138,898 matches
-
cu privire la evreu o adevărată muncă de migală. Explicațiile sînt întotdeauna atente, exemplele numeroase și adecvate, speculațiile lipsesc cu desăvîrșire. E aproape de necrezut cum, trebuind să citească texte pline de orori antisemite, unele foarte recente, acest cercetător a reușit să-și păstreze sîngele rece. încă o dată trebuie spus că Andrei Oișteanu scrie ca și cum într-adevăr am trăi în cea mai dreaptă dintre lumi, ca și cum toată absurditatea urii rasiale ar ține definitiv de o istorie reluată acum ca simplu document. E o performanță
Evreul real și evreul imaginar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16030_a_17355]
-
ale celor interesați de a cenzura și suprima în justiție libertatea de exprimare și de exercitare a profesiei, impunerea falsurilor și promovarea lor frauduloasă pe piața bunurilor simbolice. Tîrît pînă în ultima sa clipă prin sălile tribunalelor, el și-a păstrat atitudinea cu aceeași vigoare și a rezistat moral în pofida stării sănătății sale din ce în ce mai precare. Însă dincolo de aceste episoade mărunte, de aceste fenomene previzibile pe o piață de artă sălbatică, în care zona neagră reprezintă un procent covîrșitor, Cornel Radu Constantinescu
Tăcerea lui CRC by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15612_a_16937]
-
câteva decenii din veacul care s-a încheiat. Aveam 9 ani când un unchi, bariton la el acasă, m-a luat binișor de mână și m-a dus la Operă. Aceasta este singura mea amintire de pe atunci care și-a păstrat în flou-ul imaginilor pierdute conturul vizibil: ca o fotografie. Văd scena îndepărtată; văd un plan static. Unul singur. Dar știu cine cânta în Bărbierul din Sevilla: Figaro se numea Alexiu Rosina era Margareta Metaxa, Almaviva ' Viorel Chicideanu, Don Basilio
Identificare by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15614_a_16939]
-
regie UNATC care are perspicacitatea de a enunța un verdict foarte pertinent: "Intoleranța este ruptura dintre intelectuali, pe de o parte, care merg spre lumea vestivă, spre valorile timpului în care trăim, și restul populației, pe de altă parte, care păstrează o tradiție răsăriteano-balcanică." Dublu învingător avea să fie Mecano - exercițiu de imagine al lui Daniel Șerbănică, regizat împreună cu Florin Șerban și Cristian Nemescu: premiul de popularitate și premiul criticii răsplătind alegoria industriei falimentare ce rezidă într-o unică piuliță! Secondat
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
de acord în această materie. Cu atât mai mult în cazul nostru, al românilor, pentru care recuperarea sensurilor vârstei eroice - illo tempore -, urma să traverseze interregnul fanariot, care nu îndeplinea nici măcar funcția de ancien regime. Dar ce arunci și ce păstrezi în acest timp baroc al metamorfozelor pripite? Legitimă, întrebarea și-o pusese cu mult temei și Tocqueville. Iat-o într-o formulare emblematică: "Noi însă când ne-am desprins de starea socială a strămoșilor noștri și am azvârlit de-a
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
să redescopere stâlpul lumii interioare, nu putem spune decât că a făcut tot ce a crezut el că poate face mai bine. A scris istorii simbolice (din care guvernanții lumii, dacă ar fi citit literatură, ar fi aflat cum trebuie păstrat echilibrul) și s-a retras din vâltoarea lumii, când a văzut că nimeni nu-i percepe avertismentele. Reeditările succesive au polizat valoarea literară a scrierilor sale, dar aceea filosofic-politică poate fi deslușită de-abia de acum înainte. J.D. Salinger , Nouă
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
Cîndva mi se părea ușor să-mi iau bocceluța și să plec. Un gest de rezervă totdeauna amînat. Pînă cînd am devenit un balot plin de haine vechi, amintiri răzlețe și tot felul de texte. Abia mai reușeam să-mi păstrez echilibrul. Și - ca și cum asta n-ar fi fost de ajuns - totul părea să se agațe de mine: frînturi de discuții, etichete, rețete, tăieturi din ziare. Pînă și firele nevăzute din betonul blocului se întinseseră spre mine cuprinzîndu-mi încheieturile și gleznele
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
deocamdată n-am să spun mai mult aici. Nici nu te-aș întreba. Pentru mine viața personală e tabu, iar uitatul autohton prin gaura cheii mi se pare de neiertat. Așadar à propos de jurnal. Cum se și cuvine, ai păstrat tăcerea în legătură cu sentimentele pe care ți le va fi creat receptarea lui. Dă-mi totuși voie să te provoc să-ți spui opinia în legătură cu critica la Jurnal. Fiind departe de țară, nu am avut acces la toate cronicile, cîte se
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
nu după ediția, plină, apreciază ei, de erori de transcriere a ediției de corespondență Maiorescu-Duiliu Zamfirescu). În a doua scrisoare (prima revenire), autorul romanului Viața la țară (care apare tot în 1898) scrie: "În primele timpuri, cînd "Junimea" de la București păstra încă inutila burtalitate a redactorilor lui Balzac din Illusions perdues, care dase atît de puternice rezultate cu 20 de ani în urmă, grosolănia lui Caragiale și naivitatea mea mă făceau să sufăr groaznic, și dacă n-aș fi fost fricos
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
New Orleans, March, 1995) și postfața ("And What Happened Afterwards", Baton Rouge, March, 2001) -, cele două secțiuni recompun un "traseu misterios", cum își numea Andrei Codrescu propriul său "drum literar", în prefața la antologia de poezie "Alien Candor". Datele concrete păstrate în memorie (copilăria sibiană, decupajele din anii de liceu, participările la cenaclul literar local etc., până la plecarea din România, în 7 octombrie 1965, urmată de episodul șederii în Italia și, apoi, de etapele integrării americane) sunt luate în posesie de
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]
-
o singură foaie. Scrisul, un pătrat de întunecime, părea țesătura unui păianjen nebun". Dar pentru Andrei Codrescu, biografia autorului este biografia cărților sale. Amănuntele realității își pierd relevanța. Multe dintre personaje, mai ales dintre acelea care populează spațiul românesc - unele păstrate cu numele real (Ion Vidrighin), altele protejate de camuflajul anagramărilor (Lad An, Nister, Stoica, Anrad, Itt etc.) - își pierd "materialitatea" plicticoasă pe care le-ar fi dat-o evocarea memorialistică. Raportarea lui Andrei Codrescu la real se face prin paradoxul
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]
-
tot ludic, manierist sau experimental) al mai multor limbi, adesea în variante macaronice. Pentru lingviști, aceste "curiozități literare" reprezintă un domeniu de interes firesc: prin materialul lor, construit în așa fel încît să devină cît mai străin sau să-și păstreze legături cu transparența limbii native, dar și prin conștiința lingvistică pe care o pun în evidență: a importanței limbii în genere, a funcției unora dintre nivelurile ei (fonic, sintactic, semantic), a regulilor specifice fiecărui nivel. O descriere generală a fenomenului
Limbi imaginare, limbi amestecate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15660_a_16985]
-
auzului ("Halerib, Khaa,/ Helerib, Khii,/ Heoro, loro, oro"). Limbajul ludic cu aparențe criptografice din Epilogul lui Negruzzi la Păcatele tinerețelor trecea fără marcare explicită, în cursul aceleiași fraze, de la normalitatea exprimării în română la secvențele incomprehensibile, în care totuși se păstrează unele instrumente gramaticale, cuvinte de legătură; astfel că finalul textului - "într-un col mai bhrăsbenios" - sună aproape familiar. Limba spargă a Ninei Cassian păstrează nu numai instrumentele gramaticale și elementele morfologice (sufixe, desinențe) românești, ci și unele cuvinte pline; în
Limbi imaginare, limbi amestecate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15660_a_16985]
-
în cursul aceleiași fraze, de la normalitatea exprimării în română la secvențele incomprehensibile, în care totuși se păstrează unele instrumente gramaticale, cuvinte de legătură; astfel că finalul textului - "într-un col mai bhrăsbenios" - sună aproape familiar. Limba spargă a Ninei Cassian păstrează nu numai instrumentele gramaticale și elementele morfologice (sufixe, desinențe) românești, ci și unele cuvinte pline; în plus, are o surprinzător de clară marcă stilistică: fiind o limbă populară, identificabilă ca atare prin cuprinderea în forme de versificație și specii poetice
Limbi imaginare, limbi amestecate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15660_a_16985]
-
basmul despre Harap Alb are un personaj pozitiv. Desigur, calul. Singurul ce știe să se apere, să riposteze. Singurul ce se descurcă singur. Singurul ce nu vorbește neîntrebat și care dă sfaturi doar atunci cînd i se cer. Care își păstrează pentru sine dubiile și adevăratele reacții. Calul e cameleon și salamandră. E Pasăre Phoenix, renăscînd din propriu-i jăratec, gîscă devenită lebădă (mîncînd jăratec), lebădă ce cîntă înainte de a redeveni mîrțoagă, pentru ca, din nou, peste un timp nedefinit, să mănînce
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
repetîndu-se la nesfîrșit, omul nostru, odată viu, dispăruse total în neant, rămînînd, în locul lui, numai cel reflectat în oglindă. ("Poate că, acum, se va înțelege mai bine cum se insinua viața în atomii acelei sticle care nu trebuia decît să păstreze ceea ce neștiutorul îi dăruia zilnic".) Și, astfel, într-o bună dimineață, bătrînul servitor, constatînd că stăpînul său nu mai apare, sparse ușa zăvorîtă și descoperi ceva de neînțeles: "Stăpînul său, adevăratul său stăpîn, stătea fulgerat, cu privirea sticloasă și țintă
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
includerea României va încetini procesul sine die? România va avea întotdeauna astfel de prieteni... D.R.P.: V-ați gândit vreo clipă în eseul dumneavoastră să minimalizați importanța creștinismului pentru români? După cum știți, luptându-se vreme de secole cu otomanii, românii au păstrat religia drept o importantă trăsătură europeană, recunoscută ca atare chiar de către opresorii lor. Turcii au îngăduit în mod excepțional Moldovei și Valahiei să-și păstreze creștinismul. Acesta e un fapt dovedit istoricește, dincolo de orice dubiu. T.J.: îmi pare rău, nu
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
importanța creștinismului pentru români? După cum știți, luptându-se vreme de secole cu otomanii, românii au păstrat religia drept o importantă trăsătură europeană, recunoscută ca atare chiar de către opresorii lor. Turcii au îngăduit în mod excepțional Moldovei și Valahiei să-și păstreze creștinismul. Acesta e un fapt dovedit istoricește, dincolo de orice dubiu. T.J.: îmi pare rău, nu înțeleg. Spuneți că ar fi trebuit să moderez importanța pe care o atribui creștinismului (ortodoxiei) în trecutul României? Mi se pare, dimpotrivă, că spuneți (apropo
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
înțelegere largă a particularităților omului, totul măsurându-se ,,à l'échelle humaine". După filsosoful praxisului, moralitatea nu e decât calea de mijloc... Iată textul aristotelician pe care îl traduc din limba franceză: ,,Așadar, virtutea devine o dispoziție voit permanentă care păstrează mereu o cale de mijloc, calculată după cerințele legitime ale personalității fiecăruia, fiind determinată de către rațiune, cu alte cuvinte prin înțelegerea tuturor cazurilor izolate între ele. Virtutea ține mijlocul între cele două erori, de prea mult și de prea puțin
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
prestigiu. O conduseseră scriitori și publiciști cunoscuți, Geo Dumitrescu, N. Breban, D.R. Popescu și, sigur, aflat cea mai lungă perioadă, în fruntea ei, G. Ivașcu, din toamna lui 1971 și pînă la moartea lui, în 1988. Dar revista și-a păstrat formatul, structura și caracterul, indiferent de cine a păstorit-o. În 1990, după un interimat cu mai mulți șefi, cînd am preluat-o eu, am încercat să nu modific nimic esențial din aceste caracteristici de suprafață, adică vizibile, nu numaidecît
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
avem, dacă nu săptămînal, măcar lunar, un mare interviu în exclusivitate. Am avut și pînă acum, dar nu foarte sistematic. Ne vom apropia mai mult de actualitate (și străină), fără a-i sacrifica însă totul: literatura, arta, critica trebuie să păstreze un anumit aer de eternitate, dacă nu vor să piară o dată cu evenimentele și cu protagoniștii lor. Și vom căuta să nu ne pierdem, cînd vom fi din nou periclitați, nici cumpătul, nici umorul.
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
la București. Harta politică a României postbelice s-a modificat enorm. Din două-trei partide existente pînă în 1916, au apărut numeroase. La început Ardealul era organizat administrativ în Consiliul Dirigent, un fel de guvern de sine stătător. Ilie Lazăr mai păstrează opinia că desființarea Consiliului Dirigent e rezultatul intrigilor lui Goga. În fond era o necesitate politică națională pentru unificarea reală a țării și pentru solidarizarea ei națională. O țară mare ca România postbelică nu putea îngădui două guverne, care ascundea
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
Maestrul și Margareta, reprezintă cu siguranță, un excelent prilej pentru cititorii familiarizați cu această carte de a o reciti (căci fără nici o exagerare, ne aflăm în fața unei scrieri pe care o poți citi de nenumărate ori, fiecare întîlnire cu textul păstrînd intacte voluptatea și farmecul primei lecturi); sînt puține cărțile de care rămîi cumva îndrăgostit, pe care crezi că le-ai uitat, dar cărora de fapt le duci atît de tare dorul. Și mai puține sînt cele care la fiecare nouă
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
dar de ce atâta grabă să ridice dosarul? Bătând În retragere, Horia Diaconu a dat din umeri și a pronunțat discret: - Doar am discutat. - Bine, mă voi conforma. Rețineți Însă, eu aștept soluția. Mai rețineți că, dacă dosarul se va rătăci, păstrez copia lui. Voi face uz și de alte probe, pe care nu m-ați lăsat să le duc până la capăt. Este bine să se știe acest lucru! Și totuși, afară venea o altă primăvară.
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
ales pentru un universitar, sumedenie de acte probatorii. Toate erau în favoarea lui Vianu și, totuși, în timpul statului național-legionar o comisie de revizuire a învățământului superior tot făcea investigații și rectorul universității, prof. P.P. Panaitescu a recomandat ca Vianu să fie păstrat în universitate, dar să fie lipsit de contactul cu tineretul universitar, chip de a spune să nu fie lăsat la catedră. De la sfîrșitul lui ianuarie 1941, căzînd legionarii de la putere, situația lui Vianu părea salvată. Dar nu era. Sechele ale
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]