2,931 matches
-
adus aminte de soțul ei: „Au venit odată niște studenți, moșneagul nu stătea acasă să i primească, numai eu. Se ducea prin grădină, la bazar, la piață. La noi la bazar îi și piață, la Fălești, jos îi cârnațul, sus papucii, aici mâncarea, aici haine, nu-i nici o ordine! Moșneagul mai spunea: mă duc să beau un sfert de vin, sau rachiu. Dacă bea mai mult, nu mai ajungea ușor acasă. Eu îi spuneam: nu mai bea, măi! Da’ când am
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
spunea că va face în toate chipurile, dar văd că nu-i nici un chip.” „Deci v-ați hotărât să mergeți la București.” „Da, m-am hotărât. Mă duc așa, bătrână. Mi-oi lua o haină pe mine. O pereche de papuci pe care-i mai am... Vreau să-mi văd băiatul și să văd ce are să spună el, și de la Tiraspol plec drept la București. Așa mi-am făcut un plan. Nu-mi trebuie casă, nu-mi trebuie masă, nu-mi
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
oficiat de către preotul Dumitru Merticaru de la biserica Banu din Iași și preotul din satul Taxobeni. De la Iași au mai luat parte, tenorul Filimon Siminică—de la Opera ieșeană— Laurențiu Chirilă, Luminița Necula—medic cardiolog la pliclinica centrală sf. Spiridon —cameramanul Radu Papuc. Am oferit familie— ficei Eugenia—un tablou cu măicuța Natalia, pe spatele căruia renumitul Istoric Gheorghe Buzatu a scris următoarele: BASARABIA, Taxobeni, 23 septembrie 2000 „în această zi, în care Românii continuă să fie despărțiți de soartă, ne-am adunat
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Nu numai reguli scrise, ci și opreliști consimțite. Pensionarii cu vechime îi informau pe nou-veniți că olandezii erau exagerat de sensibili la bătrânețea străină și neîngrijită. În holul mare al azilului, puteai să cobori la o partidă de rummy în papuci, dar în stradă nu ieșeai decât cu pantofii lustruiți. Pe loc mi-am dat seama ceea ce mă contraria la înfățișarea celor câțiva cerșetori întâlniți ici-colo, prin locuri mai puțin circulate, ca să nu-i ia trecătorii la rost că li se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
chiar și când purta tocuri era mărunțică și se pierdea printre elevi. Rășcanu nu s-a mirat deloc când, sunând la poarta „vilei muncitorești“ în care locuiau odinioară alde Ceampălău, persoana care a ieșit să-i deschidă, în halat și papuci, urduroasă și ciufulită, era chiar vaca de Rodica. Destinul nu e acompaniat întotdeauna doar de trompeți și de tobe, uneori ajunge și un clopoțel, ca să înțelegi că e vorba despre destin. Rodica se apropia pe aleea din mijlocul curții, clopoțelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
întâmplat ceva rău și în familiile voastre. Nu poți să știi niciodată. Adresa mea: Spitalul de copii Tecuci, strada 7 Noiembrie, Reg. Bârlad. În camera de gardă sunt o mulțime de gândaci. Unde ești tu, țepeș Doamne, adică Mihai cu papucul? 28 august 1959 Iată-mă de trei zile la București. Atmosfera e destul de liniștită. Dintr-un exces de forțe neîntrebuințate și din exces de timp, m-am hotărât să mă ocup puțin de gospodărie. Am început să lucrez la o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
amicul Codruț C., și el student la Geneva, cum ar suna un " ghid de călătorie " redactat pentru acest gen de aventură, în care orice detaliu minor contează pentru a face chinul mai suportabil. Astfel, trebuie neapărat prevăzută o pereche de papuci pentru a odihni laba piciorului care refuză să mai intre în pantof, fiind umflată aproape de explozie din cauza proastei circulații, consecința a îndelungatei poziții în șezut. Să se renunțe la sandvișuri; din cauza căldurii și a aglomerației din cabine, ele se transformă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sine are circa 1500 de camere grupate în patru corpuri de clădire a 10 etaje fiecare. Un oraș multicultural, cu propriile sale reguli și obiceiuri de viață. Bucătăria este populată de americance care gătesc ouă ochiuri îmbrăcate în pijamale și papuci galbeni pufoși cu capete de rață. Africanii pregătesc orezul și frig banana plantan învăluiți în nori de fum. Maghrebinii vorbesc tot timpul fie prea tare, fie prea încet, șușotind, ca și cum ar pune la cale un complot. Sud-americanii se strâng laolaltă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
se comportă ca niște copii și nu ca niște maturi copți înainte de vreme. Vineri seara. Mănânc paste cu sos tomat în imensa bucătărie a Pavilionului Parent. Trei șeici de cartier îmbrăcați în alb, cu babuși în picioare (un fel de papuci întorși spectaculos la vârf, la fel ca aceia purtați de Colea Răutu în filmele istorice românești) plus un fel de veste-caftane trase pe deasupra, se plimbă alene printre mese și ne privesc. Ne privesc așa cum vizitatorii privesc animalele dintr-o grădină
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cheamă și apoi, cât am putut de suav: — Am o hemoragie. Ginecologul s-a ridicat brusc, cu tâmplele umflate și mi-a răspuns, cu toată enervarea ținută-n frâu: — Mâine la ora 7.30 te aștept la spital, cu pijama, papuci și periuță. — Dar nu am nevoie de internare. Și, pentru că omul se îndrepta să-mi deschidă ușa, am completat aproape în șoaptă: — N-am avortat. Dacă nu ești acolo, anunț organele. Și-așa m-ai pus într-o situație foarte
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
tranzacție. Ea se uita mereu la mine acasă, îmi povestea toate temerile sale, cum abia închidea ochii noaptea, de frică să nu viseze urât, cum încă o mai durea maxilarul de la o extracție de măsea fără anestezie, cum o băteau papucii prea strâmți și cum o plesnise maică-sa când îi ceruse să-i cumpere alții. În timp, dezvoltasem un soi de duioșie și de fascinație pentru Mioara, chiar dacă era la fel de stupidă ca și oaia sacră al cărui nume îl purta
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
afară cu o găină într-o mînă și cu un lighean și un cuțit în cealaltă. Găinile tăiate de el nu aveau niciodată ocazia să zboare prin aer fără cap. Tatăl punea găina pe jos, în baie, călca cu un papuc pe aripi și cu celălalt pe picioare, o trăgea de gît în sus, să i-l mai lungească, și apoi tăia liniștit cu cuțitul. Găina doar tresărea, dar de zbătut nu avea cum să se zbată. În cele din urmă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Ciao, Darwin! - și, mai spre dimineață, pentru rafinați, cu un film indian adevărat. Dar carei problema, din moment ce oamenii sunt fericiți? Decât să faci nu știu câte pregătiri și să fii deprimat după aceea, nu e mai bine să stai în propriii tăi papuci și să te bucuri de astfel de delicatese, alături de poporul tău? (2006) PERSONAJE Pe cine ne aduce mami în casă Din când în când, în studiourile de televiziune apar, în mod inexplicabil, personaje. Nu știi de unde au venit, dar au
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
o energie pozitivă. Jean se aplecă puțin peste fereastră, ca și cum ar fi vrut să mai vadă silueta fetei pierdute, iar Nicky văzăndu-l zise: - Frate, tu ai realizat ceva astăzi și nu te mai poate nimeni învinui că ți-a dat papucii o femeie. - Mereu o dau în bară cu femeile! N-am noroc la femei chiar deloc. - Viața își țese drumul singură și te plătește cu moneda ei. Ploaia se oprise de mult, iar o briză ușoară mângâia trenul pus în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
următoare se trezește, duce gunoiul (de la 8 la parter), urcă din nou în lift și puterea obișnuinței ! urcă la 4 și sună ; nevastă-sa îi deschide, se uită la el perplexă și privirea îi rămâne agățată (detaliul care ucide) pe papucii cu pampon de puf, care tremură ușor. Sfârșit. Un scurtmetraj de 18 minute (putea fi mai scurt fără a pierde nimic, dimpotrivă) în care nu se rostește nici un cuvânt și care nu stă în poantă : poanta este doar punctul dinspre
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
țara la cale. “i mai spune ceva filosofia asta tâmpită : că faci orice ca să nu lași urme de tensiune erotică de teama celuilalt tip care te-ar lua imediat la mișto (de genul : Bă, da ce te mai are sub papuc... Fii și tu mai bărbat... etc...). Alex. Leo Șerban : Cred că ai dreptate. Există în film o scenă de un haz uriaș, cea a predării genții, în București, pe str. Agricultori... Totul e perfect acolo tempoul, mutrele... , dar faza cu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
relativismului moral ? îl întreb pe L.P. Care se eschivează. Și nu, nu-l interesează efectul asupra publicului (rumoare în sală)... Și totuși, vă place să-l provocați deși vorbiți despre o conștiință flască a românilor , nu este un paradox ? Și papucii lui Niki cu care se duce peste drum, la Flo, să-i dea câteva ciocane în cap , papucii asortați la costumul militar, cu toate decorațiile-n piept, cu care Rebengiuc traversează strada demn, ca un somnambul, de Ziua Armatei ? Nu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în sală)... Și totuși, vă place să-l provocați deși vorbiți despre o conștiință flască a românilor , nu este un paradox ? Și papucii lui Niki cu care se duce peste drum, la Flo, să-i dea câteva ciocane în cap , papucii asortați la costumul militar, cu toate decorațiile-n piept, cu care Rebengiuc traversează strada demn, ca un somnambul, de Ziua Armatei ? Nu-l mai contrazic. Este evident că nimic nu e lipsit de importanță nici un gest, nici un detaliu într-un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
venit Pauline să mă vadă, nostalgică și sceptică; am vorbit de tine. Înțelegi tu ce tragic e să vorbești numai de cineva? Să nu-l vezi, să nu-l simți, să nu-l bodogănești, să nu te exaspereze eventuala dezordine? Papucii lăsați în marginea patului tău ca să te împiedici noaptea de ei și să bodogăni și noaptea: „Desigur, nu aveau loc în altă parte“. Batista lăsată pe masă, mânușile pe biurou, poșeta pe fotoliu[l] galben? Nimic, nimic? Totul înțepenit în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
au trecut două luni aproape, mai sunt 22, dacă nu va fi toată viața ce-mi mai rămâne de trăit. Pe la 15 pleacă de aici francezul pe care îl întâlneați la Yacht-Club - poate îți voi putea trimete prin el (Gaby) papucii de ski... Mi-e gândul la tine mereu, mereu, când merg, când stau, când vorbesc. Numai somnul își lasă perdeaua lui grea, de plumb, amenințător ca toate perdelele metalice. Dar eu bat cu pumnii și voi ajunge oricum până la tine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lui dulce îmi creează un cadru aurit. Iar eu? Biet motan încălțat, cu ciuboțele albe fără nici o putere magică. Dimpotrivă. Pun în pământ un picior de plumb care mă țintuiește locului. Celălalt, stângul, singurul care arată uman, cu ciorap și papuc, are un aer ușor ca și cum ar vrea să zboare. O aripă! Dar s-a văzut vreodată cineva care să poată zbura cu o singură aripă? 1916-1949, opt noiembrie: bilanțul sus-menționat. Depun bilanțul. Învinsă! [...] Ba nu, ba nu. Lângă mine, ultimele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
factura.“ Inutil să te aperi de brutalitatea lor agresivă, tăioasă. La capătul puterilor, înghițindu-mi lacrimile și indignarea, îi urmam peste tot, vlăguită, umilită, revoltată. Nu voiau să mă lase să mă îmbrac. Eram în halat, cu picioarele goale în papuci. Le am spus: „Trebuie să mă îmbrac“. „Nu, nu-i nevoie, rămâneți așa.“ „N-am obiceiul să primesc străini, bărbați, ca și cum ar fi din familie.“ Atunci s-au postat în ușa dintre dormitor și sufragerie; și, cum ultimele zece scrisori
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
274)"/>, sau pe M. Gürtler, care ținea pe Strada Lipscani din București „cel mai mare magasin de harnașamente militare și civile” (reclamă În Amicul progresului român, nr. 4, 1895), sau pe „Marcu Goldstein curelarul”, personaj din romanul lui Gala Galaction Papucii lui Mahmud (1932) <endnote id="(435, p. 150)"/>. În 1914, numai În București erau Înregistrați 27 de „curelari” și 21 de „tapițeri de trăsuri” (În ambele cazuri, meșteri patroni și lucrători) <endnote id="(834, p. 115)"/>. Dar sunt atestate informații
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
repezeam, Nasurile ni le turteam. Voinicoși eram și noi, Dar ei dau ca’n păpușoi, Ei dau cu praf [de pușcă] și cu plumb, Noi cu colbul de pe drum, Ei da’n noi cu nesce druci, Noi fugeam făr’ de papuci <endnote id="(2, p. 39)"/>. Subiectul acestei snoave a fost preluat tot de V. Alecsandri În Herșcu Boccegiul (1851). Fiind „voinicos, da’ fricos”, Herșcu descrie pericolele care Îl pasc pe micul negustor evreu care se Încumetă să traverseze cu căruța
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Pentru a ajunge În Iad, el nu mai trebuia să fie păcătos ; era suficient faptul că este evreu. „Evreii n-au un Cristos - se spune Într-un cântecel malițios din folclorul maghiar -,/ Ei au fost alungați din Rai,/ Încălțați cu papucii lor verzi,/ Ei se duc Învârtindu-se În Iad” <endnote id="(107, p. 119)"/>. Deși se luptă cu disperare să ajungă În Paradis, evreul ajunge invariabil În Infern. „Dă buzna ca evreul În Rai”, dar „Se răsucește ca evreul În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]