3,270 matches
-
-l compătimească! Se oprește la mijlocul plajei, încruntat. Stă nemișcat și privește marea pânditor, așteptându se parcă la un asalt din partea ei. Marea stă însă la fel de nemișcată în fața lui, pândindu l parcă, la rândul ei, și etalându-și nepăsătoare goliciunea. — Mă păcălești și tu, la fel ca stânca aia golașă care mă ademenea tot mai sus. Te prefaci supusă și vrei să mă duci cu preșul, știu eu! murmură Eduard, încrâncenat. Marea începe să murmure și ea, încrețindu-și valurile înspu mate
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pistrui, părul cârli onțat. Colega ei de bancă, la un moment dat. Măcar atât! Dar oare cum o chema? Geta, Gina... Cam așa ceva... Porni din nou la drum, pufnind și bodogănind de una singură. O irita faptul că se lăsase păcălită de jocul fetelor în zăpadă, dar mai ales o irita gândul că nu putea face o excepție de la regulile pe care singură și le impusese și nu putea capta un scurt moment din trecut care îi produsese cândva o stare
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
decât de un talent minim, alături de răbdare și exercițiu, pentru a le copia cu exactitate tehnicile; și totuși, știm cu toții de ce acest gen de tehnică-copie, chiar și atunci când este executată cu o asemenea migală - de exemplu În pictură - Încât Îi păcălește până și pe muzeografi sau pe experții licitatori, este cotată ca fiind lipsită de valoare pe lângă lucrarea originală a artistului. Nu este de el sau de ea, nu este artă, ci imitație. Așa cum se Întâmplă cu adevăratele arte „producătoare“, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
său cel negru îi căzu din mâna lentă și nesigură, izbindu-se de cărămizile de sub picioarele lor, hodorogind a plastic și a bicisnică jucărie. De unde o fi având pistolul acesta, care seamănă așa de bine a obiect real, încât ar păcăli pe oricine și la lumina zilei, nu numai pe înserat? se întreba Mircea. Oricum e un produs "de la pachet", cum se spune, de dincolo de Cortina de Fier. Cine mai știe? Posibil ca Babița, la bază, să fi avut unele rude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
arătat curând roadele, cei doi formând de atunci Înainte un cuplu care, În ciuda imposibilității sexuale, s-a comportat mereu ca atare. Cătă a fost primul care s-a lăsat păcălit, ca să zic așa, fiindcă cei doi n-aveau intenția să păcălească pe nimeni. Nici perversitatea. Dar librarului așa i s-a părut. De unde și aversiunea lui față de Andreea, pe care a crezut-o la Început doar vreo fufă, e adevărat că mai nobilă, de-a lui Leac. Nu Înțelegea de ce fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cum. Ridică cu greutate mâna și o pune pe obrazul lui. Face o pauză ca și cum și-ar trage sufletul. Vreau să te rog ceva. Fă tot posibilul să salvezi fetele noastre. Cu orice preț. Este singurul mod prin care putem păcăli moartea și exista mai departe. Arată cu ochii spre patul de alături, acolo unde două mici făpturi gânguresc liniștit, simțindu-se în siguranță. Emilia... și Adela, cea mică. La cea mare ai să vezi o aluniță în formă de inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ei. Fata a fost lovită de două ori în zona craniană și a necesitat 24 de zile de îngrijiri. l Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara a întocmit rechizitoriile și a dispus trimiterea în judecată a unor persoane care au reușit să păcălească vigilența polițiștilor de frontieră din vestul țării și au trecut fraudulos granița. Unul dintre dosare o are protagonistă pe Mihaela M. , de 31 de ani, din Giroc. În 2003, aceasta a fost returnată și s-a ales cu o interdicție
Agenda2006-13-06-politie () [Corola-journal/Journalistic/284904_a_286233]
-
2004, pentru că voia să ajungă în vestul Europei, a împrumutat de la o cunoștință un pașaport, spunându-i că are nevoie de el pentru contractarea unui împrumut. Pentru că fizionomia titularei pașaportului semăna cu cea a învinuitei, aceasta a reușit să-i păcălească pe polițiștii de frontieră de la Cenad, iar în iulie 2004 a trecut în Ungaria. Mihaela M. a ajuns până în Germania. În noiembrie 2005 a fost prinsă de autorități și returnată. Într-un alt dosar, cel trimis în boxa acuzaților este
Agenda2006-13-06-politie () [Corola-journal/Journalistic/284904_a_286233]
-
să-i facă... Și pe urmă chestia asta, cu fosta nevastă... Te-ai despărțit de cineva, înțeleg s-o mai iubești totuși și după, dar după ce te căsătorești cu alta trebuie să încetezi. Așa că vezi... Rezultă că ea l-a păcălit pe el - ei, ce fel de bărbat ești tu, n-ai puțină mândrie, puțin orgoliu s-o bagi în aia mă-sii? Înseamnă că nici asta, ""discreta", nu e mai brează, în loc să învețe sanscrita, mai bine s-ar ocupa puțin
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe o parte și pe alta, în timp ce el ținea țigarea în gură și ne înjura. Eram toți doboriți de munca dură din mine ca să mai tresărim la spusele lui. Într-o seară totuși ne uimi, ai fi zis că ne păcălea, se ridicase în capul oaselor și arăta odihnit și plin de vervă. "Nici măcar nu puteți să-mi dați un pahar de vin? Atunci cărați-vă! Ce așteptați voi de la viață, de vă încăpățînați atâta să n-o pierdeți? Ei, ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atrași, în curiozitatea lor avidă, asta nu însemna că odată terminată ultima filă, nu s-ar fi trezit și nu ți-ar fi aruncat o privire neîncrezătoare și ironică: ei, ce-ai vrut să spui? Pe cine ai vrut să păcălești? Fără ca neapărat să-ți exprime toate acestea și cu voce tare, cu alte cuvinte să-ți opună propria lui viziune despre lume, diferită și mai ales incompatibilă, antagonică cu a ta, ceea ce pe terenul ideilor n-ar însemna propriu-zis o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai era un copil decât prin mărime. ― Știu. Au murit toți. Au murit și o să mori și tu curând și eu o să rămân singură cu Casey. Ripley suportă privirea copilei și nu încercă să surâdă, știind că n-o va păcăli. ― Newt. Uită-te la mine. Nu voi pleca. Nu te voi abandona și n-am să mor. Îți promit. Nu voi pleca. Am să stau cu tine cât vei dori tu. Fetița nu se uita la ea. Femeia știa ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
gând să faci? Să preiei locuința prin forță?" "Păi" - Pauză. Gosseyn Trei deveni conștient că acum zâmbea mai fără chef - " Îmi este greu să accept că această obiecție vine de la un Gosseyn care nu a ezitat să forțeze sau să păcălească un servitor să-l hrănească pe Yalerta și care a mâncat întotdeauna bine, indiferent unde a mers în univers; și, în nici unul dintre cazuri, după câte-mi amintesc, nu dispunea de bani. Gândul de răspuns al lui Gosseyn Doi avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
viața, după decenii îndelungate de înțelepciune politică (uneori și de muncă), nu mai prezintă secrete. Mă uitam prin tăietura mongolă a ochilor pungiți de-alcool, vesel, mincinos, sincer preocupat de soarta fiică-mii. Doar că eu n-aveam nici o fată. Păcăleam în permanență sistemul. Odată cu el, mă păcăleam și pe mine, cu o îndemânare și-un succes demne de invidiat. Protestam prin cultură. Îmi croisem din paginile romanelor interbelice o armură de cavaler medieval, pe care o purtam triumfător la demonstrațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
uneori și de muncă), nu mai prezintă secrete. Mă uitam prin tăietura mongolă a ochilor pungiți de-alcool, vesel, mincinos, sincer preocupat de soarta fiică-mii. Doar că eu n-aveam nici o fată. Păcăleam în permanență sistemul. Odată cu el, mă păcăleam și pe mine, cu o îndemânare și-un succes demne de invidiat. Protestam prin cultură. Îmi croisem din paginile romanelor interbelice o armură de cavaler medieval, pe care o purtam triumfător la demonstrațiile de „1 Mai“ și „23 August“, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
delicioasă a minciunii. Unul, doi, trei, cinci Alexandri, jucându-se cu gândurile mulțimii. De-oricâte ori era nevoie; și era nevoie tot timpul. Un spectacol mut, cu sala tăcută, cuminte, arhiplină. Mă pricepeam să mint, iar lumea cerea să fie păcălită. O căutau cu lumânarea; altfel, de ce-ar fi venit la noi? Le ofeream un escroc, un impostor abil și creativ, nimerit din întâmplare în cripta Facultății de Litere. Din întâmplare? Asta rămânea de demonstrat, și chiar și partea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
astea. Eram un funcționar deștept, bine învățat să tacă și să-și ascundă sentimentele, un robot performant, pentru care Statul plătea jumătate cât pentru o femeie de serviciu de la „Electrica“. Mergeam înainte însoțit de cohortele de studenți pe care îi păcăleam anual (de fiecare dată alții, dar la fel de naivi) și nu rețineam decât partea plăcută, anestezică, a ratării mele asumate: timpul liber. Mai încercaseră și-alții: Proust, Blecher, Culianu - oameni de care astăzi nu mai auzi prin ziare - și-o sfârșiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
avocat și 43 de ani de comunism (dintr-un total de 62) făcuseră restul, întărind aluatul. Era o nepotrivire să spui ce simți, un afront să-ți dezvălui emoțiile, o impolitețe să le faci publice. Bătrânul merita o medalie. Îl păcălisem și pe el: le țineam doar pentru mine și pentru toți ceilalți care mă însoțeau, dialogurile se purtau animat, cu multe gesturi, ca într-o peliculă mută din anii ’30. Nu eram în nici un caz singur, și nici nefericit. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nebuniei și, suprapunând-o peste cea a curiozității mele, m-aș fi lămurit cine e Bidileanu: un activist politic, cu documente de Partid în brațe? un disident liric, mânuind metafora ca pe-o capsulă cu cianură? sau un escroc nevinovat, păcălindu-și propria minte și pe cea indiscretă a altora? N-am făcut-o și nu mi-a părut rău; aveam și alte victime de vizitat. Următorul pe listă era Paul. Credea că scăpase de mine (poate într-un fel o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cecenia, Afganistan, Turcia. Vine Bond, găsește mecanismul undeva sub pământ și pune bombița care-l termină. Ghiciți morala...“ „Ori bomba n-a explodat cum trebuie, ori Bond a greșit locul: trebuia să aterizeze la Vrâncioaia.“ Ne-am înveselit cu toții, îi păcălisem și de data asta. Am urcat treptele (marmura arăta la fel de ciobită ca acum zece ani) și Mihnea ne-a împins înăuntru. Ne simțeam ca-n tren: aceeași casă-vagon, aglomerată de paturi, dulapuri și scaune. Treceai dintr-o cameră într-alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am urcat în mașină și-am pornit-o spre localul nostru preferat, care îi amintea Mariei de cineva drag: „La Mama“. Pe drum, am mai oprit la câteva magazine de pantofi, doar așa, de probă. Se-apropiau sărbătorile și lumea, păcălită de mărfurile multe și sclipitoare, cumpăra aproape orice, de la geamantane la inele cu diamant. Pantofii și cizmele, mai ales, erau la mare căutare, parcă nimeni nu-și dădea seama că aceleași chestii se vindeau și-anul trecut, doar că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în fiecare an. O mână spăla pe alta, ca-n filmele cu mafioți. Nu puteau să aibă pretenții să-ți faci treaba bine, la ce bani îți dădeau. Țara oricum întrecuse măsura, își bătuse prea multă vreme joc de noi, păcălindu-ne cu vorbe mari: „demnitate“, „patriotism“, „deontologie profesională“ (asta din urmă suna ca la dentist). Te durea-n cot de toate astea, când puneai acasă bancnotele în plicuri, și nu mai rămânea nimic: „ÎNTREȚINERE“, „MÎNCARE“, „CURENT“, „DIVERSE“. La „DIVERSE“, puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înainte? Cu adunătura asta de cârpaci, obosită și înrăită, gata oricând să-și plătească polițele? Ne-ar fi umflat râsul, dacă n-ar fi fost vorba de noi. Mihnea, Cezar, Andrei, Nicu, Gino și toți ceilalți. Nu știam cum să păcălim mai bine sistemul, să rămânem intacți, neimplicați, singuratici. Fusesem deformați, ni se umblase ani în șir la toate rotițele interioare, până ne-obișnuisem să nu le mai auzim țăcănind, și-acum ni se cerea s-o luăm de la capăt: altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
urcă doi-trei băieți cu insignă și te întreabă de bilet. Controlorii hârșâiți, când auzeau de liniile preorășenești, o rupeau la fugă. Ăștia care urcau erau noi, tineri, puși pe fapte mari. Nu-și imaginau cum merge treaba în afara Bucureștiului. Îi păcălise Regia că se taie multe amenzi acolo și primesc și bonificație la salariu. Degeaba le explica șoferul să se potolească, insistau să vadă biletele sau abonamentele. În general, muncitorilor nu le face plăcere să-i bați la cap; când ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Aflam de la ușă când trebuie schimbată apa la flori. Când Maria îmi gătea, sâmbăta sau duminica, îi explicam de pe hol ce se rumenea în cuptor. Cu musafirii mergea și mai simplu, mai ales cu ăia nepoftiți. Nu puteai să mă păcălești: simțeam de la o poștă dacă fusese cineva străin în casă, după aer, haine, adânciturile fotoliilor, mirosul și consistența prosoapelor. Era suficientă o deplasare neprevăzută a moleculelor de aer, ca spațiul să fie iremediabil perturbat; de-abia o așteptam. Întotdeauna când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]