3,485 matches
-
diabetului zaharat de tip 1 (diabetul autoimun) (66). Interesant de menționat că, în acest concept, energia nutritiva Ying-Qi corespunde meridianelor stomac-splină-pancreas, ceea ce corespunde digestiei și utilizării principiilor nutritive. În orice caz, aceasta pare a fi prima asociere între diabet și pancreas, chiar dacă titulatura meridianelor de acupunctură nu se suprapune în întregime cu organele al căror nume îl poartă. Medicina tradițională chineză a avut ca sursă de formare observația atentă a omului sănătos și a celui bolnav și interpretarea datelor prin prisma
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
principalul semn al bolii este poliuria, localizând sediul bolii în rinichi („Diabetul este o boală a rinichilor”), concept ce va domina gândirea medicală timp de 1500 de ani, până la Lancereaux, care demonstrează în 1877, indubitabil, că sediul bolii este în pancreas („diabetul pancreatic”).Interesant este și faptul că, în concepția anatomo-fiziologică a lui Galen, pancreasul nici nu era menționat. Concepția anatomo-fiziologică a lui Galen (49) Ca și Aretaeus, Galen menționează că a văzut doar 2 cazuri de diabet, iar indicațiile de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
boală a rinichilor”), concept ce va domina gândirea medicală timp de 1500 de ani, până la Lancereaux, care demonstrează în 1877, indubitabil, că sediul bolii este în pancreas („diabetul pancreatic”).Interesant este și faptul că, în concepția anatomo-fiziologică a lui Galen, pancreasul nici nu era menționat. Concepția anatomo-fiziologică a lui Galen (49) Ca și Aretaeus, Galen menționează că a văzut doar 2 cazuri de diabet, iar indicațiile de tratament se rezumă la recomandări dietetice (combaterea acidității umorilor, încetinirea fluxului sângelui și răcirea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Thomas Sydenham (1624-1689), așa-zisul „Hipocrate englez”, interesat de nosografia „de tip botanic”. În domeniul diabetologiei, G. Rondelet (1507-1568), cercetător de la Montpellier, este primul care subliniază caracterul ereditar al diabetului. Mai târziu, în secolul XIX, o contribuție majoră în fundamentarea pancreasului ca organ cu secreție internă a fost adusă de Emmanuel Hédon, șeful Catedrei de fiziologie de la Montpellier. În prezent lucrează aici, în domeniul biologiei celulare, și colegul nostru de generație Florin Grigorescu. Dintre universitățile europene timpurii, Montpellier se aseamănă cel
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
chimică a diabetului zaharat (a pus la punct tehnici de determinare a glicemiei și glucozuriei, pe care le-a folosit magistral în practica medicală), în timp ce Lancereaux a marcat etapa etiologică a diabetului zaharat, demonstrând pentru prima dată relația cauzală dintre pancreas și diabet. Tot la Hôtel-Dieu va avea loc, în 1889, întâlnirea dintre tânărul student Paulescu și profesorul Lancereaux, ajuns la apogeul carierei sale științifice. Aici i-a insuflat Lancereaux lui Paulescu interesul pentru diabet, predându-i ștafeta studiului relației cauzale
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
fost pentru medicină ceea ce Claude Bernard a fost pentru fiziologie și ceea ce Pasteur a fost pentru microbiologie”. Lancereaux a transformat pentru totdeauna diabetul lui Morgagni „morbus in sede incerta locus” în altul, care poate fi „morbus in sede certa locus: pancreas”. Tradiția diabetologică franceză de la Hôtel-Dieu a fost relansată de Francis Rathery (1877-1941), construind o ștafetă solidă pe care o va înmâna lui Maurice Dérot (1901-1983). Acesta din urmă poate fi considerat părintele contemporan al diabetologie franceze, care și-a organizat
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Galen a dominat gândirea medicală până în epoca Renașterii). Dacă ne referim la diabetul zaharat, care nu poate fi disociat de noțiunile de nutriție și metabolism, este interesant de notat că în schema anatomo-funcțională a corpului uman, în concepția lui Galen, pancreasul nu figura ca organ (vezi pagina ......). Concepția fiziologică a timpului s-a bazat mai mult pe observația obținută de la animale și, în perioada școlii de la Alexandria, pe disecțiile efectuate pe cadavre umane. Din păcate, această școală a dispărut după multe
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
organul care determină diabetul, așa după cum, apariția glucozuriei după „marea înțepătură” (în planșeul ventricolului IV) a deviat interesul multor cercetători către sistemul nervos central ca posibil organ al diabetogenezei. Totuși, Claude Bernard a trecut în anul 1850 pe lângă descoperirea rolului pancreasului în diabet, atunci când secționând ductul pancreatic pe care l-a obliterat cu parafină pentru a induce atrofia organului, a constatat că diabetul nu apare. Concluzia pripită a fost că nu pancreasul este responsabil de apariția diabetului. În 1877, cu un
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Bernard a trecut în anul 1850 pe lângă descoperirea rolului pancreasului în diabet, atunci când secționând ductul pancreatic pe care l-a obliterat cu parafină pentru a induce atrofia organului, a constatat că diabetul nu apare. Concluzia pripită a fost că nu pancreasul este responsabil de apariția diabetului. În 1877, cu un an înaintea morții sale, mai tânărul Etienne Lancereaux (1829-1910), l-a convins pe baza unor confruntări anatomo-patologice riguroase că, totuși, pancreasul este implicat în apariția diabetului. A acceptat să verifice această
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
că diabetul nu apare. Concluzia pripită a fost că nu pancreasul este responsabil de apariția diabetului. În 1877, cu un an înaintea morții sale, mai tânărul Etienne Lancereaux (1829-1910), l-a convins pe baza unor confruntări anatomo-patologice riguroase că, totuși, pancreasul este implicat în apariția diabetului. A acceptat să verifice această teorie în laboratoarele sale, dar timpul nu a mai avut răbdare. Claude Bernard moare în anul următor (1878). După cum remarca mai târziu Paulescu, în acest fel medicina franceză a fost
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
de la observarea bolnavului, explicând apoi boala cu ajutorul fiziologiei”. Este încă una din ironiile sorții, că acest mare cercetător care a introdus noțiunile de „glande cu secreție internă” și „glande cu secreție externă”, nu a intuit această dublă funcție pe care pancreasul o îndeplinește în organism, poate și pentru faptul că, din punct de vedere anatomic și funcțional, pancreasul este o excepție de la regulă. 19. Epoca chimico-clinică a diabetului: Apollinaire Bouchardat (1806-1886) Bouchardat a fost una dintre cele mai interesante personalități medicale
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
cercetător care a introdus noțiunile de „glande cu secreție internă” și „glande cu secreție externă”, nu a intuit această dublă funcție pe care pancreasul o îndeplinește în organism, poate și pentru faptul că, din punct de vedere anatomic și funcțional, pancreasul este o excepție de la regulă. 19. Epoca chimico-clinică a diabetului: Apollinaire Bouchardat (1806-1886) Bouchardat a fost una dintre cele mai interesante personalități medicale ale secolului XIX. A ocupat postul de profesor la Catedra de Igienă de la Spitalul Hôtel-Dieu, disciplină pe
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
datora unui „ferment diastazic prea puternic” acționând în stomac pentru desfacerea rapidă a amidonului. A doua remarcă critică se referă la cauza diabetului zaharat, pe care el o asociază organic rinichiului, după încercări nereușite de a testa eventualul rol al pancreasului. Cercetător atent și profund, cu merite incontestabile, Bouchardat s-a dovedit a fi destul de orgolios, chiar atunci când unele afirmații care nu-i conveneau veneau de la o autoritate ca cea reprezentată de Claude Bernard. Numai așa se poate explica de ce prezentarea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Cullen (1709-1790), a fost și el susținut de un experiment al lui Claude Bernard, devenit celebru: apariția glucozuriei după înțeparea planșeului ventricolului IV din hipotalamus („la grande piqure”). Ulterior, au existat numeroși susținători ai rolului componentei nervoase în geneza diabetului. Pancreasul a fost unul dintre organele puțin studiate în vechime. Tradițional, se considera că el are rolul de a umple spațiul gol dintre ficat, stomac, splină și rinichi. În timpurile mai apropiate, descoperirile anatomice, precum descrierea canalului pancreatic de către Wirsung (1600-1643
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
puțin studiate în vechime. Tradițional, se considera că el are rolul de a umple spațiul gol dintre ficat, stomac, splină și rinichi. În timpurile mai apropiate, descoperirile anatomice, precum descrierea canalului pancreatic de către Wirsung (1600-1643) sau descrierea structurii histologice a pancreasului de către Langerhans (1847-1888), nu au fost în nici un fel legate de diabet. Cel ce avea să facă legătura dintre diabet și pancreas, într-o manieră clară și precisă, va fi Etienne Lancereaux, reputat clinician, care cunoștea bine diabetul ca boală
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
În timpurile mai apropiate, descoperirile anatomice, precum descrierea canalului pancreatic de către Wirsung (1600-1643) sau descrierea structurii histologice a pancreasului de către Langerhans (1847-1888), nu au fost în nici un fel legate de diabet. Cel ce avea să facă legătura dintre diabet și pancreas, într-o manieră clară și precisă, va fi Etienne Lancereaux, reputat clinician, care cunoștea bine diabetul ca boală și avea o neegalată experiență anatomopatologică. Aceste două calități l-au plasat în cea mai bună poziție pentru a stabili organul afectat
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
numai unele (cele care se refereau la persoanele tinere, slabe, cu evoluție rapidă a bolii) au fost incluse în „diabetul pancreatic”. Ca rezultat al observațiilor sale clinice, între 1877 și 1888, Lancereaux aduce dovezi indubitabile privind relația cauzală dintre leziunile pancreasului și o anumită formă de diabet, pe care el îl numește diabetul pancreatic și care ulterior va fi numit diabetul insulino-dependent sau diabetul de tip 1. Cu aceeași precizie descrie și simptomatologia clinică a tipului 2 de diabet, desemnat de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
slab”, „cu evoluție rapidă”, Lancereaux atrage atenția asupra leziunilor pancreatice, „organ mai special afectat, fiind atrofiat și, pentru a spune altfel, complet distrus”. Mai departe autorul precizează: „ori, ținând seama de caracterele speciale ale diabetului în cazurile de alterări ale pancreasului și ținând seama de fenomenele observate la animale prin distrugerea acestui organ, putem concluziona că există o relație cauzală între alterările grave ale pancreasului și diabetul zaharat în discuție. Această formă de diabet se distinge printr-un debut relativ brusc
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
departe autorul precizează: „ori, ținând seama de caracterele speciale ale diabetului în cazurile de alterări ale pancreasului și ținând seama de fenomenele observate la animale prin distrugerea acestui organ, putem concluziona că există o relație cauzală între alterările grave ale pancreasului și diabetul zaharat în discuție. Această formă de diabet se distinge printr-un debut relativ brusc, o slăbire considerabilă cu polifagie și polidipsie, eliminări urinare destul de particulare și mai ales printr-o evoluție rapidă”. Lancereaux face între 1880 și 1881
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
a) a demonstrat corect și convingător originea pancreatică a diabetului; (b) a pus bazele clasificării diabetului zaharat, identificând cele 2 tipuri fundamentale ale bolii, rămase valabile până în zilele noastre. În anul următor (1889), o dispută pe tema rolului vital al pancreasului pentru digestia și absorbția lipidelor, purtată între Joseph von Mering (1845-1908) și Oskar Minkowski (1859-1931), conduce nu la lămurirea disputei dintre ei, ci la confirmarea experimentală a teoriei lui Lancereaux. Înlăturarea completă a pancreasului induce diabetul experimental, care se dovedește
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
dispută pe tema rolului vital al pancreasului pentru digestia și absorbția lipidelor, purtată între Joseph von Mering (1845-1908) și Oskar Minkowski (1859-1931), conduce nu la lămurirea disputei dintre ei, ci la confirmarea experimentală a teoriei lui Lancereaux. Înlăturarea completă a pancreasului induce diabetul experimental, care se dovedește a fi identic cu diabetul pancreatic al lui Lancereaux. Câinii pancreatectomizați prezentau simptomele clinice (poliurie și polidipsie) și biochimice (glucozurie, hiperglicemie) ale diabetului zaharat. În acest fel, acești doi cercetători germani confirmă experimental constatarea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
lui von Mering și Minkowski au fost efectuate la Strasbourg, în clinica medicală a profesorului Naunyn (1829-1925), unul dintre cei mai renumiți „diabetologi” ai timpului. Ele sunt considerate, pe drept, dovada cea mai concludentă și definitivă a rolului pe care pancreasul îl are în apariția diabetului zaharat. Trebuie menționat faptul că von Mering și Minkowski nu au făcut referire nici la insulele Langerhans, nici la lucrările lui Lancereaux. De ce acești autori nu fac referire la lucrările lui Lancereaux este greu de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
el. Câteva motive pot fi luate în calcul. (a) Nimeni înainte de el nu susținuse ferm această localizare. După cum am menționat mai înainte, elvețianul Johann Konrad Brunner (1653-1727) publicase în 1683 la Amsterdam o lucrare experimentală amplă, în care descria extirparea pancreasului, semnalând setea, foamea, urinarea abundentă a animalului, fără însă a face vreo mențiune asupra diabetului. Mai mult, în final, el afirmă că pancreasul este un organ inutil. Și alți autori au observat la pacienți decedați cu diabet leziuni în pancreas
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Johann Konrad Brunner (1653-1727) publicase în 1683 la Amsterdam o lucrare experimentală amplă, în care descria extirparea pancreasului, semnalând setea, foamea, urinarea abundentă a animalului, fără însă a face vreo mențiune asupra diabetului. Mai mult, în final, el afirmă că pancreasul este un organ inutil. Și alți autori au observat la pacienți decedați cu diabet leziuni în pancreas (alături de cele întâlnite și în alte organe), dar nu le pun în relație cauzală cu boala. De exemplu, Joseph Alexander Fles (1819-1903) remarcă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
pancreasului, semnalând setea, foamea, urinarea abundentă a animalului, fără însă a face vreo mențiune asupra diabetului. Mai mult, în final, el afirmă că pancreasul este un organ inutil. Și alți autori au observat la pacienți decedați cu diabet leziuni în pancreas (alături de cele întâlnite și în alte organe), dar nu le pun în relație cauzală cu boala. De exemplu, Joseph Alexander Fles (1819-1903) remarcă la unii diabetici atrofia pancreasului și a ficatului. Ideea relației diabetului cu pancreasul a fost însă abandonată
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]