaneta Tănăsescu identifică în textele urmuziene un „sentiment disperat de înstrăinare, de alienare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Avea un lapsus cauzat de emoții. Știa că nu e bine însă a zis triunghi dreptunghiular, fiindcă trebuia să îl numească într-un fel la demonstrație. Îi treceau prin minte denumirea tuturor triunghiurilor< isoscel, echilateral, oarecare și, dreptunghiular. Parcă îl obseda acest cuvânt și nu era în stare să îl găsească pe cel potrivit. Era extrem de nervos iar profesorul râdea disprețuitor. Laur s-a înfuriat și a ieșit din sală. A venit asistentul Popescu după el, însă a refuzat să mai
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
eu. Poate că asta este o poveste de dragoste sau poate că nu. Depinde de cât sunt dispus să cred în mine însumi. Povestea este despre Helen Hoover Boyle. Despre cum m-a bântuit ea. Ca o melodie care te obsedează. Ca un ideal de viață. Ca un lucru care-ți reține dintr-odată toată atenția. La fel cum te însoțește trecutul în fiecare zi a viitorului tău. Așa este. Asta este. Helen Hoover Boyle este toate astea la un loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sau se împrăștie, mai încet, dar nu vor să contenească. De sub podea, cineva urlă versurile unui cântec. Sunt oameni care simt nevoia să audă tot timpul televizorul, radioul sau combina. Oameni pe care liniștea îi înspăimântă. Ăștia sunt vecinii mei. Obsedați de sunet. Alergici la liniște. Prin toate zidurile pătrund râsetele morților. Asta înseamnă în zilele noastre căldura căminului. Un asediu al zgomotului. Întorcându-mă de la serviciu, am făcut o escală. Omul din spatele casei de marcat și-a ridicat ochii când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
azil de nebuni. O fabrică sau o închisoare. Indiferent cum le-ai asambla, nu ai cum să fii sigur că e corect. Piesele astea minuscule, cupolele și coșurile de fum, saltă la fiecare bubuitură care răzbate prin podea. Oamenii ăștia obsedați de muzică... Alergici la liniște... Nimeni nu vrea să-și recunoască dependența de muzică. Pur și simplu nu se poate. Nimeni nu e dependent de muzică, de televizor sau de radio. Însă tot timpul avem nevoie de mai mult, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și de benzină. Modelul cărămizilor din perete nu e mai pronunțat decât o amprentă digitală. Mai potrivesc o fereastră; mai dau cu niște adeziv. Tremurul sunetului trece prin pereți, prin masă, prin tocul de fereastră, până la degetul meu. Oamenii ăștia obsedați de distracție... Alergici la concentrare... Bătrânul George Orwell a înțeles exact pe dos. Nu, Fratele cel Mare nu ne supraveghează. Cântă și dansează. Scoate tot timpul niște iepuri din joben. Fratele cel Mare se chinuie să ne rețină atenția atâta timp cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
O curvă proastă, zice femeia în vârstă, din moment ce parașuta s-a tăvălit fără să-și ia măcar banul. Femeia de la birou, tipa asta, Mona, închide stația de poliție și zice: — Sper că nu vă deranjează. Mie îmi place emisiunea asta. Obsedați de mass-media. Alergici la liniște. La radioul cu ceas, femeia în vârstă îi zice curvei să găsească niște părinți adoptivi pentru copil, dacă vrea să nu-i distrugă viitorul. Îi spune curvei să se maturizeze odată și să-și termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
că nu ne deranjează. Nu au nici o semnificație. Sunt de la televizor. O explozie răsună de sus. O femeie imploră să nu fie violată. Nu e ceva real. E doar un film. În cultura noastră se tot strigă „Lupul!“. Oamenii ăștia obsedați de dramă... Alergici la calm... Cu unghiile ei negre, Mona apucă paharul gol de vin, cu buza mânjită de rujul roz al lui Helen, și se duce desculță în bucătărie, îmbrăcată într-un halat de baie alb, flaușat. Se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Și Mona izbește în scaunul din față, izbește chiar în dreptul șalelor mele și zice: — Iarăși! De ce vă răzbunați problemele personale pe seama oamenilor nevinovați? Și-i zic să nu mai dea vina pe mine. Poate e din cauza furtunilor solare. Oamenii ăștia obsedați de vorbărie... Care nu sunt în stare să asculte... Descântecul mi s-a învârtit prin cap atât de repede, că nici nu mi-am dat seama. Aproape că adormisem. Ceea ce dovedește cât e de greu de stăpânit. Pot să ucid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai multă. Adică Helen. Număr: 4, 5, 6... Și tinerii, zice, au putere foarte puțină sau deloc, așa că se luptă din răsputeri. Stridie și Mona. Număr: 7, 8... și lui Stridie nu-i tace gura o clipă. Alergici la liniște... Obsedați de vorbărie... Zâmbind cu jumătate de gură, Stridie zice: — Fiecare generație ar vrea să fie cea din urmă. Zice în telefon: Mda, aș vrea să plasez un anunț de mică publicitate. Mda, aștept, zice. Mona își pune din nou perna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ar putea crede. Călușeii vâjâie în jurul nostru, cu lumini albe ca diamantul, verzi ca smaraldul, roșii ca rubinul, lumini albastre ca turcoazul ori safirul - galbenul topazului, portocaliul chihlimbarului... Muzica rock urlă din toate părțile de la difuzoarele urcate pe stâlpi. Acești obsedați de rock, alergici la liniște... O întreb pe Helen când s-a dat ultima oară în tiribombă. Unde te uiți, numai bărbați și femei care se țin de mână și se sărută. Își întind unii altora fuioare roz de vată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și alte lucruri femeiești apoi se va întoarce să te sărute lăsându-ți o urmă de ruj pe cămașă îți va face ochii să se umezească și atunci vei ști că a meritat să trăiești pentru ea. toamna asta mă obsedează toamna intru în camera de coagulare resturi de frunze stau atârnate, de venele pământii ale primului om m-am săturat de frunze frunze contorsionate frunze îmbrăcate în straie vechi frunze pământii ascunse sub palme frunze care au căzut prima oară
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vrut să-i spună că Îi părea rău că nu știuse să-și păstreze sîngele rece În fața lui Gildas. Avea suficient tact ca să știe că nu de scuze avea ea nevoie, ci de un răspuns la o Întrebare care o obseda. I-l oferi pe cel mai cinstit, după părerea lui. - Cred că trebuie să fim atenți la semne, spuse el Încetișor. Au Întotdeauna un sens. TÎnăra femeie se Înfioră. Era aproape cuvînt cu cuvînt ce spusese Gildas, cu o seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
s-o audă și nu-și dădu seama cu adevărat de prezența ei decît atunci cînd ea Încercă să-i smulgă bidonul din mîini. Întoarse spre ea un chip cu trăsăturile deformate de ură - o imagine care avea s-o obsedeze vreme Îndelungată pe tînăra femeie -, la fel ca vorbele pe care le azvîrli cu violență. - Șterge-o de aici, Marie! Nu faci parte dintre ai noștri! Ascunzîndu-și durerea pentru mai tîrziu Într-un ungher al ființei, Marie se agăță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vrut să ne convingă de faptul că a părăsit insula, nu ar fi procedat altfel. Bătea pasul pe loc, dar nu se Întorsese. - GÎndește-te la asta Înainte să pleci la Plymouth! Cuvintele sunaseră ca trîntite. Ușa se trînti și ea. Obsedată de justețea remarcii lui Fersen, Marie se gîndea la Nicolas, dar și la Christian, care o aștepta la hotel și care cu siguranță se Întreba unde se dusese, cu atît mai mult cu cît Își Închisese mobilul ca să poată cugeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Morineau? Am o mică treabă pentru tine... Se lăsase noaptea peste Lands’en de mai multe ceasuri cînd Marie ieși din jandarmerie sub pretextul că-și dezmorțește picioarele. Apelă numărul de mobil al lui Christian. În realitate, imaginea lui o obseda, se simțea prea vinovată față de el, trebuia să-i vorbească, să restabilească legătura Între ei. Rămase uluită auzind mesajul vocal care anunța că numărul respectiv nu mai era valabil. Christian Își pusese amenințarea În practică, tăiase toate punțile. Simți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe toate fețele opțiunile care i se ofereau. În zori, se hotărîse să-și amîne decizia pe mai tîrziu. Totul avea să fie cu siguranță mai limpede În mintea ei cînd se va fi eliberat de toți demonii care o obsedau, Își spuse ea cu lașitate. Era Încă devreme cînd ajunse la jandarmerie. O salută scurt pe Annick: aceasta băgă de seamă cearcănele și mutra Încruntată fără să facă nici un comentariu. - Cafea? Marie Încuviință fără să se oprească. - Așteaptă, am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
al unor foi de pergament reactualizează în simțul olfactiv al unui bolnav emanațiile malodorante de odinioară ale așternutului unui străbunic al său, muribund, și, odată cu ele, figura aceluia, pe care el o identifică și în propriul său chip din oglindă. Obsedat de numele străbunicului (pe care nu și-l poate aminti), acesta se materializează, fără a se rosti, sub înfățișarea unui vizitator necunoscut, ce îi pare totuși familiar, și cu care, până la urmă, se identifică în apele oglinzii. În Somnul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
conștient că vor avea loc multe răsturnări de situație, sper să scăpăm basma curată. Deși ar fi o nerozie să spun că le pot prevedea pe toate. — Pe mine cel puțin, nu mă interesează detaliile astea de imagine care-i obsedează de obicei pe liderii politici, zice Monte Cristo. Sînt conștient că prezența mea pe fundalul revoluției va fi meteorică. N-am cerut niciodată mai mult decît mi s-a cuvenit, n-o voi face nici de data asta. Să știți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Jad”. Artele taoiste de dormitor au scopul de a prelungi cât mai mult posibil vizita „Ambasadorului” în „Palatul Ceresc”, învățându-l pe bărbat protocolul adecvat și oferindu-i „recomandările” corecte ca maestru în arta iubirii. Majoritatea bărbaților sunt mult prea obsedați de mărimea și forma penisului și acordă mult prea puțină atenție deprinderilor necesare pentru a folosi Tulpina de Jad așa cum trebuie. Să tragem cu urechea la o conversație dintre Împăratul Galben și mereu sincera Fată Simplă, referitor la întâietatea abilităților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
parfumate - ca să nu mai vorbim că astăzi atât de multe asemenea soiuri au devenit, În peisajul supermarketurilor, niște rarități din cauza dezavantajelor lor comerciale, cum ar fi pulpa fragedă sau cerința misterioasă de a fi „mîncate din pom“. Încă mă mai obsedează amintiri legate de ele, de numele și aroma lor - Charles Ross, Lady Sudeley, Peasgood’s Nonsuch și King of the Pippins. Până și soiurile mai populare pe care le creștea tata, cum ar fi Comice sau Mozartul și Beethovenul pomologiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]