34,654 matches
-
cu cât Sobolevschi și Prisăcaru au fost chemați la Nemeș pentru a discuta asupra declarațiilor. Întrucât ceilalți deținuți s-au sesizat de atitudinea celor doi și îi evitau, au primit ordin să stea și să observe starea de spirit din penitenciar. Realizând eșecul total al acțiunii, Nemeș i-a lăsat pe cei doi în camera 5 până la 15 august 1950, când urmau să fie selectați într-un lot pentru Canal. În după-amiaza aceleiași zile au fost chemați încă o dată de către Iosif
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
i-a lăsat pe cei doi în camera 5 până la 15 august 1950, când urmau să fie selectați într-un lot pentru Canal. În după-amiaza aceleiași zile au fost chemați încă o dată de către Iosif Nemeș, care i-a prezentat directorului penitenciarului, Mihai Bertea (cu care, probabil, vorbise între timp), și le-a indicat să îi predea informațiile culese. Sesizând că planurile s-au schimbat și că administrația închisorii este coimplicată, a doua zi cei doi au cerut la raport ca unul
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
primul rând, scopul exportării sale la Brașov este cel puțin ciudat, dacă dăm crezare spuselor lui Sobolevschi, iar utilizarea a doar doi agresori cu experiența Piteștiului era de natură să îngreuneze lucrurile. Deși a existat un minim sprijin din partea administrației penitenciarului, el nu a fost imediat și nici suficient, în condițiile în care regimul la care erau supuși deținuții din Brașov era mult mai permisiv decât cel de la Pitești. De altfel, aceasta se va dovedi a fi principala problemă în încercarea
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
oprit în momentul în care acesta a început să țipe. Totuși, Pătrășcanu i-a dat două palme, iar Munteanu a reușit să îl convingă să li se alăture. Tot prin luna septembrie au avut loc diverse mutări stabilite de conducerea penitenciarului, care au repartizat în jur de doi agresori la câte șase, șapte deținuți în camerele 72, 73, 74, 75 și 76, iar directorul și Șleam i-au atenționat să aibă grijă cum acționează, în conformitate cu înțelegerile dintre ei. Cu toate că Munteanu le-
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
rămas persoana de contact a Biroului de Inspecții, însă, deși susține că a încercat să îl convingă pe Șleam de necesitatea utilizării torturilor, nu a reușit să facă nimic concret în sensul continuării acțiunii. Pentru că nu se întâmpla nimic în penitenciar, Pătrășcanu și Badale au inițiat, în ianuarie 1951, o serie de „conferințe” despre dialectică, ideologie și pedagogie în celula 77. Pe lângă cei doi, au mai vorbit Bârjoveanu, Brânduș și Gavrilă Pop. Tot acum, la sugestia lui Pop se pare, „comitetul
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
pregătește și că, la sfârșit, exista „posibilitatea libertății ca reabilitați”1, ceea ce îi va încuraja pe deținuți. Această a doua tentativă de a porni acțiunea își găsește impulsul, așadar, la administrație, mai precis la Biroul de Inspecții, interfața Securității în penitenciar. La sfârșitul lui martie 1951, Șleam l-a chemat încă o dată pe Pătrășcanu ca să îl anunțe că vor începe „demascările”, motiv pentru care trebuie să se gândească la cine va acționa și cine va suporta metodele, care nu vor include
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
comitet” au decis ca prima victimă să fie Radu Constandache, ferindu-se la început de liderii deținuților, pentru a nu crea vâlvă. Complici agresori au fost aleși Pop, Andreev și Bârjoveanu, urmând ca Străchinaru și Iftode să fie răspândiți prin penitenciar, să ia pulsul celorlalți deținuți. Pe 18 aprilie 1951, Constandache a fost dus la camera 41, în timp ce vârfurile au fost izolate la camera 72. Întrebat dacă știe de ce a fost adus acolo, Constandache a răspuns curajos că știe că prin
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
sătul de acțiune. Pătrășcanu spune că au mai fost chemați la discuții și Formagiu și Vasile Popa, iar izolarea a fost desființată pe 1 august 1951. Anchetele au continuat și în luna septembrie, când Vasile Badale a fost cercetat în afara penitenciarului timp de o săptămână. Speriat că ar putea fi încă o dată bătut, Pătrășcanu a cerut să fie scos să lucreze la zidurile exterioare care se înălțau în spatele sanatoriului și a stat departe de ceilalți deținuți timp de trei luni. Între
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Pătrășcanu - Munteanu erau subordonate Securității. Motivele pentru care a eșuat tentativa de la Târgu Ocna țin și aici de specificul închisorii-sanatoriu, care a permis victimelor o foarte bună comunicare. Cum existau și deținuți care înduraseră bătăi la Pitești, majoritatea bolnavilor din penitenciar au fost preveniți asupra încercărilor ce au urmat, iar solidaritatea dintre ei a făcut posibilă oprirea bătăilor aproape imediat după începerea lor. Mai mult decât atât, bătăile nu puteau avea duritatea celor de la Pitești, lipsind atât instrumentele folosite acolo pentru
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
carantină la camera 99, unde Popa, Pușcașu, Livinschi, Zbranca, Negrilă, Andronache și Bogos s-au organizat, hotărând să se împrăștie în fiecare cameră pentru a continua acțiunea. Șef de cameră a fost ales Vasile Pușcașu 3. Ca și în celelalte penitenciare, grupul deținuților trebuia să lase impresia că inițiativa acțiunii violente îi aparține, motiv pentru care, profitând și de experiența acumulată deja la Pitești, primii pași i-au făcut fără sprijinul administrației. A doua zi, cei circa 90 de deținuți au
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
acțiunea din Pitești, despre care auziseră. Șerbănescu povestește și el preliminariile și tatonările dintre cele două grupări, susținând că lotul venit de la Pitești, în frunte cu Popa și Livinschi, i-au propus lui Matei, care conducea rețeaua de informații din penitenciar, să introducă metoda violentă. Matei a acceptat și i-a propus același lucru ofițerului politic Gheorghe Sucegan, care și-a dat și el acordul de principiu, dar a cerut confirmare de la București. Se pare că, inițial, Sucegan nu a fost
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Avădanei le dădeau lor alimentele confiscate de la cei care nu aveau drept la pachet; cei care lucrau împreună cu ei primeau și ei alimente, dar mai rar. Grama, Șerbănescu și Ionescu se bucurau de o deplină libertate de plimbare în incinta penitenciarului 3. Toate aceste privilegii se constituiau în avantaje ale agresorilor față de victime (îndeosebi fizice, importante în torturi), pe de o parte, dar contribuiau și la fidelizarea lor față de acțiune. Alexandru Popa „Țanu” recunoaște că acțiunea de la Gherla a fost organizată
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
pretinde că ea a început cu aprobarea lui Sucegan, care știa că urma să se aplice bătaia, ba chiar înșiră indicațiile pe care le-a primit de la acesta în ceea ce privește informațiile: întrucât Biroul de Inspecții era un fel de Securitate a penitenciarului, era interesat de tot ceea ce putea interesa Securitatea. Materialul trebuia triat în funcție de problema tratată: spionaj, sabotaj, favorizări, membri de partid ori ai Securității, depozite de arme, treceri frauduloase de frontieră, iar recrutarea personalului trebuia făcută dintre deținuții despre care existau
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
fi astfel șantajate. Popa a discutat în zilele următoare cu Bogos, Pușcașu, Livinschi, Andronache și Zbranca despre instrucțiunile pe care le aveau de la Țurcanu pentru continuarea acțiunii. În discuția cu Bogos, Popa stabilește să fie foarte atenți la situația din penitenciar înainte de a extinde mișcarea 2. Despre primii pași ai organizării acțiunii în Gherla au rămas mai multe mărturii din ancheta pentru procesul Țurcanu, care se intersectează în punctele esențiale. În momentul sosirii primului lot din Pitești, exista deja în Gherla
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
ai organizării acțiunii în Gherla au rămas mai multe mărturii din ancheta pentru procesul Țurcanu, care se intersectează în punctele esențiale. În momentul sosirii primului lot din Pitești, exista deja în Gherla o rețea de informatori care lucra cu administrația penitenciarului, condusă de Alexandru Matei, Cristian Paul Șerbănescu, Octav Grama, Constantin P. Ionescu și Constantin Stoica. Propunerile pentru numirea deținuților în munci administrative, ca și cele de planton, frizer ori sanitar le făcea rețeaua lui Matei ofițerului politic. După eliberarea lui
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
munci administrative, ca și cele de planton, frizer ori sanitar le făcea rețeaua lui Matei ofițerului politic. După eliberarea lui Alexandru Matei, pe 14 octombrie 1950, conducerea rețelei de informații i-a revenit lui Șerbănescu, până când a părăsit și el penitenciarul, la 4 mai 1951. Popa „Țanu” spune că ofițerul politic Sucegan ținea legătura cu forurile de la București de două ori pe lună: la începutul lunii (1-5) și la mijlocul lunii (15-20), ceea ce înseamnă că nu făcea nimic de capul lui, fără
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de Sucegan, cei doi au mers la camera 107, unde erau închiși foști „piteșteni”, printre care Gheorghe Popescu, Petre Sârbu, Marin Aldea și Crăciun Oprea; în urma discuțiilor, Jianu le-a spus: „Veți putea continua acțiunea dela Pitești și în acest penitenciar, însă să aveți grije să păstrați conspirativitatea. În această problemă veți putea sta de vorbă numai cu tov. sublocotenent - (arătându-l pe dl. slt. Sucegan)”1. Primele încercări de torturare a deținuților au fost oprite de gestul lui Petre Năstase
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
1 august 1950, la propunerea lui Alexandru Matei, Popa a fost pus de planton la etajul III de către Sucegan, iar Livinschi ca frizer. Rolul celor scoși cu sarcini administrative era destul de important, întrucât aveau o mare libertate de mișcare în penitenciar și adunau multe informații. Ion Voin spune că, de fiecare dată când era anunțată o inspecție, plantoanele Pușcașu, Livinschi și Bărgăoanu adunau din camere hârtiile, creioanele și instrumentele de tortură, pe care le înapoiau după vizită. Într-una din zile
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
fost cel care a luat tot ce putea deconspira acțiunea lor 1 - alte dovezi că nu toți oficialii erau la curent cu ceea ce se întâmpla. Încet-încet, Popa „Țanu” și-a scos toți oamenii de încredere la munci de răspundere în penitenciar, dar și în ateliere, după ce a discutat în prealabil cu ei, cerându-le să culeagă informații. „Țanu” avea oameni trimiși și în echipa sanitară (Mihai Jianu, Dumitru Ungureanu, Vladimir Călinici), pe șantierul de construcții din cadrul închisorii ori la diverse activități
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
informa asupra activității desfășurate de deținuții care vor fi introduși în camerele voastre și care nu este cunoscută de Securitate. Când veți socoti că ați scos dela ei totul, îi veți demasca cu atitudinea pe care au avut-o în penitenciar și abia după aceasta le veți pune problema demascării din afară. Dacă nu vor să recunoască, le mai puteți da câte o palmă sau 2-3 bețe la fund, întrebându-i „dar cu asta cum e... dar cu cealaltă cum e
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
atenți și țineți-i în frâu pe ăia dela izolare, mai ales pe Pușcașu V-le2. În plus, ei au fost cei care au dat ordinele pentru falsificarea fișelor medicale în așa fel încât să ascundă adevăratele cauze ale deceselor din penitenciar. Doctorul Bărbosu pretinde că a încercat în numeroase rânduri să îi convingă pe cei doi să oprească torturile, însă fără succes 3. Dintre metodele aplicate de Stoian, Pușcașu, Murărescu și Popescu, Popa înșiruie îngurgitarea excrementelor, băutul urinei, sărutarea reciprocă în
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Constantin Lupoaie, Aurel Obreja, Dumitru Neagu, Ion Ismana, Mihai Timaru, Constantin Teja și alții. În luna august au sosit două loturi de la Pitești, printre ei fiind și Țurcanu, pe care Popa l-a pus rapid la curent cu activitatea din penitenciar. Țurcanu i-a anunțat pe Popa, Bogos, Livinschi și Pușcașu că metoda lor este cunoscută de organele de stat și că a fost interzisă la Pitești și, prin urmare, nu trebuie să continue nici la Gherla. Țurcanu a adăugat că
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
înlesnită iar torturile nu au putut fi tăinuite. Capitolul IItc "Capitolul II" Oprirea acțiunii. Înscenarea proceselortc "Oprirea acțiunii. Înscenarea proceselor" Momentele încetării acțiunii. Închisoritc "Momentele încetării acțiunii. Închisori" Analizând momentele și cauzele pentru care s-a oprit acțiunea în diferitele penitenciare în care a fost utilizată, vom observa că nu există un model care să se repete. Exceptând Suceava, unde au fost prezenți doar germenii mișcării, dar și Târgșorul, care a adăpostit o formă mai degrabă primitivă a acțiunii, lipsită de
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
o formă mai degrabă primitivă a acțiunii, lipsită de violență și de priză la elevii închiși acolo, putem stabili mai multe etape ale transformării mișcării, într-un fel sau altul. Pentru prima încercare de exportare a metodei violente în alte penitenciare a fost ales Brașovul, în care au activat, începând din luna aprilie 1950, Maximilian Sobolevschi și Adrian Prisăcaru, alături de alți câțiva pe care i-au convins la fața locului. La scurt timp însă, importante loturi de deținuți „piteștizați” au fost
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
trecuți prin sistemul de la Pitești au fost răspândiți în trei închisori pentru a aplica și acolo acțiunea prin care au trecut ei înșiși, așa încât se poate vorbi de o planificare și concertare a acestor mișcări la nivelul Direcției Generale a Penitenciarelor. Transferul la Gherla al lotului care îi cuprindea pe Popa „Țanu”, Vasile Pușcașu și alți lideri importanți ai acțiunii de la Pitești, în iunie 1950, în condițiile în care Țurcanu și, probabil, și celelalte vârfuri de lance ale agresorilor credeau că
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]