KorAP: Find »[drukola/base=palmă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...98 99 100 ...835 >

20,853 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

bărbatul să se culce cu dânsa... Dar între timp își dădu seama că uitase care era soțul femeii. Aburii fripturii îl moleșeau de tot. Cum femeia îi umplu paharul cu vin negru, abia stat din fiert, el o atinse cu palma, prin rochia curată, pe coapsă, așa ca din întâmplare. Nu se întâmplă nimic în afara învolburării sângelui său, femeia se îndepărtă cu același firesc, ei, bine, te cucerea! Bărbații nu observară nimic, se înțelege, toți își vedeau de îmbucături, picase bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
arhicunoscute și totuși noi, păduricea de salcâm având la vârful copacilor cuiburi uriașe de ciori, un gard de fier, un pod, câteva oi, porumbul uscat, neputincios, necules încă sau micile gospodării de la cantoane, în care puteai privi ca într-o palmă, o cutie goală de înghețată ce se rostogolea între șine, dusă de vânt, ciori picotind ursuze pe calea ferată. Era relaxant să călătorești de unul singur și să nu te gândești la nimic, către o țintă oarecare unde nu te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
o văzuse ieșind de la coafor, îi spusese că ar da un ciubuc bunișor cosmeticienei, ca să fie mai energică, mai cu inimă atunci când o veni nevastă-sa și, râzând, făcu gestul pălmuirii cuiva, că aici dumneaei plătește ca să fie luată la palme și acasă nu pot s-o ating nici măcar cu o vorbă că sare de fund în sus și ea și soacră-mea, îmi scol toată casa în picioare. Aflată în casa părinților Carmina se simți dintr-odată liniștită, despovărată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Zăcea așezată cu coperțile în sus pe suportul noptierei și își aminti că tatălui îi plăcea să citească date biografice, note de călătorie. Și-l imagină în pat, îmbrăcat în pijama, cu ochelarii pe nas, ținând cartea la numai o palmă distanță de ochi, cum exclama din când în când de încântare, la vreun pasaj mai interesant. La celălalt capăt al patului mama broda la un set de lenjerie, era foarte concentrată și la izbucnirile bărbatului ei întreba: hai spune de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Neprevăzută. Era atât de greu să știi ce gândește dincolo de cuvintele ei, dincolo de măștile grăitor alcătuite, ar fi fost edificator să știi ce se întâmplă cu ea seara, după ce întoarce demonstrativ spatele lui Trofin și își așază obrazul în căușul palmei, calmă, gata de somn, cu inima ticăind în interior în timp ce privea alene pantalonii lui Trofin așezați la dungă pe marginea scaunului. Oare cum își rememorează ea toate faptele zilei? Cu luciditate? Cu cinism? Se oprește asupra ororilor săvârșite și-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
himere, ea avea nevoie de ceva apropiat, palpabil, altfel se temea să nu simtă că trăiește în gol... Venise, îi sărutase în hol obrazul, apoi o apucase puțin mai sus de cot, o strânsese. Îi plăcea să-i simtă în palmă carnea. Intrară pe ușă amândoi, legați astfel, degetele lui erau albite de încordare, brațul ei se învinețea, dar nici unul nu scotea un sunet. Pe urmă el slăbi strânsoarea, se prăbuși în fotoliu, își strânse rădăcina nasului. Părea obosit. Ce-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
un leu în cușcă, șuvița desprinsă mai înainte din pieptănătură se zbătea pe frunte. Pe urmă chipul i se schimonosi de-o umbră de descurajare. Se opri lângă ea, îngenunche serios în fața fotoliului, își sprijini de genunchii ei pieptul, cu palmele îi cuprinse spatele, o aplecă spre el, până când reuși să-și așeze pe umărul ei fruntea. Stătu acolo, în tăcere, învins. Pe urmă se îndreptă ca să o poată privi. Îl simțea vibrând, adulmecând cu degetele îndepărtate, cu buzele întredeschise. Tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
masa de piatră și am început să mănânc. Cred că nici un pepene n-a fost așa de bun ca acela din piață. În jur era o viermuială de oameni ceva de speriat, zi de târg. Colegul mi-a ars o palmă peste picior. Bun, ai? Bun. Am auzit că ai ajuns mare, ai pornit de la munca de jos, ai dosar solid, bravos, măi. Se ștergea gospodărește cu dosul palmei la gură.. Râdea de i se clătina burta, din orice. La plecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
oameni ceva de speriat, zi de târg. Colegul mi-a ars o palmă peste picior. Bun, ai? Bun. Am auzit că ai ajuns mare, ai pornit de la munca de jos, ai dosar solid, bravos, măi. Se ștergea gospodărește cu dosul palmei la gură.. Râdea de i se clătina burta, din orice. La plecare mi-a mai dat un pepene, acesta pe care ți l-am adus ție, scena mi-a plăcut la culme, ce mai, treabă dichisită bine până la comanda "stai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
răspuns printr-o minciună, le așeza doar patrafirul pe cap și rostea, miluiește Doamne, pe roabele tale Carmina și Elena și le iartă greșelile lor cele de voie și cele fără de voie, izbăvește sufletul lor, amin. Le primea ouăle în palmele lui stafidite, uscate, asemănătoare cu două scoici, clipea des, împăcat, le urmărea cum ies din biserică tăcute, intimidate, ca două oițe, știa că afară o să aibă sentimentul că aerul e altfel, și soarele e altfel și bolta cerului altfel, că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
băutura, dar știa că are tensiunea mică și vinul negru o să-i facă bine. A, e prima oară când se întâmplă, spuse după ce se așeză la loc pe scaun. Își îngustă ochii, aproape că-i îngropă sub riduri, își ridică palma, mirosul peștelui îi gâdila nările, o făcea să leșine. Ai să te înveți și cu asta fată, ai să te înveți, încet, încet...Prima oară e mai greu, a doua oară așa și așa, după aia n-o să te mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
fiecare avusese de câștigat. Acum venise vremea să se mai ocupe și de ea, numai de ea! I-ar fi fost foarte ușor să-și ridice privirea, o altă privire, desigur, să întindă mâna și să ia inima fetei în palmă, caldă încă, zvâcnind regulat, dar n-o făcea, îi era mai ușor s-o ocolească, să alunece pe alături. Obosise sau pur și simplu nu mai voia s-o apropie. Puțin mai târziu o conduse până la ușă, răsuci după ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
celălalt trotuar, un bărbat o privi cu foarte multă insistență, îi spuse și câteva vorbe, tânăra nu-l luă în seamă și el o petrecu cu privirea țintuit locului. Eh, vorbi tare Sidonia, viața le rezolvă pe toate. Își petrecu palma peste față. Ce simplu e, doar să întinzi mâna. Ovidiu reveni după opt zile bronzat, placid, încurcat. Pielea îi era aurie, lucioasă. Lăsă în hol, lângă frigider, micul geamantan de voiaj, și, în timp ce se apleca să-și deznoade șnururile de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
aproape se lovesc unul de altul în hol. Știam că vii, știam că vii, exclamă ea. Sărut mâna, Carmina, rostește el protocolar și-i sărută de câteva ori degetele reci, subțirele. Ți-i frig? Întreabă și-i ia mâinile între palmele sale. Ea neagă scuturând veselă capul, ce știe el, ce știe el! Ești mereu rece, îl aude, ai mâinile înghețate vreau să spun. Să fii singură aici și să nu aibă nimeni grijă de tine. Clătină din cap îngrijorat. Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
șovăielnic, realiză că, pentru ea, Ovidiu devenise o stare de necesitate sufletească, trupească, că începe să-i fie dragă până și căldura pe care o lasă în plapumă după ce pleacă, că ea începe să o caute prin țesătura cearceafurilor cu palmele, cu genunchii, ca să mai aibă câteva minute senzația că mai sunt împreună. Devenise acum covârșitoare clipa, bucuria de a exista împreună cu el, fie și numai pentru o secundă, chiar dacă, după secunda aceea urma să vină, fără îndoială, scadența. Sidonia îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
om din lume capabil să-i dea ce-i lipsește. Tăcu fulgerată de privirile lui. Tăcu când se afla aproape de apogeul perorației ei, tăcu și tâmplele-i bubuiră în timpul apneei, era paralizată de surpriză, strivită, plecă pleoapele, își cuprinse în palma cu degete lungi fruntea, se masă, nu i se mai întâmplase să cadă așa de fulgerător, amețită de-o singură privire și doar trecuse prin fel și fel de situații limită, nu mai era de mult o copilă. Maman, îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
în sec. Își simțea gura cleioasă. O să coboare imediat la subsol și o să bea un pepsi. Era acolo un mic chioșc, ferit de aglomerație, unde tot se mai găsea o cafea bună, un pepsi. Gestionar era un bărbat născut fără palma stângă. În loc de degete avea o singură prelungire cartilaginoasă, ascuțită. Se ajuta de ea cu multă dexteritate. Numai el știa cum reușea să se aprovizioneze cu toate acele minuni. Era mândru de meritele lui și foarte sensibil în fața laudelor. Avea o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
O privea foarte de aproape. Lumina săracă a veiozei făcea ca pupila să-i devină mare, ochii lui de culoarea mierii păreau acum nemaipomenit de adânci. Recunosc, nu înțeleg unde vrei să ajungi, spuse ea și se feri din calea palmei lui întinsă a mângâiere. El îi apucă încheietura mâinii, o strânse cu putere. Un gest hotărât care o împietri. Eu nu-ți pot reda libertatea, Carmina. Am înțeles asta abia în seara asta. V-am văzut ieșind de la cinematograf pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-ți observam mașina. O strânse lângă el. O simți foarte subțire, dar crezu că-i numai din pricina faptului că se obișnuise cu trupul Larisei. Gestul lui o dezechilibră, se agăță de el până își regăsi echilibrul, apoi îl respinse cu palmele. Bine, astăzi, îi spuse, și-i sărută lobul urechii, fără să țină cont de respingerea ei, dar mâine, în altă zi? Mâinile ei vlăguite nici nu reușeau să-l clintească. De alminterea, el nici nu le simțea împotrivirea. Mâine, poimâine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
puțin, milimetric. Avea o eleganță în el băiatul acesta ceva de speriat! Încântat. Fana, rămasă în contemplație, se fâstâci. Maaamă, ce bărbat, exclamă în sinea ei. În cele din urmă îi întinse și ea mâna lui Dimitrie. El percepu o palmă cu pielea subțire, străvezie, întotdeauna crezuse că recunoaște în celule tipul femeii căreia nu-i sunt străine treburile casnice. Și Fana părea a fi un asemenea exemplar, devenit tot mai rar. Dar și unul și altul simțiră, în simpla atingere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
pielea subțire, străvezie, întotdeauna crezuse că recunoaște în celule tipul femeii căreia nu-i sunt străine treburile casnice. Și Fana părea a fi un asemenea exemplar, devenit tot mai rar. Dar și unul și altul simțiră, în simpla atingere a palmelor, o căldură nespusă. Noi tocmai voiam să plecăm, îi făcu atenți Sidonia. Vă eliberăm masa. Se află așezată într-un loc strategic, o să înțelegeți voi la ce mă refer. Zâmbi cu un aer viclean. Își dăduse seama dintr-o privire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
mult timp în natură, expunerea la soare i-ar fi schimbat cu siguranță figura. Îi spuse pensionarului să-i telefoneze când avea chef de bârfe, acum nu mai putea sta de vorbă, se grăbea foarte tare. El bătu, cu înțelegere, palma lui stângă peste palma ei. Grăbește-te, grăbește-te, cât mai ai vreme, surâse, aproape închizând ochii. Sidonia observă că, în sfârșit, își pusese la punct dantura, mereu avea probleme, ba i se macera vreun dinte, ba i se strica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
expunerea la soare i-ar fi schimbat cu siguranță figura. Îi spuse pensionarului să-i telefoneze când avea chef de bârfe, acum nu mai putea sta de vorbă, se grăbea foarte tare. El bătu, cu înțelegere, palma lui stângă peste palma ei. Grăbește-te, grăbește-te, cât mai ai vreme, surâse, aproape închizând ochii. Sidonia observă că, în sfârșit, își pusese la punct dantura, mereu avea probleme, ba i se macera vreun dinte, ba i se strica vreo lucrare, era și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
găsise pierdut cu desăvârșire. Era mulțumită să poată înainta milimetru cu milimetru, da, să înainteze, fără doar și poate, avea încă tărie și sufletul plin. Doamne, cum ar arăta amorul acum, la vârsta asta, ce-ar însemna să-i simtă palma cum i se plimbă pe coapsă... să fie undeva și să se audă foșnetul pielii înfiorate, atât, atât, să fie foarte multă liniște. Strânse pleoapele buimăcită. Cochetați cu ideea de vârstă, doamnă, îi spuse Dimitrie. Și nu-i cazul, deocamdată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
cunoștea de când lumea! Dar nu mi-ați vorbit deloc de soțul dumneavoastră, îl auzi pe bărbat și se întrerupse din reverie. Într-adevăr, exista Trofin, ea era doamna Trofin și nu altcum, cum de-l scăpase din vedere? Își trecu palma peste față și oftă profund. Mâna nu-i mai mirosea a săpun bun, ci a transpirație, avusese așadar emoții reale. Ciudați mai sunt oamenii! Își îndreptă capul către fereastră, privea prin perdeaua crem forfota străzii, se credea apărată, depărtată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]