2,880 matches
-
ajuns așa o porcărie. În afara fricii de a fi omorâtă, nu mai percepeam nimic altceva din mine. Din perspectiva de azi pare ilogic, din moment ce mă temeam tocmai pentru că voiam să trăiesc. Dar eram cu nervii la pământ și atât de obsedată de cei ce-mi vârau frica în oase, de băgătorii-de-frică, încât simțeam ca pe o victorie să pot să mă sustrag de sub nasul lor. Răzbunarea împotriva lor părea să devină atât de plauzibilă când mă gândeam la sinucidere încât îmi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o vedeai lipită pe pereții multor compartimente de tren. Mi-a plăcut în acea vreme și reclama cu trenul călătorind prin noapte ușor curbat ca un șarpe strălucitor. Dar nu putea concura cu Inge Wenzel în drum spre Rimini. Eram obsedată de Inge Wenzel în drum spre Rimini. Odată am văzut un manechin în galantarul unui magazin de confecții și mi-am zis: iat-o pe Inge Wenzel reîntoarsă de la Rimini. Manechinul se afla în spatele unei scări rulante, la o cotitură
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
găsi fete valabile, frumoase la suflet și la trup după vârsta de 26-28 de ani, maximum. Notiță scrisă după o zi întreagă pierdută la Palatul Parlamentului într-un colocviu inutil și stupid de "integrare europeană", populat cu urâte și urâți obsedați de propria lor carieră. Oameni metamorfozați în CV-uri monstruoase. Sfaturi practice: "Dacă ești frumos, rămâi demn de frumusețea ta. Dacă ești urât, fă să se uite urâțenia prin știința ta. Înțeleptul este acela care se bucură de ce are, nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
continuă să fascineze. Dar nimeni nu se întreabă cum ar fi arătat Geneva străbătută de o coloană de tancuri T34 zornăind din șenile pe străzile lui Calvin. De fapt, mărturiesc că este vorba de o imagine cam "anarhistă" care mă obsedează de când am pus piciorul în acest oraș enervant de bogat, de așezat și de burghez. Destin românesc și "european". Adriana, chimistă, asistentă universitară în România, cu diplomă de master la Geneva, înscrisă fictiv la un doctorat la Facultatea de Științe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
America de Sud, gigantica statuie din Brazilia a Mântuitorului cu brațele intinse este reprezentată. Iar pe cardul dedicat Europei de Est nu putea fi reprezentată altceva decât o icoană rusească de fapt, cam tot ceea ce cunoaștem unii despre ceilalți într-o lume obsedată de "comunicare". În cabinele telefonice se vorbește tare, limbile lumii se amestecă transformându-se într-un zgmot de fond uniform, reconfortant. Clienții sunt imigranți săraci, marea majoritate fără o locuință stabilă și fără acte în regulă care le-ar permite
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cele mai valoroase ale Beatleșilor s-au născut din conflictul dintre John Lennon și Paul McCartney. Însă dați mi voie să fac, în continuare, foraje în memoria dumneavoastră. Aveți amintiri de care nu puteți scăpa, care vă bântuie, care vă obsedează? Și dacă da, care sunt? A.R. În general, am o memorie cam șchioapă. Am amintiri, dar nu știu dacă sunt lucruri care mi s-au imprimat pe retină ori în sertărașele creierului, sau le-am reținut fiindcă mi-au
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
întâlnirea dintre Baiazid și trimisul lui Mircea: „Iată, vine-un solz de pește c-o năframă-n vârf de băț“. „Sol de pace“ nu avea, pentru mine, nici un înțeles. „Solz de pește“ avea sens. Dar până la urmă, amintirile care mă obsedează cu adevărat sunt viziuni puternic imprimate în văz și în auz, în cele trei luni cât am stat, zi de zi, alături de soțul meu paralizat în spital. Avea perioade când nu mă recunoștea. Într-o zi m-a întrebat: „Cine
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Milioane de omizi japoneze ocupă calea ferată de la Kumi, întrerupând circulația o zi. Explicația nu poate fi decât poetică, metaforică - dar nu mă interesează. Eu vreau explicații științifice într-un secol științific, care a dezlegat până și enigma care-l obseda pe Cervantes: de ce castorii își mănâncă testiculele în clipa când simt că au fost prinși de vânătorii? Ce s-a întâmplat pe linia ferată de la Kumi - înțeleg: mai întâi trenurile au strivit sute de mii de omizi și șinele au
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ispășitori și din marile mărimi ale junglei, dintre cei învățați doar să pună laba și să sfâșie lăsând pe umerii celor fără apărare toate vinile, toate păcatele, toate experiențele unice, toate semnificațiile? Poate că țapii au dreptate. Regi ai naturii, obsedați de remușcări și ispășiri, de ce nu ne-am permite, noi, oamenii, o asemenea modificare de simbol? Ce ne-ar costa? Douăzeci și cinci de ani pușcărie pentru Bruce Reynolds, căpetenia celor care au dat „lovitura secolului” pe linia Glasgow-Londra. La sfârșitul lui
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
vuind și hohotind sub aceeași și aceeași Tomnaia noci rătăcită în mișcarea browniană a foaierului; își puteau trimite tancurile până la Praga și simultan își treceau din mână în mână sticlele de bere, îl arestau pe Dubček și totodată puteau fi obsedați de Tomnaia noci, de mesteceni și katiușe, erau capabili să mintă o lume întreagă și în același timp să citească, de mici, Pușkin, emanau parfumul lor inconfundabil și babuști atotștiutoare, erau irezistibili în toate, în ticăloșie și lirism, în nepăsare
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
al evoluției politice din sferele înalte, de după primul război mondial. Acei mari orbi ce țineau frâiele planetei au permis instalarea în scaune de șefi de state a unor indivizi dubioși, ce se vor dovedi până la urmă cei mai feroci criminali obsedați de genocid, precum un Stalin în Est și un Hitler în Vest care au dat mâna peste capetele celorlalte popoare ale Europei în văzul indolenței și incapacității lor, conducători de state apreciate ca puteri capabile de a crea un echilibru
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
nici un contact cu ceea ce se numește „mediile literare și artistice“) ; discutam cu Preotu’, dar pe el mi-l formasem singur în acest scop. Iată că, dintr-odată, găsesc pe cineva cu care să pot vorbi despre ideile cultural-acneice care mă obsedau și, în plus, mai e și tipă. E clar că toată chestia m-a dat pe spate ! A doua zi de dimineață ne întîlneam din nou. Ne întîlneam, de fapt, să mergem la o expo ziție („Ce expo ziții sînt
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
noi intrau și într-o crâșmă murdară și puturoasă, în care, la mese șubrede și slinoase, beam niște vin oțetit și îndoit cu apă care ne provoca dureri de cap, tratabile doar cu miraculosul purgativ al madamei Georgescu. Întotdeauna eram obsedați de teama de a nu depăși ora până la care era învoirea. Năravul fumatului l-am deprins extrem de ușor. După ce am fumat câteva țigări, pentru a le încerca gustul, am devenit dependent de nicotină și numai după mulți ani, și cu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
percepută persoana sa în relațiile cu semenii. Prima mare dezamăgire în acest sens a trăit o atunci când copii bine-crescuți sau adolescenți de ambele sexe au început să-i cedeze locul pe scaun în tramvai și autobuz. O întrebare care îl obseda pe atunci era: oare sunt atât de bătrân cum mă văd copiii și tinerii? Confirmarea că nu mai era chiar tânăr venea și din faptul că doamnele și domnișoarele mai coapte, pe care le invita să urce înaintea lui, ori
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
în drept să repete cuvintele pe care poetul latin le pune în gura lui Eneea "ab uno disce omnes", se înșeală. Orgoliu de umilință Li se mai impută un lucru ieșenilor. Li se impută că sunt prezumțioși și orgolioși; că, obsedați de trecutul orașului lor, ei cred în virtuți pe care, dacă le-au avut vreodată, astăzi nu le mai au. E adevărat că ieșenii stăruie încă în iluzia că vechea supremație intelectuală de acum câteva decenii în urmă n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
acela, era unul din autorii mei de predilecție (admirația mea pentru opera lui grandioasă n-a scăzut de altfel nici azi); citeam, aproape regulat, violentele articole pe care Clémenceau le publica în Aurore; și... așteptam încrezător să văd triumfând justiția. Obsedată de lucruri în mijlocul cărora ideea de justiție pare ceva străin și inutil, generația de azi nu poate înțelege faptele și împrejurările aceste; ea nu poate acorda nici un senz logic faptului ca cineva să se pasioneze pentru cauza unui om judecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
aduc înapoi plin de înțelepciunea ta"... Matei Cantacuzino. (Fagmente dintr-o cuvântare festivă, la Radio București.) ...Un aristocrat cu suflet de apostol, un înțelept cu urechea plecată la durerile mulțimei; o inimă senzibilă, o minte clară și comprehensivă: un om obsedat de principiul armoniei pe care-l proclamă în toate ocaziunile ca pe cea mai înaltă expresie a celei amăgitoare fantome care e justiția. Unii au criticat contra-zicerile lui aparente și marea mobilitate a spiritului său, ca pe un semn de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
o lecție de cuviință, de rânduială, de ordine. În sala de curs, ca între zidurile unei biserici, nu trebuie să pătrundă nimic din ceea ce e străin preocupărilor spirituale ale celor care oficiază. De aceea când, acum câțiva ani, guvernul Brătianu, obsedat de unele lucruri care-l îngrijeau, cu drept cuvânt poate, s-a crezut justificat să primească demisia demonstrativă a celor cinci profesori de la facultatea de drept din Iași, între care figura și M. Cantacuzino, scoțându-i din învățământ, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sermanul tatăl meu...", cu insistentul ei refren "Mai stai... mai stai... nu zbura..." Nu cântă decât orchestra; cuvintele aceste nu le rostește nimeni; mi le evocă însă melodia, în care amintirea mea le-a încorporat de demult.) În particular mă obsedează refrenul; ca și cum ar răspunde sentimentelor confuze pe care mi le trezesc, deopotrivă, evocațiunea lucrurilor de demult și ideea distanței care mă separă de acele lucruri. "Mai stai... nu zbura..." Cine să steie? Prezentul care îmi scapă sau trecutul pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și În somn. Împrejurarea aceea, În care nu-mi recunosc alt curaj decît de a fi căutat o ieșire din frică, m-a Învățat Cel puțin atîta cît și legenda lui Oedip În materie de orgoliu. Ochii lupului m-au obsedat În toți anii de atunci. Și aș fi vrut să am totdeauna puterea să fiu ca În acea noapte. Dacă n-am făcut-o, iată măcar că nu mi-e teamă s-o mărturisesc. Mă grăbesc, Însă. SÎntem Încă În pauza
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
am izgonit. Cum am ucis Himera... Mereu Îmi aduc aminte de ea. CÎnd sînt treaz, toată noaptea numai la asta mă gîndesc.) Înaintînd melancolic prin deșert, Belerofon știe că acesta e, de fapt, trecutul său. Și dacă nu l-ar obseda ideea că ispășește o pedeapsă pentru moartea Himerei, ar putea medita la faptele lui ca la ceva străin. Însă gîndul că a fost strălucitor și orb nu-i da pace. S-a deschis În el un proces pe care nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
măști. Se neagă pe sine tot timpul și se hrănește din această negație. Și, dintr-un punct de vedere, pare chiar să aibă dreptate. Nu este infinitul o negație continuă a finitului? Din ce este compus acest infinit care ne obsedează dacă nu din nesfîrșite lucruri finite? Dintr-un număr nesfîrșit de morminte și nașteri. Dar eternitatea lui Proteu e o sumă nesfîrșită de renunțări. Destinul său se apropie numai aparent de cel al lui Sisif. În timp ce la Sisif a trăda
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Ed. „Cartier“, Chișinău, 2000); Efebul de la Marathon, poeme, Biblioteca pentru toți (Ed. „Minerva“, 2000); Poeme (Ed. „Cronica“, 2001). Despre volumul Rod III, scriitorul Marin Preda afirma: „Din zecile de volume de poezie care ne vin, deodată am auzit o voce obsedată de un singur sentiment cântat cu o mare adâncime și forță de expresie... Cititorul poate fi șocat de unicitatea sentimentului, dar în cele din urmă, câștigat și emoționat. O adevărată voce de mare poet.“ Este autorul volumelor de proză Pentru
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
plăcut sau neplăcut) de narcisismul creatorilor de film. De ce ar crede cineaștii că făcutul filmelor e cel mai important lucru din lume nu știu. Că nu e deloc așa. Cineastul care crede că filmele sunt atât de importante, încât devine obsedat de ele cade într-o mare greșeală, după părerea mea. în multe cazuri este o greșeală fericită, o felix culpa, admit. Restul e tăcere este atât de bine povestit, încât numai cineva scandalos de superficial vede doar povestea facerii primului
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
e și teamă de tine. De-aceea m-aș bucura să te știu căsătorit. Așa, acum, dacă vreodată mă cert cu soțul, cred că înțelegi, într-o căsnicie mai există și clipe de enervare din te miri ce întotdeauna mă obsedează același gînd: "mă duc la Mihai; chiar și pentru un ceas, dar mă duc"... Vezi, alta ar fi situația dacă aș ști că tu nu mai ești liber. Ar dispărea obsesia... Spune-mi, schimbă Tamara tonul, ești într-adevăr hotărît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]