2,867 matches
-
reda liniștea pe care o cauți cu atâta râvnă. Care-i porunca? s-a interesat Ghițescu. Verifici și corectezi lucrările noastre cerute la minister, că ni le-au returnat din cauza unor scăpări, iar șefu'-Leu s-ar face foc și pară dacă află și nu ar zăbovi prea mult să ne facă puțin vânt către producție. Cu el nu te joci, neniculeneanicule! El nu știe multe, tăicuțule! Dați-mi lucrările! Trebuie să le studiez... Dar mai întâi să-mi spuneți cinstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de a rezista diferitelor tentații, nau reușit să păstreze aceeași atmosferă plăcută, așa cum ați sperat. Și dacă situația se va Înrăutăți, veți Începe să vă acuzați unul pe altul de starea În care ați ajuns, e posibil să vi se pară că nu vă mai Înțelegeți, că așa nu se mai poate trăi și În această situație, s-ar putea ajunge și la divorț? Ai cam reușit să mă Îngrijorezi, dar totuși sînt destul de multe cazuri În care nu se Întămplă
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
sfânta lege a purității. Apoi, mirii fură introduși în cort unde, într-o intimitate desăvârșită, urma să aibă loc prima lor scenă de dragoste. - Totul e atât de nou pentru mine, spuse avocatul! - V-am spus că n-o să vă pară rău dacă veți onora invitația mea. De fapt, de acum încolo începe nunta. Țintuind tot timpul cu ochii cortul mirilor, bulibașa rosti ca pe o taină: - Sunt sigur că mireasa este pură! Veți avea ce povesti prietenilor dumneavoastră despre nunta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o să mai dureze? Cât? - Cine știe, draga mea, s-ar putea ca răspunsul la întrebarea ta să fie foarte aproape sau foarte departe de noi. - La ce ne putem aștepta? Până voi vedea zorii zilei de mâine, o să mi se pară un veac! - Așa e! Dar la ce-ți folosește dacă te impacientezi!? Calmează-te, te rog! Vom trăi și vom vedea! Noaptea aceea li se păru ambilor soți nesfârșită. Nici unul dintre ei nu închise un ochi. În zadar își puseră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
prea tare lucrul la române. — Nu-i nevoie să-mi spui mie asta, zise Eleanor. Adrian își privi în fugă ceasul de mână. — Mai bine ies acum la jogging, altfel n-o să am timp de sauna înainte de pranz. — O să-ți pară rău. — Nu, n-o să-mi pară. Îți promit. O săruta pe obraz, după care ieși. Eleanor privi o clipă în gol, cu un aer necăjit. Apoi se așeza la masă, despături suplimentul duminical al lui Sentinel și se apucă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
-i nevoie să-mi spui mie asta, zise Eleanor. Adrian își privi în fugă ceasul de mână. — Mai bine ies acum la jogging, altfel n-o să am timp de sauna înainte de pranz. — O să-ți pară rău. — Nu, n-o să-mi pară. Îți promit. O săruta pe obraz, după care ieși. Eleanor privi o clipă în gol, cu un aer necăjit. Apoi se așeza la masă, despături suplimentul duminical al lui Sentinel și se apucă să citească articolul lui Fanny Tarrant din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
dată în istorie, în sânul familiei Grigore Mișu și Mariana. Sau, mă rog, Grigore Mariana și Mișu. - Mincinosule! Nexus a avut dreptate, ești un impostor! - Impostor, eu? Curvă ordinară, ei bine, plec singur în America. - N-ai decât! - O să-ți pară rău! - Ba ție! - Ba ție! - Ba ție! Să te văd eu cu toate urâtele alea din America. Ce-o să faci, cu toți banii tăi? Pentru tine banii înseamnă mai mult decât dragostea! - Pentru... Ha! Ha, ha, ha! Mișu se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fusese. Primul pas a fost puțin ezitant, următorul mult mai sigur, iar ceilalți pași spre camera de execuție erau de-a dreptul apăsați. Urma să i se administreze o injecție letală ca un fel de eutanasie. Ca să nu i se pară evenimentul prea deplasat, Vladimir pretindea că suferă de o boală neînsemnată, care presupune o intervenție chirurgicală de rutină, ceva asemănător apendicitei. Se întinse zâmbitor pe patul confortabil și moale. Într-un fel îi păru rău că va petrece prea puțin
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ton îmbufnat) Mă supără perna aceea ... și ușa ... Zâna: (aleargă, ia perna și o mută mai departe, închide ușa și revine în fața lui Pinocchio) Pinocchio: (plânge, strigă și bate din picioare) Nu vreau! Nu ! Nu! ... Zâna: Copilul meu, o să-ți pară rău ! Pinocchio: Puțin îmi pasă ! Zâna: Cu febra asta vei ajunge în curând pe lumea cealaltă. Pinocchio: Nu-mi pasă de nimic! Zâna: Nu ți-e frică de moarte ? Pinocchio: Mai degrabă vreau să mor decât să beau doctoria aia
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
nu doar în literă - pe Tertulian din Cartagina. Referința implicită la o afirmație atribuită învățatului creștin este ușor de sesizat. „Ofensa rămâ ne deci în afara paradoxului, iar motivul ei este quia absurdum; intelectul nu a observat asta, însă a observato para doxul, care se ia acum după mărturia ofensei. Intelectul zice că paradoxul este absurdul, ceea ce nui decât o maimuțăreală, fiindcă paradoxul e paradox, quia absurdum. Ofensa rămâne în afara paradoxului și păstrează probabilitatea, în timp ce paradoxul este cel mai improbabil.“ Nu expresia
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
urmă, vom mai vedea. Vom vedea ce vom face și cu gardul dintre curțile noastre. Ne vom sfătui și vom hotărî, dimpreună, cum vom proceda, la de toatele. Ești de acord? Da, sunt. Sigur? Sigur. Mie, una, n-o să-mi pară rău de ce fac. Nici mie. Sigur, mie, una, nu! La fel, sigur, nici mie, unul, nu! Ținându-se de mijloc, urcară treptele, una câte una, până sus, la etaj. Închiseră ușa, de la intrarea În vestibul, pe dinlăuntru. Câteva minute mai
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
oină" ― trăiască Cioc, săracul! ― și conul se-nfige în ușă, căzând imediat jos și lăsând o urmă adâncă în lemn. Fără să vreau îmi îndrept privirea spre ușă și reflectez: "O fi bătrânul ochitor bun, dar și eu i-am parat-o pe cinste! Ia uită-te, frate-meu, ce m-aștepta!" În sfârșit, cu chiu, cu vai, tata mi-a scris următoarele: "Stimate Domnule Profesor, Am aflat cu destulă părere de rău despre necuviința fiului meu! Vă prezint scuzele mele
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
maximă, auzii că mă împroașcă vehement cu cele mai groaznice invective: ― Bine, mă, nenorocitule, ce ți-a venit să spui numele meu?! Ai?! ― Cum, mă, Fănică, în loc să-mi mulțumești și să-ți pară bine, tu te superi? ― Cum o să-mi pară bine, mă? Tu nu te gândești ce situație mi-ai creat? Păi mai pot eu în viața mea să știu o dată măcar, așa de bine, la Română, și să mai iau un "zece"?! Ce mă fac eu acu'? Toți colegii
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nu merg, fraților! E aproape 11, mâine la 6 trebuie să fiu în picioare. Și pe urmă, mie nu-mi place înghețata, că mă răgușește! ― Iei și tu o prăjitură! ― Nu merg; mai bine mă culc! ― Treaba ta, o să-ți pară rău! ― Las' să-mi pară! Instigatorii plecară; iar Dan Noica și cu mine ne lungirăm să ne culcăm. Dar abia am ațipit, că bubuituri puternice în ușă ne făcură să sărim în sus. ― Ce e, mă, ce, ați înnebunit? ― Scoală
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
unde se Înființa la seminarii În fiecare joi seara, la orele 18.30. De obicei Lawrence refuza să fie remunerat În bani pentru prestația depusă, de aceea studenții Îi recompensau servicile În natură, dăruindu-i care un măr, care o pară, o bucată de cârnat sau un covrig. Cum Lawrence nu putu, În ciuda tuturor Încercărilor, să renunțe la fumatul pipei, practicanții Îi aduceau, punând banii mână de la mînă, câte o punguță de tutun. Tot ei Îi dădeau bonuri de masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care era Noimann. Așa că stomatologul se gândi să-l provoace la o discuție mai incitantă: „Dacă sunteți ceea ce sunteți...” „Așa”, făcu celălalt. „... Spuneți-mi atunci, vă rog, ce este materia? Poate că Întrebarea mea s-ar putea să vi se pară naivă... Mă rog, e Întrebarea unui profan...” „De ce umblați cu fofârlica? Credeți că mă puteți duce de nas?!” spuse ciungul. „Întrebarea dumneavoastră nu e nicidecum naivă și asta o știți, ci cât se poate de parșivă...Ce aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
azi înainte sunt din nou Lentil. Așa vrei să ți-o amintești pe Angelique, nu cum arăta în ziarul de a doua zi, pescuită din râu, în vizonul ei umflat de apă. Îi luaseră cerceii și ceasul cu diamante, ca să pară o tâlhărie. O terminaseră nu cu picioarele mângâiate până la moarte, ci în stilul tradițional, cu o gaură de glonț în spatele desăvârșitului ei coc franțuzesc. Un avertisment pentru alde Dirk și Dominique care ar dori să dezerteze. Te sună de la clinică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de să-mi pofta de mâncare pentru totdeauna... Directoarea Tăgadă își îmbrățișează pisica, spunând: Poate că o poveste îți taie ție cheful, dar Corei tot îi e foame. Și Miss America spune: — Zi-i pisicii că în câteva zile o să pară numai bună de mâncat. Deja țâțele ei de spandex roz par mai mari. Și Sfântul Fără-Mațe spune: — Vă rog, cineva să-mi ia gândul de la mâncare. Cum e prima oară când nu-i cu gura plină, vocea lui sună altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
aceeași relație eșuată înmulțită cu două sute. Și ce. Problema tinereții veșnice e că tinzi să amâni. Așa că soții Clark au învățat cum să facă un film. Ceea ce a implicat, printre altele, faptul că Nelson s-a ras în jurul pulii, ca să pară mai mare. Tess și-a făcut implanturi la sâni, cât de mari o ținea spinarea. În timpul unui singur somn de după-amiază a căpătat genul de bust autonom pe care-l vezi doar în filmele pentru adulți. Și-a căptușit interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un satanist. N-are de ales. Directoarea Tăgadă pe scenă, mânecile de tweed ale jachetei îi dispar la spate, unde mâinile ei ascunse se ating, în postura din fața unui pluton de execuție. Părul ei grizonat e tuns scurt dinadins ca să pară țepos. Pe scenă, în loc de lumina unui reflector, o secvență de film: În alb-negru, cu paraziți, înregistrarea unei camere video de securitate: suspecți arestați, stând în șir pentru a fi identificați de vreun martor. Suspecți luptându-se cu cătușele, cu hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o privește reflectată într-o oglindă, ca s-o vadă așa cum ar vedea-o un străin. Ca pe un lucru necunoscut. Ca pe realitatea altuia. Tot așa cum, spune Sfântul Fără-Mațe, un pervers întoarce o revistă porno invers ca să i se pară nouă și excitantă pentru încă puțin. În felul ăsta, fiecare copac cu frunzele și piersicile lui de sticlă e înrădăcinat în pământ prin trunchiul împletit al unui lanț gros, acoperit cu o coajă de catifea roșie, prăfuită. Când copacul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de două mașini mari, cu număr de București. Unul din atacatori s-a apropiat primejdios de mult de noi având în mână un cuțit a cărui lamă a lucit pentru o secundă. A lovit. Fratele Ștefan s-a răsucit, a parat lovitura ce viza pieptul său. Cuțitul a deviat spre mâna stângă și sângele a început să coloreze cămașa albă. Atunci am reacționat rapid. Am pus mâna pe o sticlă plină de vin și am lovit îndrăznețul bătăuș drept în moalele
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
fi inutil să încerc să explic detaliat despre acest lucru, dar sunt fericită că am ajuns să învăț semnificația adevărată a acestui cuvânt. Eu vă doresc să fiți atât de nebuni încât realitatea și situațiile de viață să vi se pară doar niște glume. Fiți atât de nebuni încât să nu aveți frică de nimic și să vă ridicați la valoarea voastră de ființe extraordinare. Dragii mei, cea mai mare năpastă care s-a abătut asupra omenirii este FRICA. Frica de
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
romantism mic‑burghez care i‑a determinat relația lui față de mare. (Fiindcă el va Înlocui deplasările și orizonturile Îndepărtate prin călătoriile tihnite ale gândului, iar interesul primului nepoțel față de lumea fluturașilor de timbre va fi doar un pretext, ca să nu pară ridicol În ochii celorlalți și chiar În fața sa.) Asta era deci extremitatea peisajului său spiritual care se afla la un pas de vărsarea râului, unde se aflau Înmormântați prietenii, iar cei apropiați lor Îi urmau cu atâta repeziciune Încât orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care ne cuprinde pe toți, ca o amibă ascunsă în fiecare dintre noi. După un timp, m-am dus cu Zenobia la pădure - noi nu ne-am despărțit niciodată, vă rog să rețineți amănuntul acesta chiar dacă uneori o să vi se pară altfel - ca să ascultăm foșnetul tufelor și să aflăm vești despre lume; era în zodia bătrânilor îndrăgostiți și i-am văzut plutind pe deasupra noastră pe cei doi bătrâni uriași care, spre toamnă, acoperă cerul; cât au trecut ei, pădurea s-a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]