2,745 matches
-
adevăr, la esență. Lumea și-a pierdut logica și atunci, ca să păstrezi simetria, și tu trebuie să-ți alterezi gândirea. Să cretinizezi limbajul, cum spunea Gellu Naum. Să fii științific, aplicat, ăsta e cel mai neserios lucru cu putință. Ești penibil dacă faci așa ceva. Ideea e că oamenii își aleg prost principiul de coerență după care să funcționeze. Până la urmă, scriu din vanitate, din orgoliu prostesc. Am prostia să cred că trebuie să existe cineva care să dea seama pentru tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nu mai știam de mine“. Aparent, e un mârlan de primă mână, dar dacă îl cunoști mai bine îți dai seamă că, răzuind puțin stratul de mitocănie, dai peste un băiat destul de finuț, timid de nu se poate. Fricos chiar. Penibil de fricos. Altfel, nici nu s-ar încurca el cu Cumătra vulpe, care abia anul ăsta a dat capacitatea. La admitere, Pif a fost înaintea mea la oral. Acolo ne-am cunoscut. Și nu voia să se așeze, stai mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Deloc nu pare. Doar să-i tulburi ocupațiunea și te ia din voleu. De nu te vezi te arde. Să te scarpini la testicule în public știe oricine că e un gest condamnabil. Asta dacă o faci pe furiș. Ești penibil. Dacă, în schimb, îți scuturi clopotele așa, ostentativ, pentru a epata burghezul, aici nu mai e absolut nimic obscen. Gestul împricinat te transformă într-un tip nonconformist. Interesant. Un rebel. Che Guevara era mic copil. Nu te scarpini, așa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lălâu. Cu asta s-a îmbrăcat. Stă pe masă, printre coji de portocală uscate, într-o pungă mai e o jumate de pâine mucedă. Bea cafea dintr-o ceașcă a mea fără toartă. Acum ce să faci cu ea? Momentele penibile de dimineață. Să-i dai o utilizare. Ai futut-o și gata, ai consumat-o, oamenii se consumă. - Uite așa era albastrul de Bucșoiu, îmi arată niște chiloți întinși la uscat pe un balcon de vizavi. Apoi râde. De ce credeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mă-sa a fost profesoară la copiii mei! Mă rog, procesul ar fi semănat cu Procesul maimuțelor. O dispută textuală. Un atac textual nu putea fi anulat decât de un răspuns pe măsură. Polemică scripturală. Ar fi fost cel mai penibil proces posibil. Ce să demonstreze că are 18 trepte la casă. Farmacistu ar fi trebuit să demonstreze la proces că nevastă-sa nu se uita la telenovele. Bine, la tirajul viitor pot schimba, să pretind că soția Farmacistului se uita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
A apărut scriito rul unei lumi noi pentru lite ratura românească, cea a pungașilor de buzunare etc...“ Eroare profundă, adăugăm noi, „băzăneală“ curată, ar fi spus Gonea mardeiașul, țâșnind printre dinți un scuipat pentru Încercările scriitorului român, care Însă, după penibilele sale Începuturi, dar cu un scandal propice strategiei sale literare, a abordat apoi o lume mai accesibilă Înțelegerii sale literare și care i-a adus succesul. În echipa noastră cu lavaliere la gât, am numărat, la un mo ment dat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
acestor căi, firii sale, Încă de copil iubitoare de munți, de păduri și de buruieni, În mijlocul cărora a găsit alimentul curiozității sale, care i-a excitat tot timpul, și până acum facultățile necesare cercetării și disciplinei științifice. Încolo, nici un efort penibil pentru Învățătură (ca și taică-său), nici o teamă de note proaste și nici ambiții după premii și recom pense (ca și la taică-său). I-a stricat cumva?... Ți-a stricat cum va?... are tot dreptul să mă Întrebe, zâmbind
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
arhitect și ajunsese la matematici numai fiindcă ratase examenul la proba de desen, dar rămăsese pasionat de arhitectură, acasă consacra multe ceasuri proiectând utopice imobile de vis. Acum avea prilejul să-și arate, ironică soartă!, „îndemânarea“ în domeniu: desenând aceste penibile colibe, pentru el și pentru cei care îi cereau asta... Locuințele de chirpici au prins să se înalțe și, între ele, au fost croite și ulițe, pe care topirea zăpezilor le-a transformat în mari rezervoare de nămol. Dar pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mai era în transă, fermecat de tânăra femeie. -Încotro mergi? -Spre marginea orașului, sper să apară vreo mașină, ceva, cu care să mă înapoiez în... Tata a lăsat o pauză, nu dorea să pronunțe numele comunei, Steagul Roșu, îl găsea penibil, așa că a folosit o formulă ocolitoare: -Să mă înapoiez în localitatea unde am domiciliul... -Atunci înseamnă că avem drum comun, eu locuiesc în direcția aia... Am terminat programul la cabinet și merg spre casă. Cu ocazia asta, poate îmi istorisești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de lumină se preschimbă în ființe de întuneric. Așa mor îngerii... Lazarus își încheie explicația și acum e rândul meu să rămân fără replică; dezvăluirea sa mă descumpănește: așadar, asta s-a-ntâmplat, am fost niște diletanți fără șanse, niște penibili care vor să taie o creangă a pomului în vreme ce stau ca proștii pe ea. -Dar, întrucât pentru tine acest fapt este atât de important, am hotărât să vă ajut, încălcând, probabil, tipicul, modul clasic de a se comporta al unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
un viitor atomic. Spovedania digitală Scurt, foarte scurt, scurt de tot, întâmplarea nici nu merită să fie povestită. Unui inventator, o revistă importantă i-a luat un interviu lung, de șase ore, pentru ca la sfârșit să se dovedească - ce moment penibil! - că reportofonul n-a înregistrat nimic, fiind defect. Istorisite pe scurt, în câteva cuvinte, până și nenorocirile par să-și piardă emoția. Un prieten, un om între două vârste, s-a așezat bun-zdravăn în fotoliul lui, în fața televizorului, iar când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
au crescut și i-am ajutat la lucrările agricole, ale căror roade - mai toate - erau colectate de statul comunist drept „cote”, ce de multe ori nu erau suficiente pentru achitarea datoriilor față de stat și mai trebuiau cumpărate... Era o situație penibilă pentru agricultori pe acea vreme! Nemaiavând ce îmbrăca și încălța, m-am dus și m-am angajat ca salariat la Sovrom Construcții Dărmănești - Bacău, unde luase ființă un șantier ce construia rafinării în vederea prelucrării țițeiului extras din pământul regiunilor învecinate
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
-mi pun la încercare întreaga mea răbdare pentru a nu exploda. De altfel, ceea ce m-a ajutat a fost convingerea că acest mod de a lua lucrurile n-a fost la el decât o manevră pentru a ieși din situația penibilă și pentru a face să scadă tensiunea. Eu însumi, de altfel, nu știam prea bine în acea clipă dacă „aveam dreptate“ sau dacă eram ridicol și nelalocul meu... știam doar că eram foarte indispus și că simțeam teribil nevoia să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dacă „aveam dreptate“ sau dacă eram ridicol și nelalocul meu... știam doar că eram foarte indispus și că simțeam teribil nevoia să plec chiar din prima clipă. Am rezistat acestui impuls, dar în silă și cu eforturi dintre cele mai penibile, pentru a nu „dramatiza“ lucru rile (știi că detest „dramatismul“), pentru a fi „rezo nabil“ și „bun“. Degeaba însă, căci tot restul serii a fost nu numai stricat (eu eram tot timpul „falsificat“), dar n-a avut darul decât de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu mesc eu politețea inimii. Nu mă mir de faptul că mi-ai dat o lovitură pe care nu o meritam, ci mă mir că ai putut s-o faci fără să simți că eram lângă tine într-o stare penibilă și supus unei tensiuni din ce în ce mai mari. Nu mă mir de faptul că nu ți-ai putut reține râsul din motive de bună-cuviință, dar că, dimpotrivă, ți-a venit să râzi din toată inima, în timp ce eu eram atât de consternat, atât
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
tinerețea, sunt sătul, sătul până peste cap. Nu vreau și nici nu trebuie! Văzut Roma orele 11. Impresie profundă, dar nu atât ca spectacol, ci altfel... Cum oare? Aș vrea s-o spun cuiva ținându-l de mână, în chip penibil, confuz, dar s-o spun... Cui s-o spun oare?! Să n-ai cui spune impresiile tale profunde! Ce singurătate! și totuși sunt destui în jurul meu, și totuși nici unul... Cum să exprim mizeria condiției carnale a omului? Trebuie să o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ca și cum brusc ar fi apucat-o durerea de dinți. Suna binevoitor, ceva de genul: se mai întâmplă, nu-i un cap de țară. și nu și-a mai ridicat privirea, rămânând cu ochii pironiți la buchetul gata învelit. Îi era penibil că mă supraestimase. Chiar de la-nceput, când îi cerusem gura-leului, mă gândisem în sinea mea: în germana cu care am venit de-acasă, în România, florilor ăstora li se zice „Froschgöschl“ ștextual: botul-broașteiț, iar în limbajul de la mine din sat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
unui adevărat păstor ce ești, în marea Ta milă, mă vei repartiza fie în partea dreaptă la oi -, adică nevinovat, fie în partea stângă la capre -, adică vinovat. Nu, nu mi-e frică de sentința Ta. Vreau doar să evit penibila descompunere terestră și să mă teleportezi atunci când vei socoti că a venit timpul direct în fața Ta, la judecată, fără a mai trece prin stadiul de hoit. Din putrezitul pântec pe care muște grase Zburau greoi cu zumzete-ascuțite Curgeau oștiri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
făcuse ora cinci postmeridian. Ambele truditoare încetau lucrul. O vor lua "da capo" mâine la ora șapte dimineața. Puteau merge liniștite la bucătărie de unde-și primeau rația zilnică de mâncare așa cum stabiliseră cu directorul spitalului. Dar la început a fost penibil. Întâmplarea i-a lăsat în suflet o amărăciune atât de persistentă, încât cu greu i se va putea șterge vreodată din minte. Mama se bucura de același statut ca toți angajații spitalului. Putea lua masa la cantină ori o putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
terminate. Nu aveam cum și de unde să topim zăpadă; pentru încălzit mai aveam un rest de tizic și câteva legături de tulpini de bumbac. Mălaiul se terminase. Ce era de făcut?? Și mai era un lucru deosebit de jenant, neplăcut și penibil. O căldare de tablă ruginită era utilizată pe post de "baie", unde rând pe rând cele șapte ființe mergeau să elimine materia arsă rezultată în mod natural și firesc în urma combustiei fiziologice. Dar aceasta se umplea iar mama era obligată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-și plămânii cu prețiosul oxigen înainte de scufundare, a privit-o câteva secunde fix, ca pe un obiect inedit, gândindu-se, pe bună dreptate, care să fie rostul acestei întrebări? Îi era foarte greu să răspundă. Era într-o situație jenantă, penibilă. Doamnă, ceea ce vedeți dumneavoastră în farfuria de aluminiu reprezintă "pâinea noastră cea de toate zilele". Cum, doamnă Rozalia, vreți să mă faceți să cred că sunteți capabili să ingerați asemenea compoziție?? Și iarăși sistemul de semnalizare al vizitatoarei de la coada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
unde să pună surprizele? Sărmanul bătrân a considerat că, în loc să ne pună în situația de a suna la 112, și văzând cu mare uimire că în casa asta nu există nici măcar un telefon, a preferat să evite un asemenea incident penibil și, luându-și în spinare sacul aproape golit, a plecat mai departe, meditând asupra sărăciei lucii în care trăiau mama și cei șase copii. O Doamne, își zise Moșul cu obidă nereținută. Câte gogoși, cât neadevăr și câtă minciună mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din România o casetă cu Taraful din Clejani. În timp ce fac duș, descopăr că urechile și pielea capului miros a tabac tare. Miros soldățesc. Din experiențele căminului studențesc, în care mi-am petrecut mare parte din viața de adult: nimic mai penibil ca întâlnirea a doi masculi plecați după "pradă" în fața ușii camerei în care locuiește o femeie dorită de amândoi. Sentiment la fel de viu de fiecare dată (jenă, conflict, tensiune, harță), în ciuda repetabilității actului și a banalității sale absolute. Uneori se întâmplă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Martorilor lui Iehova". În ciuda mesajului lor fals și a naivității (cu toate că mulți ortocși "vigilenți" gândesc că este o formă de "viclenie studiată"), nu mă pot opri totuși să admir energia lor, curajul de a face față atât de multor situații penibile, dificile. Perseverența de care dau dovadă e ilustrativă pentru înțelegerea comportamentului de tip sectă, descris atât de bine de Max Weber. Nu trebuie negată forța și capacitatea de mobilizare a unei idei religioase; am impresia că este mult mai greu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
lumea asta că aveți, că ați jucat pă cinstite!" (el). Și ea scoate o bancnotă de 200 franci elvețieni (care nu valorează decât 3.700.000 de lei). Autocarul stătea să plece, iar finalul a fost cât se poate de penibil și previzibil. Călătorii s-au urcat, iar țoapa și elvețianul ei au rămas în parcare, în timp ce zece tovarăși, personaje secundare în povestea mea, au năvălit din restaurantul-wc din apropiere. Grup de presiune? Da, un grup de presiune primar, preistoric, autentic
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]