3,706 matches
-
să aud că își petrecea cea mai mare parte a timpului în arhive și biblioteci, dar blestema ziua în care devenise călugăr. Sângele său meridional îl făcea să viseze, în chilie, femei frumoase și dezbrăcate care dansau, unduindu-și soldurile păcătoase în fața lui. Spre treizeci de ani, s-a hotărât să nu se mai lupte cu ispitele cărnii, a lepădat rasa de călugăr, după care s-a călugărit din nou și, din nou, a renunțat să mai stea într-o chilie
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cuvântul Peduth, eliberarea pe care într-o zi Cel Atotputernic va trebui s-o împlinească în lume; dar Dumnezeu i-a zis: „Ai merita, dar și cuvântul Pescha, păcat, începe tot cu tine, care ții capul în jos întocmai ca păcătosul care se rușinează, și lasă capul în jos, și-și întinde brațele; întoarce-te la locul tău fiindcă nu te potrivești“. Deoarece am decis să folosesc, când și când, literele ebraice pentru a prevesti conținutul unor capitole, Peh este, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aprindea la omilie, un predicator a profitat de ocazie, îndreptând spre mine toate invectivele și protestele. A rostit cu voce tare că la Brescia Vrăjmașul și-a găsit sălaș. În tăcerea neașteptată, și-a îndreptat arătătorul spre mine, numindu-mă păcătos public și definindu-mi casa drept adăpost al tuturor infamiilor. Și, cu cât ceilalți erau mai tăcuți și mai atenți, cu atât se înflăcăra mai tare în a mă înfiera. Roșu de mânie, am hotărât să-i dau o lecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dar ea m-a făcut să mă ridic și m-a sărutat pe obraji. - Așa își iau rămas-bun prietenii, Stiliano. În privința lui Rotari, nu-ți face griji, se bucură de mult timp de simpatia mea. Precum un intrigant și un păcătos, am părăsit Brescia pe furiș și cu capul plecat. Am plecat surghiunit de bunăvoie, cu părul tăiat ca romanii și cu barba rasă. IX Episcopul Giovanni din Concordia, care a fugit la sosirea longobarzilor pe insula Caorle, a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
eu mă nelinișteam văzând cum cerul se întuneca. El a simțit nevoia să mă asigure: - Nu-ți face griji că se înnoptează, Stiliano. Soarele nu asfințește niciodată pe strada Mesè. Dar să nu te abați de la ea, căci haite de păcătoși abia așteaptă să te prindă-n gheare. Am crezut că mă ironiza. La mănăstirea în care trăia am fost primit cu prietenie. Am putut să-mi fac nevoile și mi s-a oferit o băutură dulce și tare mirosind a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să-i explice, pentru că dintr-o dată totul Îi era clar. Știu, doar că vă cer o favoare personală. Elio se Întoarse Încă o dată spre Madonna dei Pellegrini - cea mai convingătoare Madonă pe care o văzuse În toată cariera lui de păcătos, și singura În fața căreia se Închina. Păcătosul Caravaggio știuse să facă dintr-o romană de rând, dintr-o simplă apariție, păcătoasă și ea, imaginea mamei Mântuitorului - iar pentru aceasta, poporul Îi fusese Întotdeauna recunoscător, și a venerat-o. Căci dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îi era clar. Știu, doar că vă cer o favoare personală. Elio se Întoarse Încă o dată spre Madonna dei Pellegrini - cea mai convingătoare Madonă pe care o văzuse În toată cariera lui de păcătos, și singura În fața căreia se Închina. Păcătosul Caravaggio știuse să facă dintr-o romană de rând, dintr-o simplă apariție, păcătoasă și ea, imaginea mamei Mântuitorului - iar pentru aceasta, poporul Îi fusese Întotdeauna recunoscător, și a venerat-o. Căci dacă femeia aceea pe care o putem iubi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Încă o dată spre Madonna dei Pellegrini - cea mai convingătoare Madonă pe care o văzuse În toată cariera lui de păcătos, și singura În fața căreia se Închina. Păcătosul Caravaggio știuse să facă dintr-o romană de rând, dintr-o simplă apariție, păcătoasă și ea, imaginea mamei Mântuitorului - iar pentru aceasta, poporul Îi fusese Întotdeauna recunoscător, și a venerat-o. Căci dacă femeia aceea pe care o putem iubi, și copilul acela care ar putea fi al nostru, sunt instrumentul izbăvirii lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îi smulse sabotul din mână, o urmări prin tot campingul și pe toată lungimea plajei, și când, În cele din urmă, marea - rece și Întunecată la ora aceea din noapte - o Împiedică să mai alerge, află că: teologul era un păcătos ca orice om. teologul era capabil s-o facă de trei ori la rând teologul Îi provocase o anume plăcere - la Început Emma spuse că nu atât de intensă ca aceea pe care o simțea cu Antonio, dar apoi, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
beam lichior de anason. Péguy era foarte frumos, era Într-adevăr superb; dar a sfârșit prin a mă deprima complet. Toate poveștile alea cu păcate și cu iertarea păcatelor, și cu Dumnezeu care se bucură mai mult de Întoarcerea unui păcătos decât de mântuirea a o mie de drepți... Mie mi-ar fi plăcut să fiu un păcătos, dar nu izbuteam. Aveam sentimentul că mi s-a furat tinerețea. Tot ce voiam era ca târfe tinere cu buze senzuale să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mă deprima complet. Toate poveștile alea cu păcate și cu iertarea păcatelor, și cu Dumnezeu care se bucură mai mult de Întoarcerea unui păcătos decât de mântuirea a o mie de drepți... Mie mi-ar fi plăcut să fiu un păcătos, dar nu izbuteam. Aveam sentimentul că mi s-a furat tinerețea. Tot ce voiam era ca târfe tinere cu buze senzuale să-mi sugă mădularul. Erau destule târfe tinere cu buze senzuale În discoteci, iar cât a lipsit Anne m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Céline consideră că asta Îl face autentic? - Consideră că scriitorii trebuie să te facă să râzi și să plângi. Asta caută oamenii. Situația acestui Robinson e o reluare a dramelor din Evul Mediu În care cei mai mârșavi, cei mai păcătoși criminali Își Întorceau sufletele către binecuvântata Fecioară. Dar aici nu apare nici o inadvertență. Vreau să faci pentru mine ce ai făcut pentru Keynes, dar la o scară mai mare. Cu el, Însă, ai fost prea tolerant. Nu vreau așa ceva. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
New York imitau acest lucru, dar nu o făceau cum trebuieă Da, și apoi era viața de stradă din Franța. - Cartierele rezidențiale americane sunt În proporție de nouăzeci la sută pustii, goale de oameni. Aici, omenirea trepidează Încă, spunea Ravelstein. Ravelstein, păcătosul, gusta pățaniile sexuale. Se desfăta cu tot ce era louche, dubios și echivoc. Pentru un anumit gen de conduită, sau mai curând de lipsă de conduită, Parisul era Încă ideal. Dacă Ravelstein se bâlbâia În timp ce mergea, surâdea și perora, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lichele cu care te‑ai ciocnit. Dar un geniu ca Rakhmiel nu izbutea totuși să disimuleze clocotul impetuos sau, dacă preferați, ticăloșia naturii lui. Avea noțiuni despre decență care se trăgeau Încă de la romanele lui Dickens, dar avea un REM păcătos - Împrumut termenul de la specialiștii În somn - adică mișcări rapide ale ochiului, foarte lucide. Arăta ca un membru al unui club englezesc, foarte roșu la față, irascibil și extrem de volatil. În America, unde oamenii nu sunt familiarizați cu asemenea tip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
acele păduri frumoase... Asta e. Totul se poate reîntoarce, poate că într-o dimineață ne vom trezi și-o vom lua razna, pur și simplu, prin ploaie... Înțelegeți? Poate că de asta suntem așa triști și înrăiți și scârbiți și păcătoși, poate că de asta... poate că am fost cu toții călători prin ploaie și acum nu știm nimic... nu ne mai amintim nimic... Eu, domnule, de mulți ani aștept să visez un vis... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Care îl ascultă fascinat.): Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CASIERUL: Aaaa... (Nu se aude nimic.) Aaaa... (Nimic.) La mine nu sună! ȘEFUL GĂRII: Nu? Hm! Ha, ha, ha... (Râde în hohote largi.) Păi... de aia nu sună... Ești un criminal, un ucigaș împuțit, n-are cum să sune... La păcătoși nu sună... Fii atent! Aaaa... (Nu se aude nimic.) Aaaa... (Nimic.) CASIERUL (Izbucnește în hohote grotești.): Ho, ho, ho... Nici la tine nu se mai aude... S-a oprit... Ho, ho, ho... Așa-ți trebuie! S-a oprit! S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai mult, măi omule? Cel mai mult? Cel mai mult îmi place să citesc ziarul și să mănânc, răspunse prompt Roberto. Așa luă sfârșit conflictul de muncă între mamă și fiu, doamna Nuți fiind străfulgerată de înțelepciunea ieșită din gura păcătosului. A doua zi, intră în vorbă cu domnul Iordănel, care până atunci vindea ziare ceva mai la vale, în Piața Delfinului. Nu fu nevoie de vorbă multă și nici de mare șpagă la primărie - o pereche de cercei turcești pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fi făcut un deținut, puțopalmistul Fane Lanolină, care reușise să fugă chiar în acea zi din lotul de pușcăriași din închisoarea din pădurea Obancea, aduși la cules de porumb în Șoptireanca. Girevengu a refuzat cu fermitatea această variantă. Oricât de păcătoasă în neștiința ei curioasă ar fi fost Mantinela, nu se putea accepta aventura ei cu un pușcăriaș. A fost acceptat tractoristul. În fond, era și el om al muncii și, la o adică, aducea un ban sigur în casă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o bucătărie tristă, pe un aragaz cu presiune mică, sub un tavan afumat. Pentru tavanul afumat o uram. Mi se părea că influența lui nesănătoasă se coboară asupra fiecărui fel de mâncare pregătit, transmițându-i o boală. Îi vedeam umbra păcătoasă acoperind boabele de mazăre, cele câteva fragmente de vișine din pahar, firimiturile de pe fața de masă. De abia așteptam să treacă noaptea și să mă reîntorc la lucru. Când i-am vorbit de angajarea mea, a lăcrimat de bucurie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
VĂ IUBEȘTE! strigă femeia către două fete care treceau pe lângă ea. Fetele nu se așteptau la una ca asta și tresăriră, surprinse. Amândouă aveau părul îndreptat și dat cu gel, într-o coafură densă, lucioasă, cu aspect fals, dar exuberant. —PĂCĂTOASE NENOROCITE! adăugă ea, ca precauție. Ce dracu’, nu-mi vine să cred! zise una dintre fete, suficient de tare s-o pot auzi. Cealaltă nu se putea opri din chicotit. M-am oprit la semafor, iar ele au traversat prin fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
chicotit. M-am oprit la semafor, iar ele au traversat prin fața mea, prima spunând: —O să folosesc chestia asta cu franțuzu’ data viitoare când o să fie pe punctul să-i dea drumul - am să-i strig tare de tot la ureche: PĂCĂTOS NENOROCIT! Pun pariu că o să mor de râs... Culoarea semaforului s-a schimbat. Am demarat și am făcut stânga la McDonald’s înspre Brondesbury, un șir lung de străzi înguste, cu căsuțe strâns înghesuite unele într-altele și mașini parcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
treilea sigiliu și călărețul care ține un cântar reprezintă puterea economică care creează bogați și săraci, născând exploatarea și opresiunea. Calul verde (și cel care îl călărește) se numește Moarte și în urma lui vine Locuința morților, ce reprezintă destinul umanității păcătoase. Autorul vrea să sugereze că blestemul care se configura prin creșterea păcatului ca război, foame și moarte, are o putere limitată pentru umanitatea care rămâne în istorie prin decretul lui Dumnezeu. Dumnezeu vede istoria în mod diferit: el are în
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
legile de purificare ale religiei iudaice provocând proscrierea din partea societății în care trăiau. Isus nu a invitat în grupul său pe cei cinstiți, devotați sau pe cei care se bucurau de o reputație bună, ci pe agenții fiscali și pe păcătoși. El nu le-a promis împărăția lui Dumnezeu celor bogați, celor puternici și celor religioși, ci celor săraci, nevoiași și marginalizați. Însă acest caracter inclusiv al mesajului lui Isus și al mișcării sale, doar mai târziu a făcut posibilă lărgirea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
A doua observație la fel de semnificativă este considerarea vieții spirituale ca alternativă sau paralelă față de viața cotidiană în ansamblul ei, fiind considerată superioară tuturor celorlalte activități (de aceea opțională), fapt care a despărțit tot mai mult sacrul de profan, sfântul de păcătos, timpul dedicat rugăciunii de timpul dedicat activităților laborative. Aici intră in joc și alte categorii teologice și antropologice, ca de exemplu: care imagine a lui Dumnezeu? Ce este persoana umană? Ce fel de raport există între persoane? Ce trebuie să
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
si ti se va ierta... Era destul de târziu și bătrânul Iorgu tot nu dormea... somnul nu-l prindea. Simțea nevoia să se roage... să se roage pentru mântuirea sufletului său. - Doamne, Dumnezeule, de ce mă pedepsești!. Doamne, Dumnezeule, miluiește-mi sufletul păcătos!... se rugă el. Simțea nevoia să-și despovăreze sufletul, să-și spuie neliniștele care îl macină. - Roagă-te, omule, roagăte!... Dumnezeu e bun și te va ajuta...!” îi șopti un gând ” Tatăl nostru carele ești în Ceruri... Tatăl nostru carele ești... Începu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]