3,902 matches
-
tablourile vechi cu teme religioase, distrăgeau adesea atenția privitorului de la martiriul sau miracolul ce se petrecea În prim-plan. Chiar la picioarele lui, râul Rother se descolăcea leneș curgând spre mare, iar În stânga mlaștinile, În realitate câmpii bogate pe care pășteau oi și vite, se Întindeau ca o ceață punctată de pâlcuri de copaci și, din când În când, de câte o turlă de biserică. Demult, În Evul Mediu, când apa mării acoperea cea mai mare parte a acestui ținut, Rye
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îi dicta lui MacAlpine În Camera Grădinii. Își adusese cu el bicicleta și făcuseră excursii destul de lungi În mlaștinile Romney, un ținut desăvârșit adaptat acestui sport - kilometri Întregi de drumuri plate și necirculate, care se unduiau printre câmpurile pe care pășteau oi și duceau către orășele sau sate vechi și adormite, cu biserici extraordinare, una cu dimensiuni de catedrală În micul Lydd și alta parcă desprinsă dintr-un basm, cu obloane la ferestre și o turlă conică, separată de corpul principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fiindcă acolo ieșeau găinile care mi-au oferit un motiv pentru vremuri ce aveau să vină - Găini în Cimitirul Central se numește o poezie de-a mea -, dar în afara gardurilor creșteau buruieni destule. De îndată ce de-a lungul Bittweg-ului s-a păscut tot ce era verde, inclusiv urzicile, mai rămânea ca pășune numai terasamentul liniei de tramvai care mergea la Wersten și mai departe, la Holthausen. Pe amândouă părțile mănunchiului de linii exista hrană pentru mai multe zile. Ucenicilor sau practicanților, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
răscolească lumea. Iar pe mama o văd cum șade vizavi de mine și tace. Nu-i plac întrebările mele și încearcă să-mi bage pe gât peisajul ca „pură încântare pentru ochi“: „Ia uite ce câmpii mănoase, ce multe vaci pasc acolo...“ Cu toate astea întreb: „Cum a fost când au venit rușii? Ce s-a-ntâmplat cu adevărat? De ce nu-mi povestește Daddau decât chestii drăgălașe? Și tata, nici el nu face decât s-o scalde. Ce s-a-ntâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și de frig. Mila lui Tai An s-a umflat, făcându-se de două ori mai mare, când a aflat că nenorocitul era chinez. Un om bogat poate da cu Împrumut o frunză de ceai fără ca din pricina asta să-l pască vreo primejdie; Tai An i-a dat găzduire străinului, al cărui zăngănitor nume e Fang She, chiar În atelierul ebenistului Nemirovsky. Despre Fang She nu vă pot da de știre decât prea puține lucruri rafinate și savuroase; dacă jurnalele poliglote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de zei, ce izbesc în nefire cu explozia strecurată, în site de simțuri... Asemenea filosofului îmi destrămam în plictisuri, căutările durute cu nori de stele, ce tac prin ceața pustiită de idoli. Și pe colinele dragostei, un copac aruncat de paști trecătorilor, peste buzele însetate ale acestei nopți; rămân lîngă goliciunea tăcerii, să accept nebunia unei amare cafele ce încearcă, să prindă-ntr-un amurg flăcări de zile, dormind pe pustiuri ce-ți destramă nemurirea.... Și-n repetate întâmplări, congelarea țipătului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
datorită namilei cu gheare ce-a ucis veșnicia. Totul s-a terminat și nimeni nu mai știe de ochii lăcrimați în noaptea bezmetică Morții încă mai așteaptă mesajul de întoarcere în trăirea universului... Târziu de atâta Decembrie sufletul umbră mă paște ca pe un praf triumfal ca pe o noapte ce-a lăsat în urma marilor bătălii, boala unei ființe agitate-n clopotele unei speranțe... Târziu își vor aminti de noi cei ce Vor veni să ne sacrifice într-o străveche mâhnire
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
forță. Parcă se întreceau. S-a spălat pe brațe, pe față și pe trup până la mijloc și s-a urcat din nou pe pod. A stat la soare să se usuce, dar după ce a aruncat o privire spre poieniță. Bătrâna păștea cuminte, fornăind pe nări din când în când. Simțind căldura puternică a soarelui a considerat că s-a uscat și pielea lui. S-a îmbrăcat și s-a așezat într-o poziție numai de el știută pentru a afla ora
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
i-a explicat cât de urât este să nu respecte programul și, mai ales, promisiunea. Tudorel s-a rușinat. Iartă-mă, mamă! Nu se va mai întâmpla... Știi? Mi-a plăcut așa mult că Bătrâna a fost cuminte! Și a păscut numai iarbă bună, curată. Ocolește iarba mare crescută pe bălegar, știi? Da, știu. Află că, dintre animale, calul este cel mai curat. Nu mănâncă nimic murdar. Și nu bea nici apă murdară ori din vas murdar. Să nu uiți asta
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
restul la o parte, George era mult prea tâmpit ca să facă așa ceva! Și eram sigură că James nu crezuse nici măcar o secundă că tot ce-i mărturisise lui George avea să ajungă la urechile mele. Fusese convins că nu-l păștea nici un pericol dacă-i spunea lui George că mă iubea foarte tare, iar mie că îi era foarte greu să iubească o persoană așa de dificilă și de egoistă ca mine. Știam că James detesta să se simtă nesigur pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pentru alții, din bunătate, de-am și plîns. Zice: „Dar, pentru atîția oameni care, chiar dacă se aflau În locurile lor mai proeminente În 1989, mi se pare necesar să depun mărturie”. Poetul depune da’ nici nu știe ce pericole Îl paște, e ca un Înger fermecat, Își pune pielea-n băț și nu ține cont de noi, care Îl iubim. Că chiar În revista dînsului Îl iubesc toți, de pildă unu’ Postolache care-i librar a scris c-a vîndut toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și-a ținut dracului fleanca! Comutatoarele jos. — Bun, Ray, mi-ai zis că Roland Navarette le vinde barbiturice lui Leroy și Tyrone, așa că am Început să facem progrese. Și ești speriat de te caci pe tine, amice. Știi că te paște camera de gazare de la chestia asta și nici măcar nu m-ai Întrebat despre ce e vorba. Ray, ai o pancartă atîrnată de gît și pe ea scrie „Vinovat“. Coates Începu să-și pocnească degetele. Ochiul lui teafăr Îl săgetă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și au părăsit orașul. Autostrada se îndrepta spre Mont Blanc. Munții cu creste înzăpezite închideau orizontul în fața lor. Pajiști verzi, de o parte și de cealaltă, strălucitoare în soarele primăvăratic. Vile cu acoperișuri de țiglă roșie, albă, cenușie. Vaci bălțate păscând. Creste izbucnind dintre norii răzlețiți și firavi sau sclipind în soare. Pâlcuri de pădurici. Alte creste în spatele primelor, dându-se la o parte, cu sfială. Nori albi și cenușii, vălătuciți. Găuri de cer albastru strălucitor. Au trecut în Franța, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
masă și în loc să le deschid, m-am lăsat în voia visurilor, admirând peisajul. După ce am ieșit din Derby, fabricile și depozitele din cărămidă roșie care dădeau cu spatele spre linia ferată au cedat locul unui peisaj bogat înverzit: oi mițoase pășteau pe pășunile de pe dealurile presărate cu frumoase case de fermă din gresie și pe ici, pe colo cu câte un sat - câteva șiruri de terase de ardezie cenușie cuibărite intim într-o vale. Mai încolo, au început să apară mormane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Vai, ce bărbat! Surpriză Soțul, spre a-l întreține, A plecat în țări străine. Revenind, soția lui, Găsi alta, dând la pui Autodivulgare Are-un viciu bietul om, Ironia soartei: Își trădează noaptea-n somn Numele amantei. Idei incendiare Mă paște mereu ideea, Dar fiori vinele-mi strâng: De mai pot s-aprind femeia, Spune-mi, Doamne, cum s-o sting? Moda 2014 Pantalonii cu cârpeală, Bluza arhidecoltată... Oare-așa-i moda globală, Ori... sărmana-i violată. Căsătoria-i fata morgana
ALEXEEV LOGHIN MARTIN by ALEXEEV LOGHIN MARTIN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83925_a_85250]
-
din ceruri și așezate pe vârful unui deal. Catedrala St David e altfel. Așezată la marginea unui orășel din Țara Galilor, oraș numai cu numele, Își ascunde virtuțile Într-o vale atât de perfect proiectată, că arată ca o gravură. Vitele pasc până sus, aproape de pereții catedralei. Iubesc locul acesta. Fiorul de vechime care-ți umple plămânii când Împingi ușa ca să intri: răsuflarea captivă a sfinților, așa mă gândesc mereu. Cred că aveam șapte sau opt ani când am venit aici prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
încetat, și prin acea hrană trecătoare stricată s-a stricat și hrana spirituală; Biserica se ocupa în mod special de acea masă de nevoiași care considera că îi aparține și cu care ținea permanent legătura, și simplul fapt că o păștea în acel chip era o realizare, un stimul față de gratitudinea care îi făcea pe oameni să cunoască, să venereze și să iubească Biserica, fiindcă aceasta era de două ori maică pentru ei. Apoi s-a produs secularizarea, să spunem așa
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
știe că-s leșinată de frică, așa că le-am spus celor doi „Ciao“ de parcă aș fi zis Toate cunoștințele mele au gardă de corp. Ne-au condus în sat și înapoi șușotind întruna în microfoanele minuscule. Nu părea să ne pască pericolul imediat al unei tentative de asasinat sau ceva de genul ăsta acolo, în sat - singura persoană pe care am văzut-o a fost un fermier singuratic, care mâna un măgăruș pe strada mare. Dar mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cu praf pantofii eleganți. Câteva mile mai încolo, Dave a oprit în fața unui pârleaz. De acolo pornea o cărare șerpuitoare de-a lungul unei coline. Nu se vedea nici o fermă. Singurul semn de viață era o turmă de oi care păștea în luncă. Ferma-i colo sus, zise Dave, făcându-mi semn cu capul spre colină. La cinci sute de metri. Iâh, am făcut eu. În mod clar, Dave n-auzise de Jimmy Choos. Poți să mergi cu ei cinci metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ceva. O să poți să și scrii despre asta. — Crawford, trebuie să... — Ei, hai... Lasă-mă doar o jumătate de oră. (Mă luă de braț și mă duse aproape pe sus la Porsche.) Trebuie să te binedispui, Charles. Văd că te paște o indispoziție de durată - sfîrșeala de plajă, tipică pentru zonele de coastă. Dacă pici În ghearele Paulei Hamilton, ajungi În moarte cerebrală Înainte să apuci următorul pahar cu gin și tonic. Hai, că tu conduci. Mașina asta? Nu prea cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ceea ce pe Dartmoor se numește clitter - un grohotiș de sfărâmături și bolovani de granit - cu toate că, Întâmplător, câtuși de puțin bazat pe principiile picturii tașiste. Acești bolovani oferă protecția esențială pentru puieți Împotriva vânturilor de iarnă năpraznice și a oilor care pasc. Însă adevăratul miracol ecologic din Codrul lui Wistman este cel botanic. Specia lui dominantă, esențialmente de zonă depresionară, n-ar trebui să fie reprezentată aici, iar la această altitudine se mai găsește doar Într-un singur alt loc În insulele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
jertfiți Răsăritului, încă o dată, ca și cei din Cotu-Donului, erau lăsați liberi în bivuac, cu încuietori de fier la picioare, pentru a nu fi furați de geambașii căldărari, care furnicau în preajma convoiului. Printre tufe de pelin și de Laptele-Câinelui, caii pășteau troscotul Baisei, în răcoarea nopții, până când nasurile pururea iritate ale herghelegiilor, cu ochi roșii de praful copitelor, adulmecau zorile bălane, ce dădeau semnalul pornirii. Nicanor, care descifra ușor, dintr-o narațiune, partea cu miez, pricepu că în noaptea când plantonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Companii Vestice de Turism. Din prea îndestulata lui experiență de organizator și de responsabil pentru megaexcursii și pentru alte mari deplasări pe trasee majore, își dăduse seama imediat că orășenilor acestora, trăitori de metropolă, pe care era evident că-i paște Alzheimerul, degenerescența musculară ori, cel puțin, anchiloza pretimpurie, li se agitase, deja, în subconștient, dorința furibundă, irepresibilă de a ieși din autocar și de a cutreiera apostolește, cu pași târșiți de bătrânei, pe apropiatele coclauri. Rosti cu voce melodioasă, pe cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
plimbat foarte mult, În călătoriile sale ample producând mai cu seamă observații generale. Până la urmă, Întors acasă, În Arad adică, a Început să le povestească dragilor săi concetățeni despre propriul oraș. Zicându-le că: undeva În arad un cal alb paște-n boul roșu În micălaca În subsolul unui bloc un pitic stă și fumează În gai yin e cu 20% mai mare decât yang și invers la MORTU din micălaca vin și femei cu diabet În cartierul evreiesc un croitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
printre pomi fructiferi cu rod parfumat și dulce, chipurile unor copii care-i privesc curioși. Hămăitul câinilor îi însoțește permanent, parcă și-ar transmite ceva unii altora. Un cârd de gâște cu burți grase și dungi maro pe gâturile lungi, pasc tacticos firele de iarbă de la marginea drumului îngust. Copitele calului le obligă să sară în lături cu aripile larg desfăcute și imediat încep să protesteze cu găgăiri stridente. Câteva găini zburătăcesc năuce peste drumul plin de gropi. Un nechezat subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]