2,715 matches
-
formă, socialistă în conținut", "națională în formă, naționalistă în conținut", deși a păstrat și un puternic element socialist. Viziunea naționalistă care a dominat spiritul istoriografic românesc începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea până la 1947 s-a văzut re-întronată ca optica oficială prin prisma căreia trebuie vizualizat trecutul autohton. Ideile care i-au obsedat pe naționaliștii români (continuitatea politico-statală, "România eternă", neatârnarea națională, unitatea veșnică a românității) au fost amplificate în discursul istoric național-comunist. În acord cu întorsătura de la antinaționalism la
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
să arate că și-au câștigat independența prin forțele proprii" (Mitu et al., 1999, p. 48). Antiteza dintre cele două versiuni ale războiului de Independență este evidentă: dacă în varianta naționalistă românii joacă rolul principal în "războiul româno-ruso-turc", prin prisma opticii deconstructiviste, același conflict este un război ruso-turc în care rolul României este redus la acela de "contribuție militară". Conturându-se între cele două, discursul reflexiv-europenist se rezumă la o prezentare mai degrabă factologică-descriptivă, fără o emisiune ideologică prea pronunțată. Spiritualitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de sistem de enunțuri empirice despre trecut, intră la rândul ei sub jurisdicția epistemologică a principiului general al failibilismului. Astfel că și cunoașterea istorică este revizionistă, corectându-și continuu concluziile pe măsură ce apar informații noi despre trecut și pe măsură ce își șlefuiește optica teoretică prin prisma căreia interpretează datele brute ale trecutului. * Aparatul bibliografic este structurat în oglindă cu aparatul conceptual utilizat în corpul teoretic al lucrării. Pentru a maximiza claritatea și a ușura navigarea prin stufosul aparat bibliografic, lucrările menționate au fost
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
opoziția angelic-demonic, cultivând obstinat idealul feminin angelic (și Eminescu este un exemplu), spre deosebire de protofeminiștii Prerenașterii (judecați în teza de față, ca și îndeobște, prin prisma de validare a naratologiei unui viitor realism, inclusiv a prefigurării adoptării de către scriitori a unei optici „poietice”). Din perspectiva mutațiilor și inovațiilor pe care Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer le aduc în ceea ce privește valorificarea și impunerea în prim-plan a personajelor feminine, și care pune accentul pe revalorizarea donnei demonicata, în defavoarea idealului angelic, eteric și oarecum schematic
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
social decât oricare alta, era una în care aptitudinile și capacitățile sale s-ar putea dovedi utile.52a A sperat, în același timp, că se va simți mai bine în mijlocul unor oameni simpli, pe care tindea să-i privească prin optica idealizantă pe care i-au transmis-o unele povestiri ale lui Tolstoi. Poate că modul cum gândea pe atunci Wittgenstein va putea fi mai bine înțeles de cel care citește o istorisire cum este Părintele Serghei. Aici este vorba despre
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Wittgenstein. Ceea ce distinge gândirea lui Wittgenstein de cea a profesionistului tipic al filozofiei, îndeosebi din țările de limbă engleză, este însă ceva mai fundamental. Opoziția privește chiar obiectivele urmărite prin cercetarea filozofică, modul cum este practicată această cercetare. Într-o optică larg răspândită, o contribuție importantă în filozofie care nu-și găsește expresia în teze și argumente nu poate fi nici măcar gândită. Tendința de a citi texte filozofice căutând în ele în primul rând poziții teoretice pare să fie spontană și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
conține teze și argumente într-o stare embrionară. Acestea pot servi drept puncte de plecare și de sprijin pentru cercetări sistematice. Cu referire la observațiile lui Wittgenstein asupra „urmării unei reguli“, din paragrafele 138-242 ale Cercetărilor, Marie McGinn caracterizează această optică într-un mod sugestiv: „Discuția aici este tot atât de complexă și de evazivă ca și oricare alta din Cercetări și există o tentație enormă de a presupune că remarcile lui Wittgenstein, așa cum sunt formulate ele, nu dezvăluie în mod clar gândurile
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cînd În cel de-al doilea ne simțim mai responsabili de consecințele faptelor noastre. * „Cine sfătuiește e ca și cum ar ajuta.” (Plaut) Pentru că un sfat dat, mai ales cînd este unul bun, propune o nouă semnificație, care poate schimba o Întreagă optică, dovedită deficitară pînă atunci. * „Nimeni nu poate fi temut și să rămînă În siguranță.” (L.A. Seneca) Se Întîmplă În relațiile interumane ceea ce se petrece, În mod obișnuit În activitatea intelectuală: cu cît un argument prezintă tendința de a se impune
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
interpretare. 1.3. Contextul În accepțiunea tehnică Un răspuns detaliat și argumentat la această problemă este,de fapt, ceea ce Își propune prezentul studiu. Voi arăta, În capitolele care urmează, ce Înțeleg „tehnicienii” prin context și cum se probează contribuția diferitelor optici asupra conceptului de context În comunicarea reală. Nu trebuie pierdut din vedere faptul că toate abordările vor avea ca reper, mai mult sau mai puțin explicit, conceptul de context așa cum este el definit În teoria pertinenței. Fiecare teorie analizată se
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
fragmente din texte anterioare...”<ref id = "20"> Kristeva 1969, p. 113 </ref>. . Fără a identifica aceste legături, interpretarea satisfăcătoare (Înțelegând prin aceasta aicirecuperarea intenției de comunicare a autorului) a textului nu ar fi posibilă. Lumea unui text este, conform acestei optici asupra relațiilor dintre texte, un locus unde se pun În relație enunțuri vechi cu enunțuri noi, generându-se semnificații noi. În cazul textului literar scris, intertextualitatea pare a fi un recurs necesar având În vedere situația particulară În care textul
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
are un foc. Cineva Întreabă cât este kilogramul de gogoșari. Cineva spune că s-a Întors protagonistul. Elementele declanșatoare ale procesului de selectare a celui mai pertinent stimul lingvistic sunt conceptele care intră În structura formei logice. Fiecare concept - În optica lui Sperber și Wilson are trei intrări: a) logică este responsabilă de capacitatea conceptului de a fi supus operațiilor logice; b) enciclopedică este „biblioteca” În care sînt stocate toate informațiile pe care un individ le-a acumulat În experiența anterioară
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
fundamental de autoactualizare, ea este și un cadru propice autocunoașterii. Astfel, capacitățile omului de a se dezvolta și de a crește sunt condiționate în mod esențial de ceea ce specialiștii au denumit drept competență interpersonală (iar H. Gardner, inteligență interpersonală). În optica psihologiei umaniste, dezvoltarea personală este concepută nu pe seama subdezvoltării celorlalți, a compromiterii trebuinței lor de creștere, ci prin crearea condițiilor favorabile, stimulative creșterii și afirmării tuturor membrilor grupului. A. Maslow preia de la antropologul american Ruth Benedict ideea unei societăți sinergetice
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
igienă și medicină legală, au avut un regim facultativ în programa de studii medicale în perioada 1857-187667. Facultatea de Medicină a început cu un număr mic de profesori, numai șase, care susțineau 11 cursuri, mai mult teoretice decât experimentale; dar optică s-a schimbat către mijlocul secolului al XIX-lea, învățământul medical orientându-se net în direcția pregătirii unor practicieni 68. În consecință, au apărut institutele de anatomie, respectiv de fiziologie, bacteriologie și terapeutică (1895) și s-au dezvoltat două spitale
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
al unei planete lente am ales mai multe niveluri de interpretare: Starea de spirit, altfel spus dispoziția indusă de relația dintre punctul emițător și punctul receptor. Evenimentele posibile: cel mai des apar ca o consecință a stării de spirit, potrivit opticii zicalei „ni se Întâmplă ceea ce suntem”; mai rar par să se declanșeze În mod arbitrar sau să fie legate de anumite evenimente exterioare. Cu privire la acest subiect, să semnalăm un amănunt important: tranzitul, chiar dacă se manifestă Într-o manieră evidentă, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
blocarea expansiunii, senzația de limitare. Individul are aici tot interesul să dea un pas Înapoi În raport cu puterea socială. Saturn - Uranus Armonios: Ne vorbește despre acordul Între trecut (Saturn) și viitor (Uranus). Acest tranzit permite să se acționeze Înțelept, Într-o optică progresistă, să se pună baze solide pentru proiectele avute În vedere. Accentuează voința personală. Disonant: Aici, subiectul Își vede proiectele Împiedicate. Greutatea trecutului, a tradițiilor i se pare că atârnă ca o ghiulea. Dar această ghiulea ar putea de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
sistemelor informaționale este o componentă de bază a ecuației succesului firmelor. De multe ori, conducerea se interesează doar de reducerea cheltuielilor generale, neglijând aspectele atât de importante ale protejării averii informaționale. Totuși, în ultimul timp, se constată o schimbare a opticii manageriale. Preocupări deosebite pe linia securității datelor, îndeosebi prelucrate automat, sau a sistemelor electronice de calcul, în toată complexitatea lor, au apărut încă din anii ’60. Între timp, s-au creat organisme naționale și internaționale cu un astfel de obiectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
datelor cu ajutorul calculatoarelor electronice, ca urmare a volumului mare al investițiilor și a transferării „grijii” informației către sistemele electronice de calcul, s-a pus într-un alt context problema protejării noilor averi, fizice și informaționale. Totul trebuie pornit de la schimbarea opticii privind gestiunea fizică a noilor averi, dar și de la valorificarea pe multiple planuri a datelor memorate, încercându-se să se obțină alte dimensiuni ale funcției de informare a conducerii, prin utilizarea informațiilor arhivate și păstrate în alte condiții. În vederea obținerii
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
de semne lingvistice (cuvinte) alcătuind un mesaj cu un început și un sfîrșit. De obicei, discursul desemnează în știința actuală orice enunț superior frazei, considerat din perspectiva regulilor de înlănțuire a elementelor în frază. De aceea, perspectiva analizei discursului depășește optica prin care fraza este privită ca unitatea lingvistică de sine stătătoare cea mai extinsă. La unii lingviști (precum Gustave Guillaume) discursul este conceput ca avînd un rol analog vorbirii din concepția lui Saussure. Totuși, se poate preciza că, dacă vorbirea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
propuse) și/sau să-și asume un efort de prelucrare mai mare dacât în cazul mesajului nonmarcat pragmasemantic. Nu sunt singurele modalități prin care funcția conativă poate fi accentuată: schimbarea perspectivei asupra stării de lucruri codificate în enunț, de la o optică preponderent a locutorului către o optică din unghiul alocutorului, este o altă cale de implicare a acestuia din urmă într-o atitudine "mai activă" în actul comunicativ; este cazul conversiei conectivității copulative într-o conectivitate disjunctivă 8, ca în: (3
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
un efort de prelucrare mai mare dacât în cazul mesajului nonmarcat pragmasemantic. Nu sunt singurele modalități prin care funcția conativă poate fi accentuată: schimbarea perspectivei asupra stării de lucruri codificate în enunț, de la o optică preponderent a locutorului către o optică din unghiul alocutorului, este o altă cale de implicare a acestuia din urmă într-o atitudine "mai activă" în actul comunicativ; este cazul conversiei conectivității copulative într-o conectivitate disjunctivă 8, ca în: (3) Orice lectură din Ileana Mălăucioiu sau
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
despre libertate stau două premise: pe de o parte, libertatea este privită ca o stare interioară a omului, aceea în care el nu dorește decât ceea ce, conform necesității poate obține; pe de altă parte, condiția principală a libertății este , conform opticii lor, stăpânirea de către om a universului propriilor sale trăiri și aspirații, care spun ei, ” libere prin esența și natura lor”. Școala cinică - sec V î.e.n. VIII î.e.n. cinicii duceau o viață sobră, virtutea supremă este în viziunea lor lipsa de
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
modern” constau în „tratarea serioasă a realității cotidiene, ridicarea unor mai mari grupuri umane cu nivel social inferior la rangul de subiect al unei prezentări problematic-existențiale [...], încadrarea personajelor comune și a faptelor în fluxul general al istoriei contemporane”. O asemenea optică determină amestecul de stiluri, utilizarea concomitentă a tuturor stilurilor, de la cel „sublim” la cel mai „umil”. În literatura română apar elemente de r. în Țiganiada de Ion Budai-Deleanu, în Povestea vorbii, O șezătoare la țară și în alte scrieri ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
social decât oricare alta, era una în care aptitudinile și capacitățile sale s-ar putea dovedi utile.52a A sperat, în același timp, că se va simți mai bine în mijlocul unor oameni simpli, pe care tindea să-i privească prin optica idealizantă pe care i-au transmis-o unele povestiri ale lui Tolstoi. Poate că modul cum gândea pe atunci Wittgenstein va putea fi mai bine înțeles de cel care citește o istorisire cum este Părintele Serghei. Aici este vorba despre
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Wittgenstein. Ceea ce distinge gândirea lui Wittgenstein de cea a profesionistului tipic al filozofiei, îndeosebi din țările de limbă engleză, este însă ceva mai fundamental. Opoziția privește chiar obiectivele urmărite prin cercetarea filozofică, modul cum este practicată această cercetare. Într-o optică larg răspândită, o contribuție importantă în filozofie care nu-și găsește expresia în teze și argumente nu poate fi nici măcar gândită. Tendința de a citi texte filozofice căutând în ele în primul rând poziții teoretice pare să fie spontană și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
conține teze și argumente într-o stare embrionară. Acestea pot servi drept puncte de plecare și de sprijin pentru cercetări sistematice. Cu referire la observațiile lui Wittgenstein asupra „urmării unei reguli“, din paragrafele 138-242 ale Cercetărilor, Marie McGinn caracterizează această optică într-un mod sugestiv: „Discuția aici este tot atât de complexă și de evazivă ca și oricare alta din Cercetări și există o tentație enormă de a presupune că remarcile lui Wittgenstein, așa cum sunt formulate ele, nu dezvăluie în mod clar gândurile
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]