19,586 matches
-
ni se fac asupra incinerării, pe care preoții în special o găsesc neconformă cu principiile generale ale bisericii, focul fiind considerat ca ceva propriu idolatriei și păgânismului. Eu însă mi-aș permite să-ntreb pe frații preoți: Cred ei că pâinea și vinul, sfințite prin harul divin se transformă realmente în trupul și sângele Mântuitorului? Dacă "da", așa cum credem noi, ortodocșii, de ce atunci biserica poruncește, ca în caz de mucegăire a sfintei împărtășanii ori vărsarea ei pe jos, să fie strânsă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de majestatea lui Dumnezeu decât focul? Deschideți, frați preoți, orice Liturghier și veți găsi acolo poruncile bisericii cu privire, nu la hoitul nostru omenesc, ci la trupul viu al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Christos dat nouă etern sub forma pâinii și vinului, unde ni se poruncește, sub "păcat de moarte", de a nu-l arunca în gunoi, ca pe orice aderență, ci de a-l arde, căci numai focul e demn de El și de purificarea netrebniciilor și neglijenței noastre
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
celor mai nobile virtuți. Conducătorii de popoare și diplomații fac schimb de telegrame în care-și urează reciproc fericirea și izbânda popoarelor lor, iar cei ce nu au unde să-și plece capul, ori cărora le lipsește și firmitura de pâine, găsesc prilejul în această zi de a se răzbuna pe Dumnezeu prin tot felul de invective și blestemuri nemaipomenite. Tineretul de ambele sexe visează fericirea-i de mâine și consultă oracole și sibile populare cu privire la ursita lui; copilașii nevinovați, singurii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
se poate justifica numai dacă este un gest simbolic de susținere a idealurilor politice ale soților. Un bun exemplu este, în acest sens, cazul Mariei Rosetti care, purtând pe fiica lor în brațe (prima funcție este cea de mamă), oferea pâini țăranilor, în timp ce armatele otomane pătrundeau în București pentru a reprima mișcarea revoluționară (R.M. Popa, în M. Bucur, M. Miroiu, 2002, p. 42). Femeia este în primul rând soție și mamă, apoi cetățeană. Ion Ghica, „liberalul clasic” (R.M. Popa, 2002, p.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cultivate raționalitatea, spiritul de competiție, sobrietatea comportamentală (unui băiat mic i se spune frecvent că e o rușine să plângă, „doar e băiat”). Corelat, fetele vor fi înclinate spre dependență, iar băieții spre independență. Este ca și cum bărbatul, cel care câștigă pâinea, a absorbit în personalitatea sa independența asociată cu interpretarea ideologică a rolului său, în timp ce personalitatea femeii, cea care îngrijește și crește copii, s-a impregnat până la saturație de dependența celor pe care îi slujește. Opoziția dintre personalitatea independentă și personalitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
i-a promis să se ocupe de mine când voi fi ceva mai mărișor. Iată de ce, când mergeam pe treisprezece ani, mama mi-a Îndesat Într-o bocceluță o cămașă, niște nădragi, un șirag de mătănii și un coltuc de pâine și m-a trimis plocon căpitanului, profitând de faptul că un văr al ei pleca la Madrid. Așa m-am aciuat, jumate ca servitor, jumate ca paj, pe lângă prietenul tatălui meu. Acu’ să vă mărturisesc ceva: cea care m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cap și se Îndreptă Încet spre portiță. Eu Îl văzusem Îmbrăcându-se cu o oră Înainte, acasă, cu o minuțiozitate profesională: — O să mă Întorc târziu, Íñigo. Nu sta treaz să mă aștepți. Mâncaserăm la cină o supă cu miez de pâine, stropită cu o juma de vin, și câte două ochiuri la tigaie; apoi, după ce se spălase pe față și pe mâini Într-un lighean În timp ce eu Îi peticeam niște pantaloni vechi, din aceia până la genunchi, la lumina unei lumânări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
evitându-mă, de parcă s-ar fi temut să nu citesc În ei ceva neplăcut. Dar asta a fost doar cât ai clipi; imediat după aceea m-a privit din nou deschis, franc, cu un ușor surâs. — Trebuie să ne câștigăm pâinea, băiete. Zise. Apoi se Încinse cu spada - niciodată nu i-a plăcut, decât la război, s-o poarte atârnată pe umăr, ca mardeiașii sau fanfaronii de proastă calitate -, verifică dacă ieșea din teacă și intra la loc fără greutate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nu avea ceva mai bun de făcut, adică În majoritatea cazurilor. În ciuda mirosului de prăjit și a fumului de la bucătărie, a murdăriei de pe jos și de pe mese, a șoarecilor care fugeau de colo-colo urmăriți de pisică sau căutând bucățele de pâine, locul era confortabil. Era și plin de mișcare, fiindcă obișnuiau să-l frecventeze călătorii căruțelor de poștă, juzi și magistrați, grefieri și conțopiști, portărei, florărese și prăvăliași din piețele Providenței și Orzului aflate În preajmă, și foști soldați atrași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sau chiar atunci de biata noastră Spanie, Încă puternică și temută În exterior, dar atinsă de moarte În suflet. Războaie ale căror câmpuri de luptă se pricepea de minune să le reproducă pe tăblia mesei, servindu-se de bucăți de pâine, farfurii, tacâmuri și stacane de vin, Juan Vicuña cel din Extremadura; care, Întrucât fusese cândva sergent cavalerist, mutilat la Nieuport, făcea pe strategul priceput. Treaba cu războaiele devenise iarăși extrem de actuală, pentru că În momentul aventurii cu mascații și englezii, trecuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
latinistul Dómine. Principiu cu care toți se declarară de acord, fie din unanimitate, fie ca să-și ascundă neștiința latinei. Așa că a doua zi Licențiatul Îmi adusese material de scris, subtilizat desigur cu abilitate de prin tribunalele unde Își câștiga o pâine destul de albă grație Învârtelilor proprii meseriei sale. Alatriste nu mai spusese nimic, nici nu mă Încurajase să urmez calea aceea a penei, hârtiei și cernelii. Dar am citit aprobare În ochii lui liniștiți când m-a văzut așezându-mă lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fi al căpitanului Alatriste. Juan Vicuña, care fusese sergent cavalerist În momentul dezastrului unităților noastre los tercios la dunele din Nieuport - vai de mamele care au avut fii acolo! -, a descris de mai multe ori, ajutându-se cu bucăți de pâine și cu căni de vin de pe masa Tavernei Turcului, Înfrângerea suferită de spanioli. El, tatăl meu și Diego Alatriste făcuseră parte din fericiții care au apucat să vadă Înserarea acelei zile cumplite; ceea ce nu se poate spune despre cei 5000
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În Înfrângere: Închiși ermetic și senini de parcă participau la o defilare, În ritmul marcat de bătaia lentă a tobelor. — El Tercio de Cartagena a ajuns la Nieuport la căderea nopții, Încheie Vicuña, mișcând cu singura lui mână ultimele bucăți de pâine și ultimele căni rămase pe masă. Tot așa, la pas, fără grabă: șapte sute, din cei o mie o sută cincizeci de oameni care Începuseră bătălia... Lope Balboa și Diego Alatriste veneau cu ei, negri de praf de pușcă, Însetați, extenuați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
don Francisco de Quevedo, Înainte de a se duce să se culce - Își oblojise Întâi o rană ușoară primită În Încăierare -, trecuse pe la Închisoare ca să se intereseze de căpitan; și Întâlnindu-mă la ieșire Îmi cumpărase de la o bodegă mizerabilă ceva pâine și slănină. Adevărul e că asta părea să-mi fie soarta: o bună parte din viața mea alături de căpitanul Alatriste mi-o petreceam așteptând-l undeva În timpul vreunui incident nenorocit. Și mereu cu burta goală și cu inima plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
până la Norsjö. Coboram la șosea și mă așezam pe o piatră. Și de cele mai multe ori venea până la urmă și autobuzul. Rucsacul pe care-l cumpărasem la Steinwalls cuprindea mâncare pentru vreo două săptămâni, baterii pentru aparatul meu de radio, câteva pâini de secară, tutun de pipă, chibrituri și o foarfecă pentru barba și părul meu. Plantasem iriși și floarea miresei pe mormântul bunicului. Era o aluzie la Cehov. DESENUL Ceea ce urmează acum este doar un episod. Merită foarte puțin spațiu. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
așteptare și am vomitat la toaletă, înțelegând că nu fugisem destul de departe. Câteva ore mai târziu eram în oraș. Dârdâiala cea mai rea îmi trecuse, dar încă îmi mai tremurau atât de tare, încât crenvurștul cald îmi tot cădea din pâine în timp ce încercam să-l mănânc. Aici mai era încă vară. în piața din fața stației de autobuz se plimbau bărbați în cămăși cu mâneci scurte, lumea stătea pe bănci și bea cafea din termos sau băuturi răcoritoare direct din sticlă, doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
buni poartă nume bune și sunt cu adevărat buni. El este un poet al ținutului natal și un umorist, iar eu iubesc capacitatea lui de fabulație și laconismele lui paternale. în tinerețe a fost brutar și cărțile lui sunt ca pâinea de casă. Niciodată nu voi uita fragmentul acesta: Dulgherul Felke și ceilalți bărbați în paltoane negre prind în cuie sicriul. Tata mă ține de mână. Mâna lui e netedă și caldă. Văd pentru ultima oară mâinile bunicului. Odinioară erau boante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
când îi citea postările. Paingu i se păruse la început cel mai dur. Poate și pentru că postările lui erau foarte critice și expresive. Durul forumului se dovedise - când s-au cunoscut la o reuniune a forumiștilor un om bun ca pâinea caldă, foarte responsabil ca cetățean. Bineînțeles că nu lipseau nici cei din categoria răspândacilor, cum îi plăcea ei să le spună simbriașilor instruiți să semene confuzie și să paraziteze comunicarea liberă pe forum. Era suficient ca cineva, pe forum, să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
fi adunat de o ceartă. Și nu dorea. Așa că acceptase fără târguieli să meargă cu decapotabila - să aibă și el o satisfacție, deh. Cu simțul său nelimitat al umorului, simț care, așa cum spune una dintre « legile » lui Murphy, face ca pâinea unsă cu unt să cadă cu partea unsă în jos, șansa fiind proporțională cu prețul covorului, bunul Dumnezeu a hotărât să mai facă o glumă, și anume să pornescă o ploicică numai bună să îi mureze. Acum regreta ca acceptase
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
le dea bani... Crăița îi privea și nu putea să-și creadă ochilor. Pe fața nerasă a bărbatului se așternuse un rânjet șmecheresc. Îi vorbeau despre greutățile lor și-și aruncau priviri viclene. Totul costă, totul trebuie plătit, începând cu pâinea de pe masă și terminând cu încălțările pruncilor... Încercând să pluseze, bărbatul își duse mâinile la ochi cu un gest teatral. Nicicând nu mai văzuse Crăița atâta mizerie adunată la un loc. Masa era plină de farfurii murdare, resturi alimentare, pungi
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mulți ani. Ceasornicarul era chiar bătrân. Chelise aproape de tot, iar puținul păr ce-i mai rămăsese, ca niște smocuri, pe la urechi, albise. De acasă pleca doar rareori. Pentru de-ale gurii, trimitea câte un copil din vecini să-i cumpere pâine, măsline și pastramă. Și la trup se împuținase. De atâta sare - ziceau oamenii - se uscase. Și de sminteală! adăugau alții. Numai că, după cum s-a dovedit, Ceasornicarul nu-și trecuse vremea degeaba. Și ca să arate asta, a chemat zidari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Un topic destinat românilor, care au trăit în perioada ceaușistă, a fost deschis pe un forum. Subiectul- prețurile. Un bărbat, care a început să muncească în 1977, a scris că, la angajare, avea salariul net de 1250 de lei. O pâine costa 3,25 lei, berea 3 lei, iar pachetul de țigări Carpați, 2,75 lei. Biletul la cinema costa între 1 și 3 lei, iar o bicicletă aproximativ o mie de lei. Televizorul cu tub, alb-negru, costa între 2000 și
Vezi ce prețuri erau pe vremea lui Ceaușescu. Amintiri din Epoca de Aur by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80480_a_81805]
-
Ora cu hidrobicicleta pe Neptun costa 25 de lei, își amintește un alt comentator. Un covrig costa 1,25 lei. "Eu îmi amintesc, din perioada anilor '84, că prețul la margarină era 3 lei- 250g, unt parcă 6 lei- 200g, pâine împletită 8 lei, paine neagră 2,5 lei. Din anii '88 coniac Miorița, 40 lei și Ovidiu 19 sau 23 lei.", a scris un alt comentator care în anul 1985 avea 20 de ani. Rareș Nica, de asemenea comentator, la
Vezi ce prețuri erau pe vremea lui Ceaușescu. Amintiri din Epoca de Aur by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80480_a_81805]
-
slănina sau de brânză sau două felii de salam sau un ou. La amiază. ciorba de legume, paste, varză sau fasole. Felul doi- mâncare de cartofi sau paste cu sos, varză sau fasole. Seara, cartofi, paste sau varză. Rația de pâine e de 400 gr pe zi de persoană. Cei care muncesc primesc mai mult.". Cei care muncesc primesc salariul minim, din care în mână primesc doar o treime, restul revenind penitenciarului. "Pentru fiecare lună de muncă se scad 5 zile
Destăinuirile unui fost pușcăriaș. "Îți fură din lucruri ca să le vândă pe țigări" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80484_a_81809]
-
lui Dumnezeu, deși încă nu se ajunsese la gradul de răutate și ură fără de care azi nici nu-ți mai poți concepe existența. Îmi dau seama că frazele mele sună în urechile generației ce mănâncă Derrida, Deleuze și Foucault pe pâine precum vorbele unui smintit mistic. N-am cum să fiu - nu doar pentru că am citit și eu suficient derrida-deleuze-foucault, cât să mă lecuiască și de excesele vieții spiritului, dar și de așa-zisul "raționalism" debil ascuns în detaliile nesfârșitului analitism
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]