3,530 matches
-
Firea lui veselă și robustă îi aducea din start meditații convenabile și reflecții în roz. Asta mi se trage de la faptul că am fost adus pe lume în zori de ziuă, moment favorabil, care conferă celui născut astfel o natură optimistă. Cel puțin așa zic astrologii! își explică el redresarea din cenușiu și trecerea rapidă la acel tonus sufletesc, pe care îl avea de obicei. Zâmbi aducându-și aminte de anecdota cu bețivul care, după un chef-monstru, avea groaznice dureri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
scut timp, printre pleoapele grele, întrezărește umbre roz, diafane. Cade într-un somn adânc de parcă nu mai dormise de la facerea lumii. Pe 15 aprilie, Smaranda apare în ușa rezervei. Îl găsește comod așezat între perne, palid, dar cu un început optimist de culori normale în obraji. Ehehei, bine ai revenit la viață! Zâmbește vesel și se așează pe marginea patului. Nu ofer o imagine prea plăcută. De ce spui asta? Iubesc sufletul tău, nu aparența ta fizică. Dar, ca să fii mai liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să părăsească micile defecțiuni care încep să-l supere din ce în ce mai puțin, chiar dacă încă se mișcă cu greutate, sprijinit într-un baston. Simte uneori amețeli, slăbiciuni, chiar dureri în locuri despre care habar nu avea că există, dar medicul îl asigură optimist că vor trece cât se poate de repede. Odată la 2-3 zile Smaranda apare la ușa rezervei unde este internat cu diferite bunătăți aduse special pentru el. După ce veghează să mănânce tot din farfurie, îl îndoapă cu fructe apoi fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sângele întunecat ce îmbibă aproape complet cămașa albă în zona abdomenului. Mai văzuse astfel de răni pe front. Nu ofereau deloc șanse de supraviețuire. Scapi cu viață, nu e chiar așa de grav, spune el cu glas ce se dorește optimist. Hai, fii serios. Cu rana asta, numai groapa mă scapă. Glasul i se topește, până aproape să se stingă. Privește cu ochi tulburi la Marius, respirând șuierător și sacadat, semn al morții iminente. Cu o putere nebănuită, muribundul îl prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
țările E.C.E. s-a extins considerabil prin dublarea importurilor U.E. și triplarea exporturilor sale. Pe termen lung, previziunile sunt de creștere a comerțului între U.E. și țările E.C.E. de 3 până la 5 ori. Dar chiar și în previziunile cele mai optimiste, diferențele social-economice dintre U.E. și aceste țări vor mai exista și la momentul aderării, și o bună bucată de timp după aceasta. Un scenariu probabil era că în 2000, unele dintre aceste țări vor reuși să ajungă din urmă cele
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
calitativ în cadrul întregului proces C.C.N.A.; pe de altă parte, în plan internațional, momentul Atena trebuind să fie văzut ca statutar în termeni practici ai unei relații de diviziune a sarcinilor între organizații complementare și interpătrunse. Aceste dezvoltări aduc o notă optimistă în ce privește viitorul N.A.T.O. în materie de acțiuni militare cu partenerii de cooperare, ținând cont de punctul de plecare, important, dar încă modest. Ar exista patru elemente cheie distincte și complementare în interesul părților. Acestea sunt: Alianța Nord-Atlantică, fenomenul instituționalizat
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
reușit s-o imprime (o va face abia în 2013, în duet cu Ioana Sandu), pentru că în primăvara lui 1970 a pornit-o pe drumurile lumii... Revenit cu adevărat în țară după 31 de ani a adăugat două strofe mai optimiste romanței, a definitivat “Mint”, pe un text de Aurelian Udriște, compunând alte câteva melodii ce vor fi gravate pe albumul Ioanei Sandu: “Aș zbura spre infinit” (versuri proprii), “Toamnă perversă”, pe versuri de Ion Minulescu, “Doi prieteni”, pe versuri de
Constantin Drăghici by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83449_a_84774]
-
e al ferparelor. Sîntem într-un doliu permanent. Moarte ideologiile, sfîrșită istoria, cartea și cititul în agonie, scrisul în bernă, literatura pe catafalc. Și-am fi veniți aici, e un al doilea risc, pentru a ține discursuri funebre. Pesimiste sau optimiste, după temperament -, iar din această altă dilemă nu putem ieși, nici măcar prin cer. "Optimiștii sînt imbecili fericiți, iar pesimiștii nefericiți", susținea Georges Bernanos. Rămîne să alegem. Să ne alegem clasa, casta, maniera. Să plîngem dispariția cărții, a cititului, a scrisului
Viitorul lui Don Quijote by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8371_a_9696]
-
E ușor să izolezi texte incriminante dintr-o anumită perioadă și să emiți verdicte cu pretenții de valabilitate generală pentru întreaga activitate a unui scriitor. Opera lui G. Călinescu predispune la astfel de culpabilizări, fie datorită unor inconsecvențe (mizantropul devenit optimist), fie datorită unor oportunisme. Înaintea oricărei judecăți critice trebuie să se desfășoare o documentare adecvată - e o regulă pe care toată lumea pretinde că o respectă. Nu s-ar putea spune că opera lui G. Călinescu nu a beneficiat de cercetări
Cronologia Publicisticii călinesciene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8654_a_9979]
-
cel mai rău au făcut aceleași presupuneri în legătură cu schimbările generaționale și în nivelul educației populației pînă în anul 2005, și iau ca dată rata medie redusă a creșterii economice în intervalul 1993-1997. Scenariul cazului cel mai bun face trei presupuneri optimiste. Prima, creșterea economică va atinge o rată mediană de 3% pe an din 1997 în 2005, pe măsură ce se obțin beneficii din restructurarea economiilor de comandă, în anii 1990. A doua, creșterea economică susținută va duce la creșterea proporției populației optimiste
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
optimiste. Prima, creșterea economică va atinge o rată mediană de 3% pe an din 1997 în 2005, pe măsură ce se obțin beneficii din restructurarea economiilor de comandă, în anii 1990. A doua, creșterea economică susținută va duce la creșterea proporției populației optimiste în privința sistemului macroeconomic actual, deși procentul va fi mai mic de jumătate. Ultima și cea mai discutabilă, instituțiile politice se vor bucura de mai multă încredere. În plus, se face presupunerea convențională că toate celelalte condiții rămîn egale. În cel
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
rău în sens absolut, datorită efectului pozitiv al schimbului de generații și al creșterii minime în PIB. Sprijinul pentru regimul curent crește la 62%, iar numărul celor care resping alternativele nedemocratice depășește jumătate din populație (figura 10.3). Simulările sînt optimiste în privința cererii populare pentru continuarea democrației și dezvoltarea ei în viitorul apropiat; singura întrebare se pune în privința nivelului creșterii. Ca răspuns la o întrebare din sondajul BND din 1993 cu privire la sprijinul pentru regim peste cinci ani, 73% erau optimiști în privința
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
19 iulie 1879] ["DE LA FORMAREA CABINETULUI... De la formarea cabinetului nou încoace am așteptat să se facă oarecari schimbări mai cu seamă în administrațiunea țării, care sub un om ca d. Mihălescu a trebuit să devie infectă. Chiar cetățeanul cel mai optimist, când a văzut părinteasca îngrijire cu care d. I. Brătianu a păstrat luni întregi pe cinstitul Mihălescu ca director la interne după ce d. Moldoveanu-și făcuse destăinuirile sale publice, a putut înțelege că această pregetare și trăgănire nu putea avea alt
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Precum însă, întru cât privește organismele individuale, mijloacele de prezervare în contra stricării economiei lor vor fi totdeuna foarte neînsemnate în raport cu cauzele ce pot produce o asemenea stricare, tot așa și întru cât privește organismele colective, adică societățile și națiunile. Speranțele optimiste în această privire nu credem că ar putea merge mai departe decât la a întrevedea o epocă în care așa-numitul echilibru al puterilor să se zdruncine cât mai {EminescuOpX 396} rar. Dar a zice că el ar avea vreodată
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
grăbise să n-o mai considere tovarășă, o vedea adică deja exclusă, era un muncitor care ai fi zis că e inocent, dar iată ce ieșea din el; pe-ăsta Matilda îl cunoștea bine, credea ea, totdeauna vesel, zâmbăreț, adică "optimist", ducea o viață de familie infernală, îl bătea nevastă-sa, exasperată de optimismul lui stupid, când ea se chinuia cu cinci copii încă mici și muncea ca o roabă spălând rufele altora, singura sursă de câștig care se mai adăuga
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
puțin de paharul băut înainte de aceste urări și divulga acum, despre soțul ei, cum divulgase în prima mea vizită despre Suzy, secrete pe care nu le putea păstra numai pentru ea. Iar eu îi urai să rămână mereu veselă și optimistă, în timp ce mama și fiica se îmbrățișau și se sărutau. Pentru domnul Culala nu găsii nici o urare, dar nici el pentru mine. Așteptam amândoi să se termine efuziunile femeilor și să continuăm discuția. Ciocnirăm totuși a doua oară, și înainte de a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care-l putem anticipa. Dar ce e de făcut?" Aceasta era o întrebare care era cu siguranță la fel de valabilă pentru Gosseyn ca și pentru vorbitor. Venise desigur timpul pentru o altă pauză cortico-talamică. Constată că de data asta era mai optimist. E adevărat că era tot liniște, și că întunericul rămăsese la fel de nepătruns. De asemenea, încă zăcea întins în cușeta sa: și-și simțea corpul gol, cu numeroasele lui legături, exact ca mai înainte. Dar când Gosseyn repetă în minte cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
totuși, băieții de 12 ani erau impulsivi, puteau învăța. Puteau să prindă din zbor idei. Puteau învăța mai ales să-ncerce să se stăpânească. Poate chiar acum, băiatul acesta primea prima lecție de autocontrol. În sinea sa. Gosseyn oftă, vag optimist. Pentru că, amintindu-și de curtenii înfricoșați, de militarii servili și, de fapt, de toți cei pe care-i întâlnise până acum, era și timpul. Cât durară aceste gânduri intime ale lui Gosseyn, băiatul rămase tot acolo. În picioare. Fața-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
nu era o problemă. Ora din zi îi evocase ceva: la ultimele rapoarte, Dan Lyttle, proprietarul acestei căsuțe, fusese paznic de noapte la un hotel. Asta putea să însemne că, la această oră matinală, nu plecase încă la slujbă. Brusc, optimist, Gosseyn înaintă și bătu la ușa din spate. Observă că Enin era în spatele lui. - Vrei înăuntru? De ce un intrăm pur și simplu?, îl auzi. într-un fel, în momentul de față, aceasta nu era o imposibilitate. Dacă Dan Lyttle era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
sale. Deși se așteptase la asta, fu dezamăgit. "Bine, bine, gândi el necăjit, în timp ce se ridicase în picioare. Cel puțin acum știu ce este și la ce poate duce." După câteva secunde care-i trebuiră să se ridice, deveni deodată optimist. Poate că o să-l țină o vreme sub observație. Să vadă ce face. Să afle de ce venise aici. Și, bineînțeles, existau lucruri pe care o ființă umană le încearcă pentru prima dată. Blayney îi trimisese vreo șase costume de haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ca un „Titanic“ de proporții continentale, cu 23 de milioane de pasageri agățați silențios de punte, așteptând să vină „mașina de carne“ sau, cine știe, să defileze la un ultim spectacol. Aproape nimic nu se potrivea cu poveștile senile și optimiste din manuale, în care moșnegi impecabili, însoțiți de câte un pionier parcă dat cu ruj pe buze, sorbeau din priviri steagul Partidului de pe catargul Fabricii de Textile. Bătrânii mei arătau încruntați, cu dopurile de vată atârnându-le din urechile păroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lor se desfășura ca o pijama la geam, fâlfâind în vântul cu miros de săpun și prăjeală. Dintre victime, mă delectam mai ales cu una: Bidileanu Ovidiu. Era cel mai voios dintre colegii mei de joacă din copilărie, genul tâmpit optimist, care te pupă când te vede. Printr-un miracol al soartei, care, luând dintr-o parte și-adăugând în alta, se îngrijește de idioți să fie fericiți, în timp ce noi, restul, ne chinuim, Bidileanu străbătuse vârstele și epocile cu-același zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vă puteți imagina ce se făcea cu ele, în afară de tricotat), „burleții“ (niște suluri umplute cu cârpe și cusute, care se îndesau iarna între geamuri, să blocheze curentul). Cineva ștersese din memorie și de pe galantare tenișii chinezești (albi, cu talpa verde, optimistă, făcuți să dureze o viață) și „pâslarii“ (niște papuci maro-cadrilați în formă de gheată, închiși cu capse negre de plastic; purta și bunicu’ Vitalian o pereche). Se pierduseră pe drum „sufertașele“ (întrebați-vă mătușile ce înseamnă) și „friganelele“ (o invenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rămân incrustate cu zeci de carate de aur în mulajul poros. „Autonomie conjugală“. Odată ce-ai acceptat acest lucru, poți merge liniștit mai departe. Pijamaua cu fluturi curăță ochiul de orice impurități, bumbacul îmbracă strânsoarea și zgârieturile-ntr-un roz optimist și etanș. E bine. Nimic nu se interpune-ntre tine și drepturile egale ale femeii. „Drepturile femeii...“, a pufnit Mihnea. „Ăsta habar n-are cu ce se mănâncă femeile. Și nici ce trebuie să faci cu ele. Nu așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
drumul de acces) și vara la Neptun sau Valea Vinului, la vilă, pentru inspirație. Își aduceau și familiile cu ei. Bătrânii moșteneau pensii, simțeai o bucurie să te întrebe lumea cu ce te-ocupi și tu să răspunzi, senin și optimist ca un veteran de război, „sunt critic literar“ sau să scoți din portofel cartea de vizită: „Scriitor/Writer/Écrivain“. Erau vremuri frumoase, mai sunt poate și-acuma, n-am mai stat să număr; nu-i crapă nimănui obrazul de rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]