7,850 matches
-
spre Rusia deja la Începutul secolului al XIX-lea, cf. M. Szuppe, op. cit., pp. 294-295 n. 36, confirmată de relatarea lui Edward Stirling, editată recent de J.L.Lee, The Journals of Edward Stirling in Persia and Afghanistan, 1828-1829, Istituto Universitario Orientale, Series Minor 36, Napoli, 1991. 328. Menționarea molimei și a celor câteva decese de la bord nu poate fi totuși pusă pe seama holerei, care nu și-a făcut apariția În Africa de Sud, după cum arată geografia istorică a bolii, decât În portul Durban
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
studiu constant, și că posesia cenușii culese din st¿pa de la Bahrabad avea să devină pentru vreunul dintre ei sursa unor bogății inepuizabile. Bietul păstor nu știa că nu exista până În prezent vreun succes al științei alchimice decât pentru guvernele orientale, care i-au tratat aplicațiile prin mijloace politice” (Journal Asiatique, septembre 1837, pp. 401-405, 408, 420-424,432, 437-440). „Va fi interesant de reunit relatarea descoperirilor făcute de dlHonigberger În Împrejurimile Jelalabadului cu aceea a explorărilor conduse În același loc de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
probabil ca Eliade să nu fi revăzut cartea lui Honigberger până a ajunge la Berlin, Paris sau la Chicago, deci nu Înainte de 1940. Despre el putea Însă citi câteva studii, unele În România, sau Îi putea vedea portretul În costum oriental făcut de Malknecht și reluat de Ștefan Emilian, pictori care par să fi introdus primii un Honigberger secret, măcar pentru că nu seamănă decât prea puțin, așa cum răsare de sub turban, cu portretul de pe frontispiciul memoriilor. Acesta figura Însă În publicațiile istoricilor
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
al lui Bologa despre Institutul de istorie a medicinei de la Cluj, de care se ocupa cu imense sacrificii și cu foarte bune rezultate, articol În care - suntem În 1932 - istoricul clujean introduce alături de o planșă din Thirty-Five Years și portretul oriental al lui Honigberger 1, chiar dacă În textul său despre medicina românească nu apare nici o referință la el. El va fi reprodus imediat și de Dumitru A. Olaru În rezumatul comunicării sale de la Congresul internațional de istorie a medicinei de la București
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de la 20 august 1873, În lista operelor care urmau să fie premiate, dintr-un fond donat Academiei, cu „Marele premiu Năsturel-Herăscu”, apar, la a șaptea poziție din nouă, și „dicționare limbistice În limba românească, mai ales pentru limbile antice și orientale, adică limba latină, elenă, sanscrită, ebraică, arabă, turcă, slavonă veche și altele”3. „Descopeream o bibliotecă de savant indianist care, prin imensitatea și varietatea ei, ar fi făcut gelos pe un Roth, Jacobi sau Sylvain Lévi.”4 Hermann Jacobi (n.
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sanscrite și tibetane - să considere literatura acelor „Tubétains” ca fiind utilizată numai pentru registre contabile, În tot cazul, pentru „nimic mai instructiv decât visele unei mitologii absurde”3. Pe pagina următoare a traducerii sale pariziene, un alt gigant al studiilor orientale, Julius Klaproth (1783-1835), amendează În forță această opinie: „Domnul Hodgson se grăbește prea mult În a face o judecată atât de severă despre o literatură căreia nici măcar nu i-am trecut pragul”. Inutil de spus, poate, că același amendament trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
siguranță ar fi meritat-o și o merită Încă. Cincizeci de ani petrecuți În orașele și pe drumurile dificile ale Asiei, Europei și Africii n-au fost până azi suficienți pentru a-i păstra o amintire nedeteriorată la răscrucile Europei Orientale, și nici cărțile, broșurile, articolele și scrisorile pe care le-a scris nu au depășit ceea ce Mircea Eliade și Arion Roșu au numit just „nenorocul” sau „steaua rea” sub care s-au aflat studiile de indianistică În România 1. În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
plurale față de pluralitatea Asiei 3. Numai neputința de a percepe fenomenul, probabil, ne-a dăruit În schimb cu narcotice de melanj infantil-protocronist. Ca să ne limităm la menționările lui Honigberger 4, unul dintre puținele momente publice ale fostei Asociații de studii orientale scotea la lumină o imagine a Asiei și implicit una a culturii românești pe care nici 9 volume din meritoriul ei periodic, Studia et Acta Orientalia, nu o destabilizau de pe axa Orientului de cărți populare și invazii otomane (sau invers
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
supranumită Raiul Pământesc 1. Amănuntul așteptării lui Honigberger pe cheiurile din Bordeaux e redat și de Allard, și, anonim, de presa franceză: „(...) către sfârșitul lui iunie 1835, se plimba pe străzile din Bordeaux un straniu personaj, Îmbrăcat Într-un costum oriental, despre care ziarul local Mémorial din 28 iunie scria că era «Martin Hinigberger» șsicț, un prieten al generalului Allard, și că Îl aștepta pe general și familia sa să vină de la Calcutta”. Mai mult, tocmai Journal des Débats din Paris
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
stabilesc la Lahore, după cum atestă arhivele locale, dar și corespondența secretă britanică 1. De altfel, Louis-Philippe fusese și un donator important al primei epoci pe care o traversase Journal Asiatique: În 1831 donase 2.000 de franci pentru continuarea studiilor orientale pariziene. Allard aude, prin călătorii ajunși În Egipt și la Ierusalim, de expansiunea deja mitizată a unui nou regat În nord-vestul Indiei și de prințul lui, maharajahul Ranjit Singh, strateg și militar infinit capabil pentru reorganizarea zonei gri a politicii
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
actualului Afganistan să mai amintim contribuțiile majore ale lui Benjamin Rowland În cele două periodice fondate de Eliade, Zalmoxis și History of Religions 2. Toate mișcările lui, pline de tonica reluctanță față de sedentarism, Îl ajută să observe formarea atâtor hărți orientale chiar din interior. Când trece pentru a doua oară În preajma Kabulului, observă acele ciudate construcții În formă de turn-cetate-munte-mandala, al căror simbolism Îi e străin. Bunăoară, st¿pa budist de la Manikyala (districtul Rawalpindi) a fost considerat cel dintâi descris de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În Iran, și În Europa 1. Prima lucrare medicală publicată În Persia este, la 1829, tocmai un opuscul despre vaccinarea antivariolică 2. Ceea ce e totuși departe de a fi motivat, În Europa, aprecierea entuziastă a efectelor medicației În cazul epidemiilor orientale. Vaccinarea descoperită de Jenner (1749-1823) oarecum Întâmplător În 1796 a fost acceptată cu entuziasm În Occident. Jean de Carro o transplantează În Orient, iar la Bombay, metodele de prevenire și vindecare sunt deja prezente În august 1802, o dată cu noii filologi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ciuma de la 1795, prin reglementările introduse de Moruzi - să ardă Înaintea prăvăliilor catran și pucioasă sau să le servească mușteriilor cafeaua Întinzându-le-o prin fereastră... „Epidemiile și dominația turcă constituie cele mai mari nefericiri pentru frumoasele tărâmuri ale Europei Orientale și Asiei anterioare”, afirma la 1792 un savant francez care vizita Constantinopolul 4. Mai târziu, astfel de măsuri, care devin Înduioșătoare când pericolul contaminării e departe, sunt Înlocuite prin sinistrele replici ale cioclilor care, sub interdicția de a pronunța numele
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sau Reboulls, ofițeri francezi care conduc deja detașamente semnificative din armata Persiei 1, iar un secol mai Înainte, după cum atestă numeroșii călători, teritoriul persan Începe să accepte influența europeană la nivel administrativ și științific, la o dată la care diferitele companii orientale din Occident se instalează pe subcontinent, iar Rembrandt pictează portretul lui Akbar 2. Mai târziu, acel straniu, redutabil și deopotrivă naiv și cinic Victor Jacquemont este unul dintre primii naturaliști europeni călători În Asia, preconizând cu instrumentele salonului parizian și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
corespondență, oricând se putea fără a fi acelea deschise și afumate cu clor sau carbol În contra ciumei”3. Recolta numerelor din foaia ilustrată a lui Asachi, Icoana lumei (1840-1841), Îmbogățește știrile despre Honigberger și fiecare dintre articolele mărunte de interes oriental certifică identificarea și utilizarea tot mai amplă a unei imagini a Asiei: regăsim informații elementare despre botanica asiatică 4 și zoologia rudimentară a observării unor diferențe naturale - deci a unui neobișnuit care Întemeiează percepția 5; mărunte corespondențe geografice care mai
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sunt cele referitoare la Persia, căci există unele traduceri din 18402, o Ochire asupra Persiei e semnată În 1846 - În aceeași Icoană a lumei- de Teodor Codrescu 3, iar Radu Ionescu scria la 1861 despre „Teatrul În Persia”4. Pagini orientale ritmice traversează publicații ca Icoana lumei și Albina românească: cele pe care le-am adunat, câteodată semnate I.M.o, pot fi atribuite cu suficientă certitudine lui Honigberger, Însă alături de ele vor trebui așezate mici articole lipsite de paternitate care totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ubicue decât „centrele”, aleatorii și infinite. Într-un text apărut În 2002, Marlène Laruelle a punctat rapid În favoarea unui mic clasament al realității (și construcției ei retorice) a „podului”, „răscrucii”, „interferenței” euro-asiatice exprimate de culturi și civilizații aflate la frontiera orientală a Europei și deopotrivă la cea occidentală a Asiei, sau Înglobându-le: În primul rând Rusia, apoi Turcia - care, În secolul XX, și-a legitimat reconstrucția politică și economică prin această temă, cu rezultatele pozitive care se cunosc -, apoi, Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
optează pentru „melancolia confluenței” dintre Orient și Occident 2. O doză considerabilă de retorică, letală pentru unele lucidități, e administrată deseori În evaluarea poziției culturilor Europei Răsăritene: când ele devin structurate de aliajul inefabil și incomensurabil de elemente europene și „orientale”, modelul binar al originii este el Însuși artificial, Într-un sens istoric destul de (piro)tehnic (vezi „chestiunea orientală”), dar nici măcar de această dată referința la Orient nu se face cu fața către Asia. Rareori, cu siguranță, Întâlnim replici straniu modelatoare
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
e administrată deseori În evaluarea poziției culturilor Europei Răsăritene: când ele devin structurate de aliajul inefabil și incomensurabil de elemente europene și „orientale”, modelul binar al originii este el Însuși artificial, Într-un sens istoric destul de (piro)tehnic (vezi „chestiunea orientală”), dar nici măcar de această dată referința la Orient nu se face cu fața către Asia. Rareori, cu siguranță, Întâlnim replici straniu modelatoare cum este cea a lui Kőrösi Csoma, la Kanam ( În satul de munte din „micul Tibet”), când le
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Duminica”; singur va edita în 1895, ca număr de probă, publicația „Nuvelistul”. Scrie mult, cu precipitare, publicând impresii, schițe, traduceri în revistele macedonskiene „Literatorul”, „Liga literară”, „Revista literară”, precum și în „Peleșul”, „Biblioteca familiei”, „Revista poporului”, „Ilustrațiunea română”, „Revista theatrelor”, „Revista orientală”, „Foaia pentru toți”, „Liberalul”, „Foaia interesantă”, „Foaia populară”, „Tribuna familiei”, „Curentul literar”, „Carmen” ș.a. Prin intervenția lui Al. Macedonski, obține un post de corector la „Monitorul oficial”. Mereu strâmtorat, boemul, care într-o scrisoare din 1898 se recomanda „student în
SAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
Cerna, St. O. Iosif, D. Anghel. Traducerile, un capitol deosebit de important în paginile revistei, au adus în atenția cititorilor nume de prim rang, de la cele ale scriitorilor antici până la moderni, parnasieni și simboliști, ori la reprezentanți ai literaturilor nordice și orientale. Spre pildă, în 1909 Ioan Borcia tălmăcea Blestemul bardului de Ludwig Uhland, Horia Petra-Popescu (sub pseudonimul Radu Paltin) dădea o versiune la Corbul de Edgar Allan Poe, iar Nicolae Budurescu transpunea Serenadă de Paul Verlaine. Alți colaboratori: Ion Agârbiceanu, Sextil
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
și cercetări lingvistice”, „Viața românească”, „Adevărul literar”, „Anuarul Liceului Național” (Iași), „Preocupări literare” ș.a. I-au apărut, în reviste și în volume, studii de istorie a limbii române, în special despre începuturile acesteia, urmărind inovațiile lingvistice ale latinei din provinciile orientale ale Imperiului Roman, diferite față de cele din provinciile occidentale (Originile dialectelor române. Starea actuală a cercetărilor, 1931-1932, Le Latin dans l’Empire d’Orient, 1932, Problemele vocabularului român comun, 1934, Albanais et roumain commun, 1938, Latin d’Orient et roumain
SIADBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289662_a_290991]
-
ȘIȘMANIAN, Ara Alexandru (26.I.1951, București), poet. Este fiul Ecaterinei Șișmanian (n. Erițpohanov), traducătoare, și al lui Takor Șișmanian, gazetar. Urmează, la București, Liceul „Gh. Lazăr” și Facultatea de Limbi Orientale, secția hindi, unde îi este profesor Sergiu Al-George; teza de licență are ca obiect sacrificiul vedic. Colaborează cu cronici și studii la „Luceafărul” și „Steaua”, sub pseudonimul Alexandru Romașcanu. Lucrează la Muzeul Literaturii Române, dar în urma semnării apelului pentru respectarea
SISMANIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289709_a_291038]
-
Creția, Cicerone Poghirc. Și-a susținut doctoratul în 1972, cu teza Vocabularul criticii literare latine de la Seneca tatăl la Iuvenal. În 1965 devine cercetător științific la Institutul de Lingvistică din București, din 1973 e secretar științific al Asociației de Studii Orientale, iar din 1975 trece la Catedra de limbi clasice a Facultății de Filologie bucureștene, unde va fi profesor din 1993. Este ales vicepreședinte al Comisiei Naționale de Limba Latină (1990), director al Seminarului de Latină Medievală din București (1996) și
SLUSANSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289727_a_291056]
-
de o culegere de versuri, Crângul semnelor (2001). Mai colaborează la „Luceafărul”, „Cronica”, „Orizont”, „Vatra” ș.a. Este membru fondator al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști (1990), președinte al Societății Române de Niponologie (din 1990) și membru al Asociației de Studii Orientale din România. Evoluția prozei lui S. este surprinzătoare și deconcertantă. În Balanța cu umbre, ca și în romanul Spațiile altora (1972), S. încearcă decuparea absurdului cotidian din existența reală, cultivând cu preponderență bizareria și împingând, uneori, încifrarea sensurilor până la limita
SIMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289691_a_291020]