2,936 matches
-
ar replica; și i-ar repeta asta chiar dacă ea i-ar flutura pe la nas titlurile din Botswana Daily News: Mma Ramotswe își ucide soțul cu otravă. Poliția duce budinca la analize de laborator. Se constată că budinca mustea de-atâta otravă. Nu, n-ar crede-o nici atunci. Scuipă în praf. Dacă nu-i putea spune nimic să-l facă să se răzgândească, atunci, poate, ar trebui să găsească o metodă s-o scoată la capăt Mma Ramotswe. Dacă Mma Ramotswe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
grădina lui Dumnezeu; buzele înțelenite în nerostire maci roșii pe calea ferată adulmecând depărtările; mâinile, da, mâinile două smerite semne de exclamare imitând sărutul palmelor sub icoană. Plângea. Ultimele lacrimi mereu sunt amare sau poate că trupul în sine este otravă ce încă se mai suportă sub rădăcinile limbii. Când s-a amestecat vinul cu apă în Cana Galilei, niciun nuntaș nu a deosebit gusturile însetărilor; când s-a turnat pelin peste mătrăgună, noapte peste furtună, lacrimă peste sticlă pisată, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sufletul, cu ochii tot ce te bucură și ce nu te bucură în egală măsură și, sigur, la un moment dat, o să îmbrățișezi și înaltul! Mângâie mărăcinele, ca și cum ai mângâia floarea, bucură-ți dușmanul ca pe propriul copilul, bea-ți otrava ca pe cel mai bun vin, frânge-ți sufletul cum se împarte Domnul în Sfintele Taine și, ca un miracol, te vei găsi în toate cele atinse și vei fi tu cel de peste tot și inima ta, în inimile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
s-a ascuns după o streașină și nu a mai ieșit până nu m-am întors cu spatele. Vedeți, părinte, până și ei îi este frică de mine. Am săpat patru fântâni, una peste alta și nici o coajă de apă, otrava tulbură cerul, stelele put precum pești rămași pe stânci după reflux. Sap adânc, părinte, degeaba, piatra ascunde izvorul în porțile cimitirelor. Am zis eu că tu ești bun de legat lângă coșerul cu popușoi, s-ar speria ciorile de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în fața Ușilor Împărătești, a plecat fruntea în cenușă, apoi, ca un copil ce crede că nu este văzut dacă nu vede, și-a ascuns ochii în palme. Ultimele lacrimi mereu sunt amare sau poate că trupul în sine era o otravă ce încă se mai suporta sub rădăcinile limbii. 74. Spațiul. Ruinele îl strângeau ca o menghină. Stare de spațiu îngust peste pagini de nerostire. În ușa bisericii, o cochilie de melc. Cuiele pecetluiau nimicul. Cărămizile, intenții suprapuse pe două rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
învățat pe oameni cum să trăiască bine, Am zis: "Lăsați să vină femeile la mine!" Am instigat savanții să caute-adevărul Și-am îndemnat pe Eva să savureze mărul... De-atunci există-n lume atâtea lucruri bune Violuri, adultere, bătăi, înșelăciune, Otrava, dinamita, kalașnikovul, tunul, De-atunci există-n lume alcoolul și tutunul; Păcatele-n tot locul și-au înmulțit răsadul, Cei mici mă trag de coadă; cei mari umplură iadul. Din adevăr, savanții au făurit minciuna, Escrocii sunt mai siguri decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de fire lungi și subțiri, lipite de transpirație. Înăuntru soarele tăia în aer o cărare transversală. A fost primul lucru care m-a izbit împreună cu mirosul de funingine, de casă țarănească, miros sufocat de un damf de clor și de otravă pentru șoareci. Era o cameră pătrată cu o pardoseală din gresie de culoarea cafelei, pe peretele din fund se găsea un șemineu, o gură mare neagră și tristă. Un interior demn, ordonat, doar puțin întunecat, pentru că nu avea decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
apăr de frica aceea am sărit la ea. De izolat coledocul. Se comporta în mod indecent, voi spune, m-a păcălit, m-a drogat cu o cafea... Da, poate că în cafeaua aceea era ceva ciudat. Se simte miros de otravă în cocioaba aia, domnule comisar, faceți o constatare la fața locului. Chistic. Fir. Poate că există corpuri îngropate în grădina aia prăfuită. Mașinile trec peste viaduct, mașini care fac să tremure geamurile, zgomotul lor înăbușă strigătele sărmanelor victime. Trăiesc prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ruginite, am ajuns pe prag. Ea a deschis ușa, eu am închis-o în spatele nostru. Totul era învăluit în aceeași neschimbată dezolare, cuvertura cu flori de pe micul divan, posterul cu maimuța ținând biberonul între labe, același miros de clor și otravă. Am simțit cum ceva se năruia în mine, o pastă moale și caldă se insinua încetișor sub carapacea mea. Impulsul sexual nu se grăbea, era slab, de-abia se făcea simțit. Așezai plasele pe jos. O cutie de bere se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe furiș? Poate într-o zi îți voi vorbi despre mine, poate într-o zi vei ști să mă mângâi și ți se va părea ciudat că sub mâna ta mă aflu eu. Raffaella traversează grădina îmbrăcată cu jacheta verde otravă. A fost aici după-masă, a făcut multe fotografii. S-a trântit pe pat, lângă Elsa, să facă una cu automatul, și patul s-a clătinat din cauza greutății excesive și neașteptate. Spusese că se va întoarce mai târziu, după orele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Emmy a apăsat. Înainte ca ecranul să intre în modul slide show, Emmy văzu că erau zeci, poate chiar sute de fotografii. Știa că e o idee foarte proastă, că era o tâmpenie din punct de vedere intelectual și o otravă pentru sănătatea mintală, dar acum nu mai avea ce face. Primele șase cadre au trecut într-o clipită; abia la a șaptea Emmy s-a recules și a reglezat viteza. S-a mulțumit cu un ritm mai lent cât s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a stat ca un ghimpe În coastă de-a lungul istoriei milenare, s-a ținut ca scaiul de noi, de Încep să mă Întreb dacă nu cumva tot rușii au fost implicați și când a băut Decebal din cupa cu otravă, cu tot cu caghebeul lor sau cum s-o mai numi acu`, de când e țar domnul putin. Uite-așa a băut, fii atent la mine, ochii mari și bagă la cap! Dă paharul cu vin peste cap, apoi așteaptă ca Gicu să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
anume flexibilitate. Chiar și zilele În care trebuia să predea și le stabilea cîteodată singur, cu acordul decanului, e drept. Fusese coleg de liceu cu fiul acestuia, pastor acum, vînturaseră, imberbi, În ascuns, barurile, casele păcătoase, fumaseră, nu multă vreme, otrăvuri. Orașul nu avea nimic mănăstiresc, oferea plăceri de tot felul, trebuia doar să Întinzi mîna și să apuci. Venea și o vreme a vămii, Thomas plătea mult, consumase aproape tot. Colegul său avusese, după aproape trei ani de nebunii, o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
că, demult, fusese o epocă de aur. Povești! Lumea nu avusese nimic edenic vreodată, de vreme ce tot Antonia zicea că totul se dovedise, de la Început, mai mult stricăciune. Păcatul, spre disperarea ei, răspîndea un parfum ademenitor; și Rusoaica respira, uneori, noaptea, otrava lui, cînd, fie și pentru a vedea pînă unde a ajuns dezmățul, se uita la filme nepotrivite. Sodoma fusese un fleac. Pe ecranul televizorului, Dumnezeule, ce era! Și mai avea bunica, pentru a și dovedi sieși pînă unde ajunsese desfrîul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o ablațiune mortală, În vremuri imemoriale, era aproape uitat. Morbul plăcerii, de neoprit, pătrundea, spre disperarea bunicii, peste tot, nici lăcașul Domnului nu era ferit, asta o exaspera. Thomas, așa stînd lucrurile, avusese plămînii, pînă la ultima alveolă, plini de otravă Încă de la prima inspirație, la naștere; fusese invadat, din prima clipă, de tot felul de senzații nedefinite, cine să i le explice, cum, nou-venitului? Plăcerea era dominantă, după durerile pricinuite de travaliul epuizant al mamei, resimțite din plin și de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
strivind gângănii. Îmi arsesem pielea capului cu litri întregi de petrol. Umblam înfășurată, cât mai pe lângă ziduri, n-am mai făcut vizite. Îmi ardea creștetul și îmi ardeau obrajii. Puteam să mă duc să depun ouăle de păduchi pe biroul otrăvii ăleia? Ia și matale un suvenir de la Rampa Cățelu. Cine știe, m-aș fi trezit cu ea rânjind: „De, cucoană, capra păduchioasă ține coada sus. Acu’ să văd cum te mai dai intelectuală”. Nu am mers, Mircea. Și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
devorează timpul, Omar Îl degustă. Ea vrea să domine lumea, e ascultată oricând de sultană, care e ascultată oricând de sultan. Ziua, uneltește În haremul regal, interceptează mesajele care pleacă și vin, bârfele de alcov, făgăduielile de giuvaeruri, mirosul de otravă. Se aprinde, se agită, se entuziasmează. Seara, se lasă În voia fericirii de a fi iubită. Pentru Omar, viața e altceva, este plăcerea științei, știința plăcerii. Se trezește târziu, bea pe nemâncate tradiționala „dușcă de dimineață”, apoi se așază la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
schimonosea surâsul. Apoi moștenitorul a murit. O febră subită, fulgerătoare, nemiloasă. Medicii s-au străduit În zadar să prescrie sângerări și cataplasme, după două nopți s-a stins. S-a spus că era vorba de deochi, poate chiar de cine știe ce otravă insesizabilă. Disperată, Terken și-a venit, totuși, În fire. Odată trecut doliul, a făcut să fie desemnat ca moștenitor cel de-al doilea dintre fiii ei. Malik Șah s-a lăsat repede convins, l-a copleșit cu titluri cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai are În gură. S-a frânt În două, măruntaile i se golesc, delirează, Își pierde cunoștința. Împrejur, zeci de curteni, de soldați și de slujitori tremură, privindu-se cu neîncredere. Nu se va ști niciodată ce mână a strecurat otrava În licoare. Sau În oțet. Sau În carnea de vânat? Dar fiecare face socoteala: s-au scurs treizeci și cinci de zile de la moartea lui Nizam. Acesta spusese „În mai puțin de patruzeci de zile”. Răzbunătorii săi sunt punctuali. Terken Hatun se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ADEVĂRUL Pe sacrele altare de jertfe-ale gândirii, Să aflu adevărul, eu sigur m-aș jertfi Găsind un sens acelui, “a fi sau a nu fi”, Nostalgică otravă de tăinuire-a firii... Din vremurile-apuse, de când mă știu visând, Imaginar, se poate, dar sigur niciodată În firea-mprejurării, nicicând nu mi se-arată, Tărâmul către care, râvnește al meu gând... Bat drumul de pe care nu pot să mă abat
ADEV?RUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83740_a_85065]
-
că am murit din greșeală. Accept ura voastră, teama voastră, dezgustul vostru. Nu mi-e frică decît de aceste vorbe: eroare judiciară... Ascultîndu-l pe Socrate, unul dintre judecătorii-acuzați surîde cinic. Așadar, iată mijlocul de a răpune ceea ce n-a izbutit otrava... Nu, Socrate, noi chiar am regretat moartea ta. Acum a venit momentul să ispășim. Pedepsește-ne fără cruțare, pentru că am ucis un nevinovat, care era În același timp o glorie a cetății... Și pe măsură ce acuzatul Îi face apologia, Socrate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
păstrează lucid. În clipa cînd Holderlin, acest mare poet al soarelui, s-a prăbușit În tenebrele nebuniei, a murit, probabil, ultimul suflet elin. Nu mai putem crede ca el În stafiile fericite ale Eladei, dînd la o parte cupa de otravă Întinsă lui Socrate. Pasărea Phoenix Iubirea fund ea Însăși o operă, s-ar crede că nu mai cere (și nici nu se poate) să clădim ceva deasupra ei. Și totuși pasărea Phoenix.. M-au tulburat imaginile unui zbor neobișnuit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
coloanele albe, Sisif urcîndu-și stînca spre vîrful Acropolei și Oedip lovind cu bastonul pe cărarea pietroasă ca să nu se rătăcească și murmurînd continuu „Omul”, „Omul”, „Omul”... Statuile și coloanele ne aduc aminte prin liniștea lor că Socrate după ce a băut otrava s-a Întins și s-a acoperit cu mantaua ca să nu i se vadă fața crispată de durere... Căutînd zeii, pe Munte vom da peste oameni. Sisif murmură și el... (O piramidă nu ne poate apăra de moarte, dar ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
I-a Încredințat-o pe Iole fiului său și mie mi-a dăruit arcul și săgețile sale. Mi se rupea inima văzîndu-l cum se pregătea de moarte. Era În jurul lui o lumină roșie, orbitoare din pricina cămășii care ardea Încă; o otravă luminoasă și fierbinte Îi curgea În sînge, scoțîndu-l din minți. CÎnd a aprins rugul și s-a urcat pe el a intrat parcă Într-un fel de nebunie a luminii ce ne-a zăpăcit de tot. El, care disprețuia suferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
nasul prăbușit, gura căscată, gulerul apretat, cravata bordo, buzele ritmând cuvinte fără sunet... Nici un sunet. Zbor lin, fără zgomot. De parcă ar avansa pe loc, în burta unui rechin argintiu, încremenit în marele acvariu ceresc. Platou cu sucuri și afrodiziace și otrăvuri. Sticle albe verzi galbene, dar marțianul nu observă. Manechinul se tot apleacă, sânii goi pe tavă, cu butonul electric în mijloc... Mustăciosul din dreapta pensionarului nu mai suportă secvența. Smulge de pe măsuță, din teancul de cartonașe, un pătrat galben, îl ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]