5,114 matches
-
o zăriseră niciodată, Shakespeare blocase orice Întîlnire cu aceasta În afara reprezentațiilor, cînd chiar se petrecea cu adevărat: doar cei din distribuție știau, se zicea. Ce-ar fi fost să o zărească toți cei aflați mai tot timpul la Elsinor, ghizi, paznici, Întreg personalul? Trecuseră ceva ani, Jesper era În Legiunea Străină, mai trimitea cîte o ilustrată ori o carte poștală, nimic În plic, poate nu avea voie sau era mai simplu așa, cîteva rînduri și... gata. Salutări din Congo sau de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nu știu cît va trăi Imbecilul. Pînă la moartea lui, va trebui să mă ocup de el. Va trebui să-i concep și să-i regizez visele. Și să încerc să-i transmit, prin poveștile construite, marele mesaj al cărui paznic am devenit. nu sunt obligat să imaginez pentru el un vis pe noapte. norma mea este cam de două, trei vise pe săptămînă. Din acest punct de vedere sunt mulțumită. Un vis coerent pe noapte ar fi mult prea mult
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o mare ratare metafizică. — așteptați, nu e totul pierdut, i-am spus. Știam din aminitirile mele, de pe vremea cînd frecventam asiduu restaurantul Uniunii scriitorilor, că undeva, în spatele casei sau chiar într-o aripă a ei își avea o ascunzătoare un paznic, un ins plătit să se ocupe de grădină și să păzească edificiul în timpul nopții sau în acele duminici cînd Casa rămînea închisă. Undeva, ascunsă, lipită ca un melc de pilastrul din dreapta al porții, se afla și butonul ruginit al unei
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ceapă spartă, privind meciul și mai trăgînd dintr-o bere. Ce să faci, de altfel, într-o duminică la ora patru după-amiaza ? Personajul făcea parte din noua faună capitalistă și îmi era extrem de familiar. altădată, pe vremea comunismului, portarii și paznicii mă intimidau : mai toți, chiar și cei mai mărunți, reprezentau, într-un fel sau altul, autoritatea, se simțeau o emanație a puterii și aveau în ei o anumită aroganță. noul paznic de la Casa monteoru nu se reprezenta, însă, decît pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
era extrem de familiar. altădată, pe vremea comunismului, portarii și paznicii mă intimidau : mai toți, chiar și cei mai mărunți, reprezentau, într-un fel sau altul, autoritatea, se simțeau o emanație a puterii și aveau în ei o anumită aroganță. noul paznic de la Casa monteoru nu se reprezenta, însă, decît pe sine și se apropie de noi vizibil animat de speranța unui ciubuc. Dacă tot se extirpase din fața televizorului și se tîrîse cu șlapii lui din plastic pînă la poartă, măcar să se
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
nudul feminin cu ecou antic din fața intrării. Deși, dacă am fi negociat serios vreo astfel de opțiune probabil că s-ar fi putut aranja. — Domnul vine din Franța și este scriitor, am mai spus, mai mult ca să-l măgulesc pe paznicul Casei monteoru. Iar eu mi-am petrecut acolo înăuntru, unde era restaurantul, și dincolo, pe terasa din spate, sute și sute de ore din viața mea. Individul păru să aprecieze această confesiune. în definitiv îl tratam ca pe o ființă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
numai în prezența mea, intrau pe unica poartă încă funcțională, se opreau o secundă în fața peronului și ieșeau pe poarta dispărută între timp, un miros de cai frumoși rămînea în urmă). — a mai fost și ieri niște domni, ne explică paznicul dezabuzat, oarecum pentru a-și justifica atitudinea. în definitiv, dacă și ieri le deschisese poarta unor persoane necunoscute, repetarea aceluiași lucru devenea mai puțin gravă. Guy Courtois fu imediat cucerit de atmosfera romantic-decrepită din jurul casei. Intram parcă într-o altă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de mare gală, și mai ales cele două lampadare așezate unul în dreapta și altul în stînga ușii principale, destul de fanteziste ca obiecte, dar doldora de reminiscențe gotice amestecate cu art nouveau. — Vă aprind lumina și apoi vă las, ne spuse paznicul, grăbit probabil să se întoarcă la meciul său. nu-și făcea probabil nicio grijă în privința nostră. Ce rău i-am fi putut face acestei case aflată în grija sa ? Și oricum avusese reflexul de a închide din nou poarta cu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
vedere să fie niște manuscrise. Cineva muncea într adevăr în acel spațiu subteran ramificat în mai multe direcții, îi auzeam respirația și din cînd în cînd mormăiturile, ba chiar și cîte o înjurătură. să fi fost oare tot omul nostru, paznicul atît de generos cu noi, dispus pentru 50 de euro să ne deschidă chiar și subsolurile Casei monteoru ? Guy Courtois extrase dintr-una din cutii o pagină plină de semne bizare și o privi cu atenție, fără să înțeleagă prea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
sacerdoțiului păgân, ci așa cum trebuie să fie «preoții Noului Testament». «Carisma», pe care o simțim înăuntru și care este recunoscută de Biserică în momentul profesiunii, nu este un monument sau un muzeu în care, plictisiți, suntem obligați să muncim ca paznici sau «ghizi», ci este un har ce trebuie trăit în funcție de vremuri, locuri, împrejurări, constrângeri, necazuri și ambiguitățile vieții și ale istoriei, fără a putea invoca scuza altor priorități, cum ar fi viața de familie ori activitatea într-o comunitate. Carisma
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
plan al locului. 3. Regulile formale care definesc prezenta în acest loc. Dincolo de regulile religioase cunoscute sau nu observatorului, acesta va notă oră deschiderii, orarul slujbelor, spovezilor, regulamentele afișate. 4. Cine și ce face? Cine sînt angajații locului: clerul, paraclisierul, paznicul bisericii, laicii voluntari? Se vor urmări diviziunea muncii, ierarhia, bărbații și femeile, ținute de lucru. 5. Utilizatorii locului: e necesar să se rămînă destul de mult timp acolo și la ore diferite (exemplu: o zi a săptămînii, în timpul slujbei, în afara orelor
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
pe piept în plata lui Dumnezeu. Ne-am culcat fiecare pe bucățica lui de trotuar. Prin domicilii nici pomeneală să ne mai pripășim. Ne văicăream și-o frigeam înainte cu bolitul... 49 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Iar când paznicii ăia vor adormi, în sfârșit... Pîst, Chiose nehalit!... Trăgând niște sforăituri... Bă, Chiose, bre... De să se cojească varul de pe pereți. Și... să clănțăne tăblăriile de pe tramvaie... Acum, mare belitorule de energii!... Abia atunci va auzi și cel de-al
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
le vorbește în cap, exact vocea lor mintală. I se rupe în paișpe de toate raziile milițienești. I se pune pata și-și vâră lăboanța printr-un perete și răsfoiește cu ea cele mai penale hărți doldora cu comori ale paznicilor de pe alte tărâmuri... E coios, de nu i te poți pune înainte. 63 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI să ia de la ei scame sau bubă în gît? N-o înspăimînta-o șacramentul?... Ce le-o crede ea pe gîndăcioaicele sau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Nu e frumos. Și mai întîi de toate, prea cald. Ulpiu este cam plictisit. Rarisime situațiile în care ar putea fi surprins lucrând fără cravată. Ziua de 29 constituie un astfel de prilej. 37 de grade la umbră. Confruntă declarația paznicului de depozit, Nechifor Crainic (nici o legătură cu nefericitul conducător gîndirist), cu observațiile din teren ale puzderiei de informatori. Citește: Nu este adevărat că eram chitiți să ciordim și să dosim toată marfa, neîmpiedicîndu-ne de la aceasta decât apariția la un străin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mănânce. Căutau niște salam. I-am cercetat.) Căscă, sări un paragraf, îndepărtă, din documentele statului, o murdărie de muscă. Genul ăsta de povestiri lipea, ca niște cuiburi de rândunică, puncte de indigestie pe peretele stomacului său. Câteva rânduri mai jos, paznicul Crainic declara: "Mai ciudat a fost atunci când, băgând o mână în geantă, de scos afară, am scos două mâini. Am vârât de urgență și cealaltă mână în geantă și, din nou, am adus, în lumina becului de 40 de wați
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
libertate. Regele, încă sedat, mai aluneca, își mai frângea gâtul. Dar la dânsul, orice schimbare intervenită în starea de sănătate, mai curând ameliorare se chema că era, într-atît era tipul de turbat de bolnav. Sinistratul a intrat peste cușcareta ultimului paznic, moș Romergan, care dormea revărsat peste patul său, din patru scaune înșirate, și i-a furat archebuza și muniția din primul război mondial. La următorul brâu de sârmă ghimpată, Regele a scos din rucsac un clește cu fălcile de crocodil
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din bicele lor. Împrejur era un vaier prelung, un zgomot de copite împiedicate. Trupurile mari, abia deslușite în lumina dimineții, mirosind a baligă, se izbeau surd în fața porților înalte de fier, înjurăturile oamenilor se auzeau slab în înglotirea aceea și paznicii nu mai pridideau cu controlul. În ferestrele mari, închise înr stinghii murdare de nuc, cu drugi ruginiți, împletiți peste geamurile oarbe ale abatorului, ardeau lumini puternice. Parlagiul intră în hala încăpătoare, cu șine de fier pe jos. Deasupra, pe pietre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu pumnii pe Nicu-Piele. S-au oprit tocmai la prefectură. Se dusese libertatea lui! Celălalt a rămas la porți, s-a uitat. Știa ce înseamnă prefectura... Dacă -lar fi poprit pe la vreo circumscripție, se mai putea face ceva. Mituiai presării, paznicii, aceștia se făceau că au pierdut actele, se împăcau, dar acolo cine se încumeta? Mînă-mică trecuse prin astea, întîi te fotografia, îți lua apoi urmele de la degete, te tundea și te trimitea la zdup. Tot o să-i dea doi coți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
liberi. Pârnaia era plină. Nu mai văzuse ucenicul. Toți zulitorii Bucureștiului, șuți, hoți de cai, trosnitori, carditori, tâlhari de drumul mare, toată crema caramangiilor. Ședeau pe ciment și așteptau să fie trimiși la ocne. Jucau barbut pe șest, înțeleși cu paznicii, să le mai treacă timpul. Cum i-a văzut Gheorghe, s-a înveselit. Îi cunoștea aproape pe toți. Pe unii din ei el îi învățase să ciordească. Acum erau șefi de bandă, cu morți pe suflet și cu condamnări în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
oale cu flori galbene ca de aur. Numai pe ici pe colo luna răvarsă cîte-o dungă lungă și îngustă în umbra uliței, pe ici pe colo trece cîte-un om șuierând - încet, încet ulițele adorm, obloanele se-nchid, lumânările se sting, paznicii de noapte trec cu capetele înfundate în mantale albe, și călugărul nostru trece ca o umbră aspru-zugrăvită prin lungile și întunecoasele ulițe. El se opri înaintea unei case ce se ridica izolată în mijlocul unei ogrăzi pustii. Prin crăpăturile obloanelor închise
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
tânăr peste cercevele la umbra de sub fereastă. În alt loc unul acățat de gratii făcea studii floristice unindu-și buzele cu ale celei ființe care-și scosese capul prin gratii. Numai pe ici pe colo auzea cânii urlând la lună, paznicii de noapte care strigau, ori grupe de cavaleri care veneau de la vro petrecere nocturnă. Ei rupeau frunze din crengile atârnate și le aruncau în urma călugărului spân și palid.. Stele păzeau tăria, luna trecea ca un scut de argint prin întunericul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu mai contează. Microbii poftei insidioase omoară visele aerisite ale oricărei purități. Proximitatea dobândită printr-un ieftin rapt comercial coincide cu maxima distanțare de celălalt. Scursurile de neant refuză spectrul întregirii conștiinței și al lărgirii sinelui. Ființa nu are nici paznic, nici stăpân. Libertăți defrișate bezmetic otrăvesc credința, speranța și iubirea. Se lărgesc doar marginile „tărâmului neasemănării”. Dreptul de a trăi strâmb se exercită fără suspine și fără regrete. Indiciile dezertării sunt unanime. Timpul morții lui Dumnezeu este inaugurat prin violul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mereu același / Fără mîna care să se frîngă În curelele de transmisiune ale aventurii / Fără izbucnirea de o clipă numai, a farului răscolit din lumina adîncului” (XX). Iar seria recurențelor continuă, În spațiul aceluiași poem, cu „noaptea [care] ca un paznic Încearcă lacătele tristeții”, cu „glasul care nu mai poate scăpa din ocna obicinuinții”, ori cu imaginea omului care „astupă cu bancnote ocheanul prin care ar putea privi În veșnicie”, și chiar a „lanțurilor sîngelui” zăngănind „În Închisorile vinelor” ... În ce privește suita
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ar primejdui trupul și morala. Mai este, În aceste condiții, obiectul metonimic un fetiș? Schimbîndu-și adresa, el a pierdut Învestitura de care vorbește Barthes. Umbreluța nu e imaginea femeii inaccesibile, este un instrument de seducție și vigilență (ocrotire). Mesagerul și paznicul unei pasiuni suspicioase: „Umbreluță norocită, Ia sama, că ești menită Să umbrești un obrăjel Plin de nuri și frumușel. Cată să mi-l păzăști tare Și de vînturi și de soare, Și cînd alți ochi lor căta, Să te pui
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fetișizare, ci spre alegorie. Universul lui erotic (spațiul intim) este, Într-adevăr, sărac. Pasiunea depopulează, golește totul În jurul obiectului erotic. Nu este loc decît pentru o oglindă care să probeze (dar să și trădeze) frumusețea femeii, o umbreluță mesager și paznic și, În fine, o veriguță - Întruchipare a esenței fizice și metafizice a femeii. 16. Celălalt univers, dinafară, este În schimb populat și puternic erotizat. Ochiul care golește iatacul pentru a nu lăsa decît imaginea slăvită a femeii descoperă, dincolo de cercul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]