6,523 matches
-
singur ochi sticlos în mijlocul feței pătrate, care privea fix și lipsit de expresie. Tulburat de actul magic la care lua parte, precupețul trebuia să stea nemișcat câteva minute, fără să respire, să înghită sau să clipească din ochi, după care, palid și istovit, sughițând de încordare, se ridică buimac cu scaun cu tot, prins cu zgarda de gât. "FRAȚII MORITZ Pictori și fotografi ambulanți" cum sta scris pe rulota cu cai cu care peregrinau dintr-un târg în altul și în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
convențională ca o fotografie retușată de nuntă. În ultimul timp, cu Despina se produceau schimbări imperceptibile, pe care la început Bătrânul nu le sesiză, iar apoi încercă să le ignore. Duioșia lua locul nostalgiei și o bucurie îi mângâia obrajii palizi și îi însuflețea buzele. Ceva în ea renăștea și prindea viață, ca și cum cineva ar fi tras cu violență draperiile grele, ar fi deschis larg ferestrele și ar fi lăsat aerul, lumina, mirosurile și ciripitul păsărilor să pătrundă în spațiul acela
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
desișul verde și primitor al buruienilor. Doar nările continuau să-i freamăte ca frunzele de mesteacăn și auzul i se ascuți până prinse foșgăitul bălos al melcilor pe urechile de elefant ale brusturilor. Când întunericul se destrămă, lăsând loc unei palide lumini de jad, Bătrânul zări scara la câțiva pași de locul în care zăcea. Treptele se răriseră și mai mult, rămânând doar câteva și acelea șubrede, făcând urcușul aproape imposibil. Deschiderea bruscă a ușii ridică praful de pe podele. Din aceeași
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
distanței dintre tine și ceilalți. Nimic mai nivelator decât prezența femeii iubite cu pasiune. De obicei, ea dă inteligență prostului și tâmpește pe cel inteligent. Timpul nu iartă. Cu fiecare clipă în copilul acesta candid se tot aprinde conștiința, flacără palidă și rece, dar care vestejește și usucă. Orice femeie măritată se simte sclava bărbatului ei, sclavă supusă sau revoltată, credincioasă sau infidelă, în funcțiune sau evadată ori părăsită. Asasinarea unei femei din cauza geloziei este crima cea mai monstruoasă, vrednică de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
serviciile lui fiind cerute rar de cele vreo sută de ornice câte a socotit el în Bălțătești. Haim Duvid e un gânditor. Poate filozoful târgului său. (Fiecare târg din Moldova are un filozof evreu.) Îl arată și înfățișarea: mic, slab, palid, cu barba neagră mătăsoasă, chel până la jumătatea capului, cu fruntea înaltă, acoperită de o piele galbenă subțire, brăzdată de încrețituri fine. De altfel, toți ceasornicarii sunt mai mult sau mai puțin filozofi. (Își aleg meseria din cauza firii lor? Ori devin
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Când s-a săturat de zbor: - Acu lasă-mă în voie.Pendularea s-a micșorat. Fustele s-au liniștit. În sfârșit, ne-am regăsit, întîlniți, alăturea. Era înaltă, rumenită în obraz, cu ochii scânteietori, cu buzele subțiri și roșii. - Ești palid. Te-ai obosit. Acum sunt mai grea decât la Vorniceni. Am crescut. Da, greutatea ei a crescut, tulburătoare. E femeie. O simțeam în braț la fiecare încordare. Toată greutatea ei... Toată femeia... Rebeliune și lașitate. La Mănăstirea Neamțului, singur. Pretextând
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Chinul mă obosise. Se obosise și el. Căzusem într-un fel de atonie morală. Un vânt, de aici, din sat, al nostru, fără direcție hotărâtă, șoptea în frunzele copacilor. La șapte am fost chemat la Adela, care se deșteptase. Era palidă și cu ochii obosiți, fără frăgezimea ei de altădată. Temperatura era sub normal. Revenirea sănătății restabilise brusc situația și stările de suflet obișnuite, și Adela, în fața unui bărbat - acum nu mai eram medicul - stătea tăcută, rezervată, cu plapuma sub bărbie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
rămânea pentru tine mereu stânca pe care crește floarea-reginei, atât de apropiată că poți distinge micile steluțe catifelate, și totuși inabordabilă ca o planetă, din cauza prăpastiei care te desparte de ea! Adela e bine de tot. Dar e încă puțin palidă. Isprăvea Război și pace. - Romanul a început să devină trist. Nimic din ce făgăduia încîntător nu se realizează. Așa e și viața? I-am răspuns cu toată tăria zbuciumului meu de acuma: - Da, așa e viața! Pentru că vremea nu aduce
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
înțeles strict, a devenit un arhaism, rămas doar cu o semnificație religioasă ori una tehnic-comportamentală (iconografie, iconoclastie, iconoscop etc.): icoană. Conotația originară era însă fertilă, acordând imaginii detașarea transcendentă față de obiectul reflectat, evidențiindu-i întoarcerea privirii: "Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate, / Vuluptuos joc de icoane și cu glasuri tremurate, / Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea" (Epigonii). PRIVITORUL. La fel ca în procesul cunoașterii, în cel al privirii artistice problema esențială este aceea a raportului dintre
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-și îndeplinească misiunea. Nu reușea să facă altceva decât ca, prin comparație, chipiul meu soldățesc, prea mare pentru căpățâna mea, să pară o cipilică de clovn pe care o mână nervoasă o scosese de la crematoriul de gunoaie. Avea o față palidă, cu o mină plouată. Transpira cu o incredibilă abundență - fruntea, buza de sus, chiar și vârful nasului - de-ai fi zis că are indispensabilă nevoie de o tabletă de sare. — Sunt însurat cu muierea cea mai setoasă de sânge din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
pudrată și rujată în mod experimental. — Și aici n-o să găsim un taxi, orice-am face, s-a exprimat, cu pesimism, locotenentul. Nici ținuta lui nu arăta mai brează. Capela de „pilot avântat“ părea crunt de nepotrivită pe chipul lui palid, umed, profund moleșit și lipsit de vlagă și, îmi aduc aminte, am simțit impulsul de a i-o smulge de pe cap sau măcar de a i-o îndrepta, de a o ajusta într-o poziție mai puțin strâmbă, aceeași senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să gândesc sau să visez că acele două scurte citate pot oferi un prilej favorabil, ad-hoc, acelei relativ noi specii de critici literari - numeroșilor truditori (ostași, cred că le-ați putea spune) care au investit ceasuri lungi, și adeseori cu palide speranțe de strălucire, în febrilele noastre arte neofreudiene și în clinicile literelor. Mai cu seamă, poate, acelor încă foarte tineri învățăcei și acelor clinicieni încă boboci, care plesnesc de sănătate mentală, fiind (incontestabil, cred) liberi de orice inerent morbid attrait
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cu nasturi până la gât. Cizmele dispăruseră și ele, În locul lor oaspetele purta acum o pereche de pantofi galbeni, lăcuiți, cu toc Înalt și catarame lucitoare. De altfel, Întreaga Înfățișare a vizitatorului venit din alte galaxii era impunătoare. Chipul său prelung, palid, Încadrat cu o barbă neverosimil de lungă și subțire, aproape transparentă, care-i crescuse parcă peste noapte, făcându-l să semene de la depărtare cu un sfânt desprins din icoane, precum și ochii Încercănați contrastau cu prospețimea aerului dimineții. Gălăgia pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și Extraterestrul, ridicându-l spre gura sa devenită aproape la fel de transparentă ca și barba și dându-l pe gât dintr-o răsuflare. Abia atunci Mașa observă că mâna oaspetelui tremura ușor. - Nu e chiar rău, conchise el, În timp ce fruntea sa palidă se acoperi de broboane de sudoare. Dacă tot m-am așezat, atunci hai să-ți spun, pe scurt, povestea lui Subotin, propuse el. „E totuși un pic mahmur“, gândi femeia, privindu-l cu atenție, mustrându-se că nu a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aprinși. O liniște nefirească se lăsase odată cu crepusculul peste Brodina și-mprejurimi. În casa Mașei se-ntunecă de-a binelea. - Ce lună-ngrozitoare, exclamă deodată gazda. - A sosit timpul, spuse oaspetele, dând să se ridice de pe scaun. Pe chipul său palid se citea tristețe amestecată cu Îngrijorare. Probabil că Extraterestrul se gândea la drumul lung pe care-l avea de străbătut. - Dar nici nu v-ați terminat micul-dejun. Și nici nu mi-ați spus povestea până la capăt... - Mulțumesc pentru tot. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
data respectivă, nu Încape Îndoială. O dovadă În plus o constitue Înscrisul din registrul de poartă. De fapt, avem și declarația șoferului...!” “Am voie să văd ce scrie...??” “Mai bine facem o confruntare!” Întrebările bine cunoscute se repetară iar șoferul palid la față de frică, dădea răspunsuri mecanice Înfricoșat la maximum de milițianul ce stătea În spatele lui cu cătușele gata pregătite,aprobând toate Întrebările care i le punea milițianul Încât Tony Pavone exasperat izbucni. “Mă idiotule...! Cum poți afirma cu certitudine...? Dacă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vreo neplăcută surpriză. Se frecă la ochi, Încercând să pătrundă cu privirea Întunericul Încăperii. Fu necesare alte câteva secunte ca să realizeze totuși: Încăperea era luminată de un bec atârnat Într-o parte a peretelui și care oferea o lumină destul de palidă. Pardoseala Încăperii din ciment avea crăpături și pete de grăsimi ori de alte ingrediente, În timp ce Întreaga Încăpere nu puteai afla o bancă ori ceva primitiv pentru a te așeza În așteptarea celor ce aveau să urmeze. Într’un colț al
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ea. El chiar trecuse prin toate, Își pierduse soția, pierduse un ochi. Și totuși, pe partea teoretică, puteau aduce În discuție chestiunea. Pur și simplu ca o chestiune. Unchiul Artur, șezând, cu genunchii ridicați, În șezlongul de pânză, cu smocurile palide la ochii umbriți de ochelari Întunecați, cu venele Înfurcate coborând de pe culmile frunții și gura mare, hotărâtă să stea În tăcere. — Ideea fiind, zise Margotte, că nu există vreun mare spirit al răului. Oamenii aceia erau prea neînsemnați, unchiule. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pudră de față. Și totuși de-a lungul râului, primăvară timpurie, primul kaki - câteva săptămâni de soare, de căldură, și Manhattanul urma (scurt) să se alăture continentului nord-american la o zi de verde de pe vremuri, opulență plușată, lustrul anotimpului, lucind, palid, ca de rouă, mere pădurețe În floare, albe ca sângerul, roze. Apoi picioarele oamenilor s-ar umfla de căldura aceea, și la Rockefeller Center cei ieșiți la plimbare s-ar așeza pe lespezile lustruite de lângă lalelele sădite și tritoni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu o notă de viclenie. Fecioara cea frumoasă. El era bătrânul sihastru. Când devenea inimoasă cu el și râdea, vedeai că are o gură mare, o limbă mare. Înăuntrul femeii elegante el vedea una necioplită. Buzele erau roșii, limba adesea palidă. Acea limbă - o limbă de femeie - evident juca un rol uimitor În viața ei liberă, luxoasă. La prima ei Întâlnire cu Wharton Horricker, venise În fugă din East Village la periferie. O treabă de care nu putuse scăpa. Nu folosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
soră pe jumătate - un unchi de fapt din curtoazie, din dorința pioasă cu iz de antichități a lui Gruner - era văzut (Înalt, vârstnic, din străinătate) drept ultimul dintr-o generație veche și minunată. Fratele mamei, unchiul Artur, cu smocuri mari palide deasupra ochilor, cu riduri subțiri auguste curgând de sub pălăria cu bor mare, posibil romantic britanică. Sammler Înțelegea de pe fața „nepotului“ cu zâmbetul cel mare și urechile ieșite În evidență că semnificația lui istorică pentru Gruner era considerabilă. De asemenea, experiențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dragă unchiule, Îl aduc cu mine și poate aștepta aici cu mine. O să fie așa de nerăbdător să ia manuscrisul. O văzu curând În stradă. Atingînd draperiile din sibir, o privi mergând spre West End Avenue, În sus pe lățimea palidă a asfaltului, alertă la prezența unui taxi. Era mică, era puternică și avea un soi de mândrie feminină, Închegată. Ușor tremurătoare, cum fac femeile când se grăbesc. Trepidând ciudat. Și cu totul stranie. Femeile! Probabil că le suflă curentul printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
totul stranie. Femeile! Probabil că le suflă curentul printre picioare. Asemenea observații Își aveau În principal originea În detașare cumsecade, În detașare-de-rămas-bun, În obiectivitate-de-părăsire-a-pământului. În lumina zilei Încă, panoul luminos cu Spry de peste Hudson Începu să ardă pe fondul verde palid și de asemenea În jos pe apă; În vreme ce În culoarea de cupru a apusului burta de asfalt a străzii era ușor desfigurată, ușor Împuțită, cu capacele ei de canalizare. Și automobilele mereu strâns Înghesuite În stradă. Mașini de plecat. Scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
moment. Într-un asemenea moment, cum putea să doarmă? Sammler ieși Încet pe ușă cu spatele și se duse În salonul vizitatorilor. Acolo Angela ședea fumând, dar nu În obișnuitul ei stil senzual și elegant. Plânsese și fața Îi era palidă și febrilă. Corpul Îi atârna greoi, sânii o povară, genunchii palizi reliefați de mătasea Întinsă a ciorapilor. Oare numai din cauza tatălui ei plângea? Sammler simți că acele lacrimi au o cauză combinată. Se așeză În fața ei și-și puse pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Încet pe ușă cu spatele și se duse În salonul vizitatorilor. Acolo Angela ședea fumând, dar nu În obișnuitul ei stil senzual și elegant. Plânsese și fața Îi era palidă și febrilă. Corpul Îi atârna greoi, sânii o povară, genunchii palizi reliefați de mătasea Întinsă a ciorapilor. Oare numai din cauza tatălui ei plângea? Sammler simți că acele lacrimi au o cauză combinată. Se așeză În fața ei și-și puse pălăria Augustus John, de culoarea cârtiței, În poală. — Încă doarme? Da, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]