2,520 matches
-
din partea căreia a primit un sprijin real în înfăptuirea obiectivelor sale. Liga ieșeană a înaintat două petiții Camerei Deputaților (1896, cu 100 de semnături și, în 1898, cu 500 de semnături), revendicând scoaterea femeii măritate din rândul minorilor și “căutarea paternității” ; a organizat conferințe pe tema emancipării femeii, a adunat fonduri pentru acțiuni filantropice printre care mese gratuite pentru școlarii nevoiași, inițiativă extinsă pe tot teritoriul țării de Spiru Haret, ministrul Instrucțiunii Publice (Suplimentul Buletinului Ligii). Mai multe organizații de femei
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
să permită femeii căsătorite cu un străin să-și poată păstra naționalitatea, să se elimine toate prevederile privitoare la incapacitatea femeii rezultată din regimul dotal; să nu fie știrbite drepturile femeii măritate în exercițiul puterii părintești; să se permită cercetarea paternității, etc. Unele dintre aceste revendicării și propuneri au fost parțial soluționate în anii următori - de exemplu, suprimarea aservirii femeii măritate, înlăturarea incapacității sale de a sta în justiție și de a contracta sau de a face comerț (Consiliul Național al
Istoria feminismului politic românesc 1815 - 2000 () [Corola-website/Science/325304_a_326633]
-
să nu existe nici o îndoială asupra faptului că textul de față, descoperit de Tischendorf în 1843 și publicat de el în 1866 este lucrarea menționată de Augustin și Sozomen. Numeroase autorități se referă la acest text; unele din acestea atribuie paternitatea lucrării lui Paul de Samosata, întemeietorul sectei paulicienilor. Originalul a fost probabil redactat în greacă. Se cunosc mai multe versiuni ale acestui text în coptă, siriacă și arabă; cea mai bună este în siriacă. Una dintre versiunile siriace, provenită dintr-
Apocalipsa lui Pavel () [Corola-website/Science/326226_a_327555]
-
leagă de nașterea copilului. Pentru mamă, aceasta se întâmplă la naștere. Pentru tată, dacă acesta este căsătorit în mod legal cu mama, aceasta începe tot la nașterea minorului. Dacă însă tatăl nu este căsătorit, autoritatea parentală începe la momentul recunoșterii paternității de către acesta sau prin căsătoria acestuia cu mama minorului . Autoritatea parentală pentru copiii adoptați apare la momentul încheierii procedurii de adopție. În România există două frazări juridice care reprezintă lucru: "responsabilitatea părintească" și "autoritatea părintească". Cei doi termeni s-au
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
interesului superior al copilului. (2) Cererea se judecă de urgență, cu citarea părinților și pe baza raportului de anchetă psihosocială. Participarea procurorului este obligatorie." Articolele 509-512 dezvolta noțiunea și consecințele decăderii din exercițiul drepturilor părintești. În noul Cod Civil, tăgada paternității este prevăzută de articolele 429-434. Conform art 429 " Acțiunea în tăgada paternității poate fi pornită de soțul mamei, de mamă, de tatăl biologic, precum și de copil." Când în urma testului ADN se constată că tatăl prezumat (căsătorit cu mama copilului) nu
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
părinților și pe baza raportului de anchetă psihosocială. Participarea procurorului este obligatorie." Articolele 509-512 dezvolta noțiunea și consecințele decăderii din exercițiul drepturilor părintești. În noul Cod Civil, tăgada paternității este prevăzută de articolele 429-434. Conform art 429 " Acțiunea în tăgada paternității poate fi pornită de soțul mamei, de mamă, de tatăl biologic, precum și de copil." Când în urma testului ADN se constată că tatăl prezumat (căsătorit cu mama copilului) nu este tatăl biologic, instanța de judecată îl exonerează de obligațiile parentale dar
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
din punct de vedere legal. În România, un copil născut sau conceput în timpul căsătoriei îl are ca tată prezumat pe soț. Astfel, soțul trebuie trecut în certificatul de naștere. Ulterior, se poate deschide în instanță o acțiune de tăgadă a paternității. Destul de des, în urma divorțului, profesioniștii constată că părintele care nu obține dreptul de a găzdui copilul în mod statornic este limitat în exercitarea prerogativelor sale (drepturi și obligații) care decurg din autoritatea parentală. Această situație este evidentă mai ales în
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
dispună și asupra modului de exercitare a autorității părintești (Art. 505 (3)). Relevant este și Art. 426 Prezumția filiației față de pretinsul tată, care se aplică în cazul când filiația trebuie stabilită pe cale juridică (există o oarecare analogie cu prezumția de paternitate în cazul căsătoriei). Reinstaurarea autorității părintești este posibilă pentru părinții care au pierdut exercițiul unor drepturi părintești, dacă condițiile care au dus la pierderea autorității părintești s-au schimbat. Aceasta are deosebit interes mai ales în cazul părinților care, anterior
Autoritatea părintească () [Corola-website/Science/322563_a_323892]
-
târziu. Deoarece programul făcea dificilă colaborarea între ei la scrierea romanului, acesta a fost considerat în întregime opera lui Clarke, ceea ce a creat impresia că romanul era o novelizare a filmului de care Kubrick ar fi profitat pentru a submina paternitatea lui Clarke asupra subiectului. Acesta este unul dintre motivele pentru care o serie de detalii diferă între film și carte. Dacă filmul conține puține explicații ale evenimentelor, Clarke a oferit în roman explicații ale cauzelor și efectelor acestora. În plus
Odiseea spațială () [Corola-website/Science/329797_a_331126]
-
membru al Asociației Internaționale de Cibernetică de la Namur (Belgia), apoi și al Academiei „Ștefan Odobleja”. La aceste calități a ajuns datorită consecvenței și competenței dovedite în cercetarea științifică, așa precum în „Studiul gândirii n-polare”, ramură a logicii a cărei paternitate și-o asumă. După studii aprofundate de peste patru decenii, Leon Birnbaum a pus bazele „Logosofiei”, adică a științei gândirii (logicii și algebrei) n-polare - teorie expusă în cartea „Introducere în logosofie”, apărută în 1983 cu prefața logicianului de talie mondială
Leon Birnbaum () [Corola-website/Science/328038_a_329367]
-
Moise. Prin alte elemente care au contribuit la această tradiție se numără practicile scriitoriilor de mai târziu de a se referi la așa-zisele "legile ale lui Moise" (deși nu este clar ce înseamnă exact acestea) precum și convingerea generală că paternitatea scrierilor ar trebui acordată personajelor cu autoritate. În Vechiul Testament creștin primele cinci cărți - Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri și Deuteronom - nu constituie o entitate separată, dar în iudaism acestea sunt cunoscute ca Tora și sunt considerate ca fiind partea cu cea
Autori ai cărților lui Moise () [Corola-website/Science/328149_a_329478]
-
cele din urmă s-a ajuns la o declarație clară în acest sens în Talmudul Babilonian, o lucrare vastă care a pus în scris pentru prima oară toate acele lucruri care au fost transmise de-a lungul generațiilor. Talmudul discută paternitatea tuturor cărților din Biblia ebraică și atribuie cele cinci cărți lui Moise, dar fără ultimele opt versete din Deuteronom, cele care descriu moartea lui Moise. Aceste opt versete sunt atribuite lui Iosua Navi căruia i se atribuie și cartea următoare
Autori ai cărților lui Moise () [Corola-website/Science/328149_a_329478]
-
fost un publicist, traducător și critic literar. Era fiul nelegitim al lui Nicolae Bălcescu și al Alexandrinei (Luxița) Florescu, fiica marelui logofăt Iordache Florescu. Asupra legăturii fiicei lor, pe care o considerau o mezalianță, Floreștii ascund adevărul, în timp ce Bălceștii recunosc paternitatea copilului. Luxița Florescu și-a adoptat în 1858 propriul fiu și s-a îngrijit de educația lui. Elev la Liceul „Louis-Le-Grand" din Paris, urmează Facultatea de Litere la Academia din Rennes, obținând, în 1872, licența. Vine în țară în 1873
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
fecioarei", istoricul Florea Ionicioaia notează: "...„Săptămâna trecutâ, în presa internațională, a apărut informația halucinantă potrivit căreia guvernul României ar nega Holocaustul, în varianta sa românească. Intervievat de BBC, ministrul culturii, Răzvan Theodorescu, confirma știrea și chiar mai mult își aroga paternitatea ideii. Potrivit acestuia, in România nu a fost vorba de Holocaust (politica de distrugere a minoritatii evreiesti), ci numai de o ticăloșie a unor români care au participat la Holocaust. Opiniile ministrului Theodorescu nu au fost contrazise de nici o oficialitate
Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” () [Corola-website/Science/327040_a_328369]
-
și definită, perioada de timp este între 2 și 12 zile. Acolo unde alocația mamei e valabilă și definită (în toate țările în afară de SUA și Australia) perioada este de 14-20 de săptămâni patru țări având perioade mai extinse. Fraude privind paternitatea apar atunci când o mamă identifică un bărbat în mod intenționat drept tată biologic, cunoscând faptul că nu acesta e adevărul. În unele cazuri un soț este legal răspunzător pentru copiii soției lui chiar dacă aceștia nu-i aparțin. Activiștii pentru drepturile
Mișcarea pentru Drepturile Bărbaților () [Corola-website/Science/328715_a_330044]
-
și aparțin unui italian neidentificat. Păstrate în colecțiile Institutului Regal britanic de la Londra, ele au aparținut la scurt timp după realizare arhitectului italian Andrea Palladio care le-a adnotat: aceasta l-a determinat pe E. Hébrard să-i atribuie acestuia paternitatea lor. Anecdota este totuși semnificativă pentru impactul important pe care l-a avut redecoperirea palatului lui Dioclețian asupra arhitecturii neoclasice. Cărturarul lyonez Jacob Spon și botanistul englez George Wheler au fost primii care au propus reconstituirea ansamblului complexului în publicarea
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
apoi la [[Skalica]], între 1418 și 1419. Faptul că Elisabeta și-a însoțit mama în exil și, probabil, a suferit același tratament dur în ciuda faptului că era recunoscută ca moștenitoare la tron, sugerează că Sigismund ar fi pus la îndoială paternitate ei în această perioadă. Totuși, simultan, Sigismund negocia căsătoria Elisabetei cu Albert. Habsburgii, prieteni și aliați de lungă durată ai lui Sigismund nu au pus la îndoială legitimitatea Elisabetei sau, cel puțin, nu au fost descurajați de acuzațiile aduse împotriva
Elisabeta de Luxemburg () [Corola-website/Science/335470_a_336799]
-
cupluri căsătorite. Se interzice donarea de ovule și embrioni. În aceste condiții, sistemul filiației nu a suferit modificări, ci doar adaptări pentru soțul care nu a participat cu material genetic. Acesta este considerat tată în urma consimțământului exprimat, fără posibilitatea răsturnării paternității în justiție. Deși legea protejează donatorul, nu garantează dreptul la anonimat, dreptul la informare și la cunoașterea originii fiind superior. Viitorul copil va putea accede la dosarul său, la vârsta de 18 ani, însă donatorul nu poate fi contactat fără
Reproducere umană asistată medical () [Corola-website/Science/337538_a_338867]
-
heterologe, nefiind admisă folosirea de material genetic care nu aparține cuplului. Accesul este permis doar cuplurilor heterosexuale. Copiilor născuți astfel, fiind rude de sânge cu părinții, li se aplică regulile de drept comun pentru stabilirea filiației, iar acțiunea în tăgada paternității este interzisă în acest caz. Germania, având experiența tragică a rasismului și eugenie din vremea nazismului, a preferat o legislație restrictivă. Se permite accesul cuplurilor heterosexuale și doar donarea de spermă. Se impune consimțământul, acesta având ca efect direct stabilirea
Reproducere umană asistată medical () [Corola-website/Science/337538_a_338867]
-
cercetează o crimă și ajunge să-și descopere propria umanitate. Finalul emoționant m-a luat pe neașteptate și m-a impresionat cum puține române polițiste o fac.» scrie The Boston Globe. Într-o manieră inedită, Indridason nu ridică doar problemă paternității într-o națiune mică, ci și chestiuni de interes mai larg, cum ar fi utilizarea informației genetice. Românul culminează cu un final care se dovedește nespus de tulburător.» consemnează Time Ouț London. «Ingenios construit și cu o scriitura elaborată, Orașul
Orașul borcanelor () [Corola-website/Science/330512_a_331841]
-
au fost prezenți la ceremonia funerară a lui Pablo Escobar. Corpul lui Pablo Escobar a fost exhumat pe 28 octombrie 2006, la solicitarea unora dintre rudele lui, în scopul de a lua o mostră de ADN pentru a confirma presupusa paternitate a unui copil nelegitim și a elimina orice îndoială cu privire la identitatea organismului care a fost 12 ani îngropat lângă părinții săi. Un video cu aceste momente difuzat de canalul RCN l-a nemulțumit pe fiul său, Juan Sebastián Marroquín (Juan
Pablo Escobar () [Corola-website/Science/331089_a_332418]
-
o perioadă de pace. În timpul minorității celor trei frați, Sigurd, Inge și Magnus, nobilimea din Norvegia a cooperat pentru a conduce regatul și i-a sfătuit pe regi. În 1142, fratele lor vitreg, Eystein a venit în Norvegia din Scoția. Paternitatea lui a fost recunoscută, deoarece Harald Gille recunoscuse că avea un fiu peste mări. Eystein a devenit rege și co-guvernator împreună cu cei trei frați. Magnus, ale căror detalii sunt puține, a murit din cauze naturale în 1140. Pe măsură ce a crescut
Dinastia Gille () [Corola-website/Science/331172_a_332501]
-
cele din urmă la rezistența deschisă asupra cadidaturii sale. Pentru ca disputa ar fi putut duce la împărțirea grupului birkebeiners, au stabilit ca Skule să devina regentul lui Haakon în timpul minorității sale. Mama lui Haakon, Inga, a fost nevoită să demonstreze paternitatea fiului ei într-un proces în Bergen, în 1218. Rezultatul a consolidat temeiul juridic pentru regalitatea sa și a îmbunătățit relația sa cu Biserica. Legendele spun că Haakon fusese deja acceptat ca rege în 1217/1218. Skule și Haakon s-
Haakon al IV-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331244_a_332573]
-
în care tatăl său a murit. Baiatul, numit Haakon după tatăl său, avea să devină mai târziu regele Haakon al IV-lea al Norvegiei. În vara anului 1218, Inga a suferit un proces de succesiune în Bergen pentru a arăta paternitatea fiului ei.
Haakon al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331242_a_332571]
-
cele din urmă la rezistența deschisă asupra cadidaturii sale. Pentru ca disputa ar fi putut duce la împărțirea grupului birkebeiners, au stabilit ca Skule să devina regentul lui Haakon în timpul minorității sale. Mama lui Haakon, Inga, a fost nevoită să demonstreze paternitatea fiului ei într-un proces în Bergen, în 1218. Rezultatul a consolidat temeiul juridic pentru regalitatea sa și a îmbunătățit relația sa cu Biserica. Legendele spun că Haakon fusese deja acceptat ca rege în 1217/1218. Skule și Haakon s-
Casa de Sverre () [Corola-website/Science/331247_a_332576]