142,832 matches
-
deschiși ochii sufletului. Toți oamenii au ochi; dar unii au ochii acoperiți cu o pieliță și nu văd lumina soarelui. Pentru că orbii nu văd, nu înseamnă că lumina soarelui nu strălucește, ci orbii să dea vina pe ei și pe ochii lor. Tot așa și tu, o, omule, din pricina păcatelor și a faptelor tale rele, ochii sufletului tău îți sunt acoperiți cu o pieliță. Că omul trebuie să aibă așa de curat sufletul ca o oglindă strălucitoare. După cum atunci când oglinda prinde
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
și nu văd lumina soarelui. Pentru că orbii nu văd, nu înseamnă că lumina soarelui nu strălucește, ci orbii să dea vina pe ei și pe ochii lor. Tot așa și tu, o, omule, din pricina păcatelor și a faptelor tale rele, ochii sufletului tău îți sunt acoperiți cu o pieliță. Că omul trebuie să aibă așa de curat sufletul ca o oglindă strălucitoare. După cum atunci când oglinda prinde rugină, nu se poate vedea chipul omului în ea, tot așa și un om nu
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
oglinda prinde rugină, nu se poate vedea chipul omului în ea, tot așa și un om nu poate vedea pe Dumnezeu când se află în el păcatul”50. Păcatele întunecă sufletul omului, „sunt ca un gunoi, care-i intră în ochi, de nu mai poate vedea lumina soarelui. Tot așa, păcatele îl întunecă, de nu mai poate vedea pe Dumnezeu”51. Pentru a-L putea vedea pe Dumnezeu, trebuie să ai deschiși ochii sufletului. Dacă orbii nu văd soarele, nu înseamnă
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
sunt ca un gunoi, care-i intră în ochi, de nu mai poate vedea lumina soarelui. Tot așa, păcatele îl întunecă, de nu mai poate vedea pe Dumnezeu”51. Pentru a-L putea vedea pe Dumnezeu, trebuie să ai deschiși ochii sufletului. Dacă orbii nu văd soarele, nu înseamnă că el nu există 52. Pentru cunoașterea lui Dumnezeu, el aduce și argumentul cosmologic. Opera acestui univers ne duce la Dumnezeu. Cere, totuși - și aici este punctul lui forte - credință și curățenie
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
cu accente de critică serioasă, nedispusă a-i menaja mai ales pe amici. Este jurnalul, matur și fair-play, al unei "urmăriri" întinse pe ani, al unui fel de critică-școală. Grila" rămîne, practic, aceea a unui poet, deprins a trage cu ochiul la felul cum se schimbă stilul celorlalți, cu fina curiozitate pe care o au, de obicei, unii față de alții, copiii crescuți împreună. Developările critice dreg scăpări mai vechi, precum vina autorului de-a nu-l fi antologat, cîndva, pe Adrian
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
Pe scurt, lungmetrajul e slab, demonstrează din nou că literatura bate filmul (care este despre povestea de dragoste dintre un pakistanez, britanic la a doua generație, s-ar spune, dar încă musulman, și o irlandeză, catolică într-un mod nesurprinzător). Ochiul acerb al lui Loach, când vine vorba de realism social, s-a miopit de tot. Hanif Kureishi (care a făcut și scenarii de succes despre relații inter-etnice) sau Zadie Smith știuseră să vadă insolitul, Loach vede banalul, care e suficient
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
și strănepotul lui Jules Verne, Jean-Jules. Orice s-ar spune, "spectacole de conversație" ca francezii nu are nimeni. Noi cu atât mai puțin! Cu unele excepții despre care voi vorbi altă dată, poate când îmi va mai veni rândul la "Ochiul magic".
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11689_a_13014]
-
meu, îi luam locul, ș-atunci puteam să mă impun tuturor celor care-și băteau joc de mine." Hasdeu îl insultă pe prietenul său mai bătrîn și apoi tot el îl provoacă la duel, trimițîndu-i doi martori. Cu lacrimi în ochi și fără să înțeleagă nimic, baronul se vede obligat de codul onoarei să accepte provocarea: "șMayendorfț - scrie Hasdeu - trebuia să mă împuște: l-am insultat de două ori, se zvonise pînă la Petersburg!... duelul nu se putea înlătura." Tot ritualul
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
dintre eroii lui își demonstrează virilitatea sau își definesc simțul onoarei prin duel. În piesa Mioara, Radu Vălimăreanu apără onoarea iubitei luptîndu-se în duel cu "craiul" spadasin Garnowski. Lupta are loc cu pistoale și Radu este grav rănit, pierzîndu-și un ochi. În Act venețian, Cellino îl provoacă la duel pe Contele Pietro Gralla. Fiind nobil, se pune în discuție dacă acesta să accepte provocarea luptînd cu mîna stîngă sau să fie reprezentat în duel de servitorul său. Este aleasă a doua
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
pasional (l'amour-passion), "cultivat de tradiția cavalerească și Ťcourtoiseť".32 Cu îndrăzneală, dar și cu inconștiență, el îl provoacă la luptă pe prințul Bazil Șerban, un redutabil spadasin. Dezlănțuit pe teren ca un "posedat" ("palid ca un mort și cu ochii ficși"), Pietraru îl învinge pe prinț, cu toate că e un spadasin mult mai slab ("nu luase decît trei lecții în ajunul duelului"). De fapt, tocmai de aceea. Ca un connoisseur în ale duelului, Camil Petrescu știe această regulă paradoxală. O enunță
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
se respecte drepturile fundamentale și inalienabile în integralitatea lor. Faptul că el avea vocea înecată în lacrimi, la ieșirea sa aproape de orele dimineții din captivitatea unor procurori medievali, arată perfect care au fost instrumentele cercetării și anvergura abuzului psihic. Iar ochii holbați, paroxistici, ai lui Ilie Botoș spun totul. În anumite zone ale ei, justiția românească este una de exterminare.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11664_a_12989]
-
alături de figura scriitorilor de care se ocupă, propria sa figură. Aceasta nu se mai mulțumește, prin forța lucrurilor, a sta în spatele camerei de filmat, ieșind în față. Știința acumulată cu paciență pe spații extinse, scrupulele cercetării parcă niciodată satisfăcute în ochiul unei exigențe insațiabile se asociază cu pulsațiile umorale, precum o integrare a lor în imanența unei ființe: "A fost să fie ca urmașii daco-romanilor, socotește dl. Gheran, să ia viața într-o doară, simțind ancestral momentul cînd să fie serioși
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
Nu fac parte dintre autorii amenințați să ocupe un loc central sau periferic în sinteza domnului Eugen Negrici unde, prin forța împrejurărilor, va fi înghesuială mare. în ce mă privește, am preferat să mătur în prăvălia domnului Rebreanu, trăgînd cu ochiul la tunsorile sale. Dar mă pot lăuda, totuși, că știu bine pe mai toți confrații care umblau pe aceeași uliță a eternității". Imbatabil cunoscător al ogoarelor noastre literare trecute și prezente, asemenea unor Șerban Cioculescu și Z. Ornea, dl Niculae
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
Spre frapantă deosebire de un alt medic de reputație: Cînd cu mulți ani în urmă l-am văzut pe ilustrul neurochirurg Constantin Arseni cu căciula în mînă în fața lui Ceaușescu, ca ultimul țăran în fața boierului, nu-mi venea să cred ochilor". Arghezi, aflat la cumpăna dintre perioada în care fusese pus la index și cea de repunere în circuit, așterne, cu prilejul datei de 1 ianuarie 1955, următoarea urare adresată unei somități politice, urare pe care infatigabilul domn Gheran are grijă
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
superb interpretat de trubadurul nostru postmodern: "în zadar îl mai ascult pe hendrix/ nici măcar chitara lui n-ar putea dezgropa/ tremoloul acelor zile ceața purpurie/ prin care-mi târșâiam bocancii cu ținte/ gustul de rodie al primei înfrângeri/ (și în ochii ei scria/ ieși afară dumneata)/ năucit m-am lăsat pe vine în mijlocul foișorului/ o clipă oasele subțiri mi-au trosnit/ lanțurile argintii zornăiau îngrijorate/ găurile din blugi atârnau triste guri de paiață/ capul de mort de pe geacă s-a făcut
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
nevindecat - între diversele grupuri și clase sociale. Dihonia sădită cu bună știință de acest expert al manipulărilor contondente în momentele decisive pentru emanciparea societății românești a creat o nouă tipologie umană: sinucigașul iliescan, individul decerebrat, incapabil să vadă cu propriii ochi, dar gata să-ți spargă țeasta pentru că ai pus sub semnul îndoielii mistica învățăturilor Marelui Preot Bolșevic. Câtă vreme Iliescu va avea un cuvânt de spus în viața publică românescă, putem fi siguri că forțele retrograde, indivizii pătați, escrocii, nesimțiții
Săraca și cinstita moștenire Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11690_a_13015]
-
devitalizate răfuieli cu foștii subalterni. O răfuială în stilul sferturilor de măsură atât de caracteristice fostului stăpîn de la Cotroceni. Pe tot parcursul citirii lălâului document ce se voia un rechizitoriu nemilos, el nici măcar n-a îndrăznit să-i privească în ochi pe cei cărora, în aparență, li se adresa. N-a rostit nici un nume, n-a invocat nici o împrejurare concretă. În stilul vechilor plenare ale PCR, Iliescu a vorbit în binecunoscutele dodii în care se specializase Ceaușescu: "un grup de tovarăși
Săraca și cinstita moștenire Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11690_a_13015]
-
interogativă, tatonantă și cercetătoare ca brațele unei caracatițe: "Despre cele ce s-au întâmplat când a trecut întâia dată dincolo și a încăput pe mâinile nemților, iar apoi Bărbosu l-a mânat din urmă, până la mal, acolo i-a dezlegat ochii ca să poată vedea satul pe celălalt, adică pe aistlalt mal (n-are a face pe care, toate acestea treceau prin mintea lui Isai când înota pe sub apă, și era groasă deasupra și deasă împrejur apa ca ceața aceea, și măcar că
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
descoperită, în timp ce Buhren, călare pe un cal alb cu hamuri de piele roșie, zburda alături de ea. La trecerea lor, râsetele se preschimbau într-un murmur de deferență. În sfârșit, pe o străduță de pe insula Vasili, lui Vasia îi apăru în fața ochilor stabilimentul băilor. Ostași în ținută de paradă făceau de strajă la intrare. O mică orchestră de alămuri cânta o arie săltăreață în timp ce Buhren cobora de pe cal și deschidea, cu o cheie pe care i-o încredințase țarina, ușa băii de
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
am putut mai amănunțită, a rapoartelor trimise superiorilor lor de către diplomații germani acreditați la București. în aceste circumstanțe, m-am pomenit pus în fața unor documente ce priveau nu numai oameni politici sau conciliabule mai mult sau mai puțin ferite de ochii marelui public, ci și intelectuali intrați în vizorul diplomației și încă în ipostaze total neașteptate, mai ales după înscăunarea nazismului. Cum s-a întâmplat, între alții, cu Nichifor Crainic. Un prim document de această natură a fost un raport al
În arhive diplomatice germane Nichifor Crainic by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11678_a_13003]
-
mai vizitam. Fraza marelui autor francez, transcrisă cuminte în carnetul meu de însuși N. M., mă făcuse să mă gândesc la... . De fapt, acum îmi aduc aminte de ce. Mă gândisem la el ca la un simbol al scrisului, având sub ochi mărturia exemplară, vrednică de cele cinci milenii de gândire civilizată. Și... iată, Hazardul strecurând ideea în carnetul meu sub forma lui Manolescu. Va să zică, Scriitorul de 5000 de ani, cu privirea lui fixă, ce m-a fascinat întotdeauna, stând jos cu
Scribul egiptean by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11699_a_13024]
-
și m-am oprit în prag, năucit de strălucirea din cameră: pe patul cu cearceafuri de o albeață ireală stătea mama, tânără și goală, cu pata roșie de lupus pe șold, cu părul răsfirat pe sâni și pe umeri, cu ochii strălucind ca briliantele, zâmbindu-mi de bun-sosit." (p. 25). Sunt cele mai bune pagini ale volumului, cu publicistică trasă înspre literatură și secvențe prozastice decodate biografic. Nici secțiunea comentariilor pe marginea poeziei și a unor lirici reprezentativi nu e rea
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
din volumul Bărbații, apărut în Editura ZebraE, la Moscova, în 2001. România literară a publicat într-un număr anterior alte câteva eseuri ale lui Erofeev. Margareta ȘIPOȘ Dinozaurul lui Spielberg (Imperiul sovietic al sentimentelor) Bătrânul cazac din Kuban, chel, cu ochii bulbucați și cu zâmbete fugare aduce, ca înfățișare, cu dinozaurul preistoric din filmul lui Spielberg și pare o minunăție grafică ieșită din computer. De parcă ar fi viu, dă din cap, dă din mână și e în stare chiar să se
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
mea). Incluzîndu-se ca artist și contemplator, Neagu este creatorul unui gen de lirică postmodernă care cultivă paradoxul (definit de Andrei Codrescu) dispariției exteriorului. Trăim în lumi paralele, virtuale și, prin asta, potențial viitoare, de unde cunoașterea devine imposibil de transmis ("Cu ochii larg deschiși II"). Fiind un joycean la nivelul expresiei poetice (în multe dintre texte), traducerea în română pierde pe drum, inevitabil, invențiile aliterative semnificative de genul "A-cross is a-stare a-new", unde "cratima" (hyphen) readuce (generativ) limba engleză spre izvoarele
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
pragul celor 70 de ani), în biroul său de la Corriere della Sera, mi-a părut o onoare de nevisat. La Perugia, în 1973, mi-am tradus vreo treizeci de poeme în italiană și le-am trecut prin urechile și pe sub ochii câtorva prieteni italieni. Aceste nepretențioase versiuni aveau să-mi servească drept "cărți de vizită". Plecat din Umbria la Florența, m-am încumetat să le citesc și să le arăt lui Mario Luzi (dedicația sa pe culegerea Su fondamenti invisibili este
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]