3,729 matches
-
Cuvintele sale din urmă au fost de o mare elocvență și de răpitoare căldură: — „Să ne unim, dar, în fața acestor steaguri cari au strălucit pe câmpul de onoare; în fața acestei Coroane, emblemă a Regatului, împregiurul căreia Națiunea strângă-se ca ostașii împregiurul drapelului... Să ne unim în strigarea scumpă inimelor noastre și care va găsi un răsunet puternic în acest loc sânțit [sfințit] prin proclamarea celor mai însemnate acte. Să trăiască iubita noastră Românie, astăzi încoronată prin virtuțile sale civice și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
și încrederea poporului, pentru care n-avem decât un gând: mărirea și fericirea lui. Să ne unim, dar, în fața acestor steaguri, cari au strălucit pe câmpul de onoare; în fața acestei Coroane, emblemă a Regatului, împregiurul căreia Națiunea strângă-se ca ostașii împregiurul drapelului: în fața acestei manifestări pentru care țara întreagă a alergat în Capitală, spre a fi martoră acestei zi fericite, să ne unim în strigarea scumpă inimelor noastre și care va găsi un răsunet puternic în acest loc sânțit prin
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
cu palmele bătătorite de coarnele plugului și sapă, a fost ucenic în fabrici, lucrător la diferite construcții, tăietor de lemne în pădure, plăsmuitor de glume la șezători, neobosit colindător al plaiurilor cu urme istorice și frumusețe fără seamăn, dar și ostaș vrednic care și-a început cariera de la gradul de soldat”. Cu certitudine această participare nu avea forma, durata și intensitatea participării unui străjer obișnuit, ci constituia un model propagandistic. „...Prin mărețul exemplu al Măriei Sale Marelui Voievod Mihai, Străjeria a luat
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Dealu, cu insignele „Leului Alb”, decorația poloneză, pe piept. A fost întâmpinat de E. Urdăreanu, mareșalul Palatului, de șeful guvernului Gh. Tătărescu etc. Pentru prima oară, Mihai și primul ministru Gh. Tătărescu trece în revistă Compania de Onoare, formată din ostași ai Regimentului 2 Pionieri de Gardă. De la gară, Mihai a plecat cu automobilul la Palatul Regal. Carol îi înregistrează sosirea: ,,...Mare bucurie. Intră cu surâsul delicios, parcă a mai crescut. Prea expansiv nu este niciodată și va trebui mult timp
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
cuvântul: gen. A. Văitoianu, gen. Gh. Argeșeanu, prof. P. P Negulescu. În cortegiul funerar, monarhul a fost reprezentat de E. Urdăreanu. Mareșalul Al. Averescu a fost înmormântat la Mărăști. Dumnică, 9 octombrie. La Constanța, au fost înmânate medaliile ofițerilor și ostașilor care s-au aflat cu Mihai la bordul distrugătorului „Regina Maria”, în furtuna din 4-6 ianuarie 1938. Medalia emisă cu acest prilej are pe avers chipul lui Mihai cu inscripția MS Marele Voevod Mihai de Alba Iulia, iar pe revers
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
la Huedin. Duduia a stat în tren. Carol și Mihai s-au deplasat împreună cu însoțitorii să inspecteze trupele din Huedin, de pe Valea Amlașului spre Zalău, Șimleul Silvaniei, până la Marghita. Trupele i-au primit cu însuflețire, dovadă a moralului ridicat al ostașilor concentrați. De la Marghita, Carol și Mihai s-au deplasat, tot cu automobilul, la Oradea. Populația i-a întâmpinat „cu sufletul înălțat” și i-a ovaționat tot timpul cât a durat inspecția trupelor din Garnizoana Oradea. Cu trenul regal, Carol și
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
și În după amiaza aceleiași zile la manifestația ce se va organiza În școală, cămin cultural sau primărie. Conf. adresei Prefecturei Vaslui nr. 4084 / 943, vă facem cunoscut că Domnul Mareșal Antonescu a ordonat ca sătencile să lucreze benevol pentru ostași flanele, pulovere, mănuși, ciorapi etc. din lână proprie. Luați Înțelegere cu organele Administrative și Întreprindeți o propagandă cât mai intensă, În rândurile sătenilor. Vă punem În vedere a da tot concursul la colectele ce se fac de către consiliul de Patronaj
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
da de știre că am descoperit trădarea. Poate că vor mai ataca, poate nu. Oricum trebuie să fim pregătiți. Conrad Își așeză oamenii Într-un cerc larg În jurul curții. De-a bușilea, târându-se prin smocurile de iarbă Înghe țată, ostașii Își ocupară locul. Câțiva paznici care nu se așteptau la nici o vizită fură Înjunghiați. Nu vreau prizonieri, spuse Conrad. N-am ce face cu ei. Ori o să atârne În furci, ori Îi isprăvim acum, pe dată. Toți sunt trădători și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a poruncit slujitorilor să sape tunelul și apoi le-a pus câte un ban de argint În mână, drept răsplată, spunându-le să aștepte pe loc, fiindcă vrea să-i răsplătească și mai bine. Răsplata a fost că a trimis ostași de Încredere care să-i omoare pe toți, pentru a nu se afla taina. Uite acolo, sub pădurice, s-a Întâmplat. Au Îngropat la iuțeală morții și au acoperit pământul Însângerat cu crengi uscate și frunziș. În scurtă vreme l-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-i de făcut. Poate că vom putea pătrunde noi prin tunel, ca să ajungem sus În cetate! Cu toată Împotrivirea tatălui său și a ducelui, căruia starea lui de slăbiciune nu-i scăpase, Bodo ceru să meargă cu micul grup de ostași care Îl Întovărășeau pe fratele Ulrich. Nu pot să stau aici și să aștept fără să fac nimic, nădăjduind că totul o să fie bine! spuse el. Ceata porni În galop. Trecură În goană prin poienile de pe malul pârâului Neumagen. Când
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
brânci. Aici e, spuse călugărul. Numai la Început e atât de Îngust. Înăuntru tunelul se lărgește și se poate Înainta În picioare. Pătrunseră În vizuină. Dintr-odată se văzură Într-o Încăpere În care puteau sta În picioare. Unul dintre ostași scăpără amnarul și, la lumina faclei, văzută că pereții erau par dosiți cu piatră de râu. Totul era Întocmit cu mare price pere și dădea impresia a fi foarte trainic, fără pericol de prăbușire. Doar umezeala și mirosul de mucegai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În toată zăpăceala aceea, ajunse la poartă și reteză cu sabia lanțul care ținea podul ridicat. Acesta se prăvăli cu un zgomot asurzitor și În câteva clipe drumul spre cetate fu deschis. — La poartă, la poartă, strigă Conrad. Înconjurat de ostașii săi, Își repezi calul pe cărarea abrup tă spre poartă. După el, se năpusti toată gloata pedestră care invadase drumul spre Stouff, fluturându-și coasele. Erau prea mulți pentru ca săgețile ce planau de sus să-i mai poată opri. La
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prin vârful baionetei și al kalașnikovului la ceafă! Straniu mod de a-Ți arăta iubirea față de copii, nu-i așa "Bunule"?! În sfârșit. "dușmanii poporului" au fost prinși, arestați și încolonați, iar acum, sub vigilenta supraveghere a celor trei bravi ostași români, mărșăluiau spre punctul de îmbarcare, adică spre gară. Drumul a fost obositor, anevoios, stresant. Calabalâcul pe care mama îl strânsese în grabă mare și ni-l repartizase nouă, celor mai mărișori, nu era chiar atât de greu. Însă bagajele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
eliberarea Basarabiei, Nordului Bucovinei, Ținutului Herța, dar și a Maramureșului Istoric. Eliberarea teritoriilor ocupate abuziv în vara anului 1940, de către Rusia Sovietică, s-a făcut cu jertfe imense din partea armatei române. În primele zile au căzut în luptă mii de ostași români. Trupurile lor au căzut atunci îmbrățișând vechiul pământ strămoșesc, încredințați că faptele lor de recucerire a teritoriilor aparținând țării, vor dăinui pentru totdeauna. Acele jertfe umane aduse atunci de fiii țării au rămas fără un răspuns pe măsură, iar
RĂZBOIUL DE ELIBERARE, 22 IUNIE 1941. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1664]
-
și prin umilința de a lupta alături de foștii inamici. Actul de la 23 august 1944, oricât ar fi fost de “necesar istoric“, a obligat mobilizarea de către statul român a ultimelor resurse materiale și umane. Jertfa celor peste o 150 000 de ostași români, care au luptat alături de cei sovietici, a avut totuși un merit deosebit și anume: Transilvania. Din punct de vedere al pierderilor de vieți omenești, România a fost a patra putere care a contribuit la înfrângerea Germaniei naziste, după U
RĂZBOIUL DE ELIBERARE, 22 IUNIE 1941. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1664]
-
s-au cerut informații despre activitatea lor, majoritatea luate de Lie în camera brigadierilor. La câteva zile de la această bătaie, doctorul Ion Simionescu a fugit din grup și nu s-a oprit la somație. A fost astfel ucis de un ostaș. La o săptămână de la moartea sa, au început să se facă anchete în care Sobolevschi, de pildă, și-a recunoscut faptele, indicând drept motiv indisciplina deținuților, însă nu a pomenit nimic despre informații. Sabin Ivan afirmă că studenții erau întrebați
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Liceul Industrial, iar după Dictatul de la Viena din august 1940, s-a refugiat la Brașov, unde s-a încorporat voluntar în Regimentul 41 Artilerie. A luptat în cel de-al doilea război mondial atât pe frontul de est, fiind primul ostaș român care a trecut Prutul, cât și pe cel de vest, unde a fost comandant de companie. S-a întors în țară în vara lui 1945, stând în garnizoana din Roman până în toamna lui 1946. După o ceartă în timpul uneia
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de debandada cre‑ ată în retragerea de pe Don. CĂ românii au fugit. Era o armată de țărani neantrenați, neechipați, au cedat fron‑ tul și au fugit. V.A. : Iar în retragere, aliații nu s-au purtat deloc cama‑ raderește cu ostașii noștri. A.M.P. : Aliații noștri ne cam disprețuiau. Grija lui cea mai mare era însă cum să îi salveze pe acești băieți de răzeși și să-i ducă înapoi în satul lor. Apoi, după catastrofa retragerii, teroarea lui era cum
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de istorie și literatură. Întro pagină „Viața duhovnicească” părintele Simion semnează „Ertarea păcatelor”, C. Goran poezia „Dumnezeu”, pr.ec. V.Grosariu - „Cinstirea sfintei duminici”; pagina mai cuprinde „Viața creștină în Uniunea Sovietică” dar și informații cu titlurile: „Preoții misionari între ostașii de pe front” și „Muzeul antireligios din Cernăuți” - constituit de oamenii lui Stalin ca un mijloc de propagandă împotriva credinței, dar devenit prin exponatele sale - icoane, crucifixe, sfeșnice etc., cel mai prielnic mijloc de întărire a ei pentru că „ceea ce e de la
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
în orașul Tiraspol, pe malul stâng al Nistrului, o mare adunare la care au cerut într-un glas: să ne unim cu țara. Cu frații noștri din Moldova. Dar aceste cereri îndreptățite au rămas neîmplinite S-a ajuns ca un ostaș moldovean de peste Nistru, cu numele Toma Jalbă, a spus la un Congres din Basarabia că „dacă basarabenii vor uita pe frații lor de peste Nistru, aceștia vor săpa malul râului pe dincolo de unde trăiesc moldovenii, ca astfel să fie la un
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
eliberat. Mai de-o parte, pe cărare, trecătorii stau și-admiră, „Cum, se poate, atâta viață să stârnească-o biată liră?” Un școlar de latinească, îmbrăcat pe românește, Cu ființa lui întreagă jocurile urmărește... Și-l întreb, de-i plac ostașii, ăștia, ici, cu fețe supte Și de vrea și el să fie dorobanț cu haine rupte. El mă măsură cu ochii și-mi răspunde mândru: „Da, Șinarmat cu-o armă bună, pentru răi, ca Dta!” „Având temperamentul sensibil al lui
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
răspândită în popor, Viața fiind participantă până la capăt a înfruntării taberelor românești. În „Câteva vorbe” G. Stoica afirma: „În nădejdea închegării cât mai strânse a rândurilor noastre și călăuzit de cele mai frumoase îndemnuri, m-am înrolat și eu, modest ostaș sub floarea luptelor ce ne așteaptă... Un popor care nu luptă pentru idealul lui nu are dreptul la existență.” Partidul național și Viața nouă, identificându-se cu voința majorității românilor au reușit constituirea românilor întrun Consiliu Național de sub conducerea lui
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
O.Tranavschi și T. Balan ș.a. Cinstind memoria unor înaintași, revista publica in memoriam cursive interesante despre: Dimitrie Onciul, Eusebie Ioanețiu. Cronica, Buletinul Asociației, Activitatea secțiilor județene, Cărți, Revista revistelor, Abonamente încasate, Poșta administrației și a redacției, Librăria și Papetăria „Ostașul român” Cernăuți, Cursuri de pregătire, Curs pentru învățătorii neromâni ș.a. erau rubrici aproape permanente ale bilunarului care se ocupa de școala românească din Bucovina. Au mai colaborat: C. Istrati, Ep. Tocariu, T. Benchea, F. Rusu, Clain Corneliu, Teofil Șandru, dr.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
lupta sa pentru construirea socialismului nu și-au găsit încă oglindirea în literatură... Avem prea puține romane bune inspirate din viața muncitorilor din industrie și de pe șantiere, din lupta pentru transformarea socialistă a agriculturii, din viața tineretului și pionierilor, a ostașilor, a intelectualilor noi din patria noastră. Nu avem create încă în literatură asemenea figuri de oameni noi, eroi ai zilelor noastre, al căror exemplu demn de imitat să contribuie la educarea tinerei generații. Nu a fost creată încă figura muncitorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ridicat fiul cel mic, Victor, avea șaptesprezece ani, mama sa Domnica și fata din casă, Marioara Gabor, de șaptesprezece ani. Din comentariul Luciei Hossu Longin aflăm că "în mașina militară care conduce grupul la Cîmpulung, Marioara Gabor este violată de ostașii ruși și moare cîteva ceasuri mai tîrziu". Cel care a coordonat represiunea în Moldova, trimițînd la moarte mii de partizani români, a fost Emil Bodnăraș, alias Emil Bodnarciuc, ucrainean, refugiat în Rusia, după ce a dezertat din armata română, și revenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]