47,342 matches
-
încăpere, mai cald sau mai rece, îi atenua simțurile și gândurile, îl făcea să pară pierdut într-un vulcan stins sau metamorfozat într-o inimă enormă ce-a încetat de mult să bată. Își întinse brațele și încercă să atingă pereții; nimic mai simplu. Mâinile i se lungiră din încheieturi, iar degetele se prelingeau în continuarea nervurilor de pe pereți. Picioarele intraseră în podea, vârfurile pantofilor se alungiseră atât de mult, încât acum se contopiră cu ceea ce ar fi trebuit să fie
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vulcan stins sau metamorfozat într-o inimă enormă ce-a încetat de mult să bată. Își întinse brațele și încercă să atingă pereții; nimic mai simplu. Mâinile i se lungiră din încheieturi, iar degetele se prelingeau în continuarea nervurilor de pe pereți. Picioarele intraseră în podea, vârfurile pantofilor se alungiseră atât de mult, încât acum se contopiră cu ceea ce ar fi trebuit să fie ușa; avea impresia că și trupul începea să se mărească și să pătrundă tot mai mult în canapea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
singurătate; însă de cum intră rămase surprins de goliciunea care domnea în odaie, nu numai că dispăruseră fotoliile, biroul și șifonierul, dar nu mai era nici canapeaua pe care stătuse cu câteva minute înainte de a pleca la masă. În schimb tavanul, pereții și dușumeaua rămăseseră în aceleași nuanțe de roșu, albastru și orange. La început s-a simțit frustrat, i se părea că cineva îi fură unicul lucru care-i mai rămăsese: camera sa, dar i-a trecut repede, pentru că acum nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
canapeaua îi amintea cel mai bine de ea, și nu se putea stăpâni să nu și-o imagineze stând relaxată în dreapta lui. Puse farfurioara cu prăjitura glazurată pe jos și se așeză și el în fața ei cu spatele lipit de perete, lângă ușă. Peretele era cald, îl simțea pulsând prin cămașă, sau poate că nu era peretele, ci inima lui. Pe sub ușă pătrundea o ușoară adiere de aer, răcorindu-i palma și degetele de la mâna stângă, ce stătea răsfirată pe podea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cel mai bine de ea, și nu se putea stăpâni să nu și-o imagineze stând relaxată în dreapta lui. Puse farfurioara cu prăjitura glazurată pe jos și se așeză și el în fața ei cu spatele lipit de perete, lângă ușă. Peretele era cald, îl simțea pulsând prin cămașă, sau poate că nu era peretele, ci inima lui. Pe sub ușă pătrundea o ușoară adiere de aer, răcorindu-i palma și degetele de la mâna stângă, ce stătea răsfirată pe podea. Acestea erau momentele
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
o imagineze stând relaxată în dreapta lui. Puse farfurioara cu prăjitura glazurată pe jos și se așeză și el în fața ei cu spatele lipit de perete, lângă ușă. Peretele era cald, îl simțea pulsând prin cămașă, sau poate că nu era peretele, ci inima lui. Pe sub ușă pătrundea o ușoară adiere de aer, răcorindu-i palma și degetele de la mâna stângă, ce stătea răsfirată pe podea. Acestea erau momentele care-i plăceau cel mai mult, singur în camera lui, ascuns de ceilalți
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
s-au retras în deltă. Singurătatea din apartamentul de pe același palier se prelungea în singurătatea mea și așa am început să ies din ce în ce mai des. Însă de câte ori mă întorceam acasă aplecam ușor urechea spre ușa lor; aceeași liniște se îmbibase în pereți și acum îmi inundase și dormitoarele. Până să se întoarcă stăteam pe balcon așteptându-i, privindu-i de departe ca și cum distanțele nu s ar fi putut măsura. Primul care pătrunse în vestibul a fost Emil, apoi intră Laura. Le simțeam
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
plecase în concediu, la Predeal. În ziua plecării Olga, nici nu pășise bine peste pragul casei părintești, că un gând o întoarse din drum. O obseda acea fotografie făcută cu ani în urmă, în Copou, cu Ina. O smulse din perete cu tot cu ramă; fărâmă în bucăți mici fotografia și o încredință focului. Gândea că în acest fel putea să se rupă de ultima amintire cu cea care fusese cândva marea ei prietenă și plecă! Eliberată, se gândi îndelung: Am iubit, am
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
întâmplă uneori, e posibil ca nici să nu se fi aprins bine focul... Poate se laudă, mai știi!? Fetele din ziua de azi... - Nu te îngrijora. Nimeni în afară de noi două nu va ști ce au putut auzi azi acești patru pereți. De îndată ce ieși pe ușă, nu mai putu să-și stăvilească lacrimile care îi umplură întreaga față. I se păru că acestea nu sunt numai sărate, ci și amare. Plecă spre casă înainte cu câteva minute de sfârșitul programului. Nu voia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
primise o scrisoare cu privire la dispariția băiețelului Olgăi. Nu, nu primise, dar lăsă ca totul să curgă fără a răscoli fapte neînscrise în noianul agendei memoriei sale. - Fetița e la mama... Olga se opri din nou. Făcu o pauză, privind străină pereții rezervei. Se vedea că altele erau gândurile înrădăcinate în mintea ei: pentru ce am chemat-o eu pe Ina și uite ce discutăm? își spuse Olga sieși. - Sper că ai puterea morală la care să adaugi forța fizică necesară să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
doar iluzii, numai să nu te mai văd. Să nu vă mai văd pe tine și pe Alex cât sunteți de fericiți! Ina, care se grăbise cu câteva minute să părăsească rezerva aceasta, în care infernul zidise parcă și în pereți o sumedenie de dureri, fusese nevoită să asculte încă una, poate cea mai cumplită dintre toate. Își reluă locul pe scaun și sprijinindu-și capul în mâini începu să plângă în hohote. De parcă nu ar fi auzit-o, Olga continuă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să ne îndeplinim îndatoririle, față de alegători, în chip exemplar! Bocancii blestemați Ca în fiecare din toate diminețile care s-au scurs, în ultimii aproape treizeci de ani, tanti Măcrișa veni la containere, prima, din întreaga echipă, se așeză, liniștită, lângă peretele garajului de alături, desfăcu pachetul de mâncare, il ingurgită, păși peste coada măturii, se duse la primul container, aruncă resturile de mâncare și porni spre scăunelul de pe care tocmai se ridicase. Îi atrase atenția, niște bocanci scâlciați, pe care în timpul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
aceeași factură politico intelectuală, ca și ei. Doar, că, mai șmecher, își zicea el, și, mai cu multă trecere la cei mai mari în funcții decât dânșii. Schimbălău și Schimbălete își aveau birourile pe același palier, învecinate, despărțite de același perete. Pe una din uși se intra la unul, pe alta - la altul. și, deputații noștri, o duceau, bine, mulțumesc frumos, și în de ei, și cu cei care-i conduceau, și cu alegătorii care, arar, veneau în contact direct cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
înfometatul țânțar, nici vorbă să se lase de bâzâit. Vicepreședintele se înfurie. Deschise ochii, dădu cu mâinile ca un cocostârc ce dorește să-și ia zborul, și sări brusc din fotoliul - dormitor. țânțarul se așeză tocmai sus, la colțul dintre pereți și plafon. Vicele prinse o mătură,cu privirea, căutând locul unde țânțarul se așeză, cu scopul de a l ucide. țânțarul, fâști!, prin aer, și-și făcu vânt prin cameră. Din urmă,însă, rămase, pe retina vicelui, ceva, ca un
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
căutând locul unde țânțarul se așeză, cu scopul de a l ucide. țânțarul, fâști!, prin aer, și-și făcu vânt prin cameră. Din urmă,însă, rămase, pe retina vicelui, ceva, ca un fel de urmă, cumva, mai întunecată decât restul peretelui. Prost - prost, vicele nostru, dar, la părerea aia, totuși, tresări. În următoarea fracțiune de secundă se întrebă: oare de ce, acea pată de culoare, pe peretele camerei? Se ridică în picioare. Oare de ce? - se reîntrebă, după care, și mai curios, puse
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
rămase, pe retina vicelui, ceva, ca un fel de urmă, cumva, mai întunecată decât restul peretelui. Prost - prost, vicele nostru, dar, la părerea aia, totuși, tresări. În următoarea fracțiune de secundă se întrebă: oare de ce, acea pată de culoare, pe peretele camerei? Se ridică în picioare. Oare de ce? - se reîntrebă, după care, și mai curios, puse un taburet pe birou , scoase un briceag din buzunar și începu a scobi în locul amintit. Apoi, contactă studioul de televiziune Gălăgia Română: Alo! Veniți repede
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
târziu, presa vremii a fost invadată cu știre de zenzație. Schimbălău și Schimbălete și-au mutat birourile afară, în stradă, în două corturi sportive - militare. Asta au explicat ei, curioșilor, până în momentul când DNA - ul va dezlega misterul montării, în pereții respectivelor încăperi, camere ascunse, de luat vederi. Briceagul intra ușor în carnea peretelui, faptul îl incită. Își intensifică scobilitura. Ieși la iveală, ceva, ca un capac de cutie de râme, căci cu astea era, el, mai obișnuit. Se întrebă: ce
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și-au mutat birourile afară, în stradă, în două corturi sportive - militare. Asta au explicat ei, curioșilor, până în momentul când DNA - ul va dezlega misterul montării, în pereții respectivelor încăperi, camere ascunse, de luat vederi. Briceagul intra ușor în carnea peretelui, faptul îl incită. Își intensifică scobilitura. Ieși la iveală, ceva, ca un capac de cutie de râme, căci cu astea era, el, mai obișnuit. Se întrebă: ce să fie, oare, aia de acolo? și continuă. Ieși la iveală, ceva, ca
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
se ascultă. Se întrebă: ce să asculte? Păi, ce altceva, decât ce spun unii și ce aud alții, își răspunse, curiosul. Scoase drăcia aia de acolo și coborâ. O studie, curios și neștiutor, după care o lăsă să atârne de perete. Porni la vecin. Era în birou. Ca de oboicei. Ce faci, mă? Dorm, nu vezi? Dar tu? Eu, am intrat într-un fel de căcat! Nu ți-e rușine? Nu. Cum așa? Hai la mine în birou și o să te
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
artistice, acest miniroman poate fi citit ca o alegorie a operei de artă (având în vedere dubla meserie a naratorului, desenator și scrib), a raporturilor secrete dintre autonomia ficțiunii și precaritatea realului. Ne gândim și la umbra autorului proiectată pe perete (un alter ego?), care „supraveghează“ procesul de elaborare a creației artistice, ajungând să semene (chiar să fie!) cu o bufniță care citește (înghite!) tot ce scrie acesta (opera absorbită de dublul obscur al naratorului!). Sunt multe secvențe narative care pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mă separă de ceilalți: am înțeles că trebuie, pe cât posibil, să tac și să păstrez pentru mine ceea ce gândesc. Iar dacă acum m-am hotărât să scriu e numai pentru a mă face cunoscut umbrei mele - umbră încovoiată pe un perete care înghite tot ce scriu. Pentru ea vreau să fac o experiență: să văd dacă ne putem cunoaște mai bine unul pe altul. Fiindcă de când am rupt orice legătură cu ceilalți, vreau să mă cunosc mai bine pe mine însumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pumn de umbre create doar pentru a-și bate joc de mine și a mă înșela? Tot ce simt, văd și judec nu e cumva o himeră neîmpăcată cu realitatea? Nu scriu decât pentru umbra mea proiectată de lampă pe perete; ei trebuie să mă fac cunoscut. Pentru prima dată în această lume josnică, plină de sărăcie și mizerie, am crezut că o rază de soare mi-a luminat viața. Ce păcat însă că n-a fost rază de soare, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
lucruri pământești. După ce s-a stins, m-am retras în general din societatea oamenilor, din cercul cretinilor și fericiților. M-am refugiat în vin și opiu, ca să pot uita. Zilele mi se scurgeau, mi se scurg încă, între cei patru pereți ai camerei. Întreaga mea viață s-a scurs între patru pereți. De dimineață până seara, mă ocupam cu desenele de pe copertele destinate truselor de scris - tot timpul mi-l dedicam desenatului și consumului de alcool și opiu. Alesesem munca asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
din societatea oamenilor, din cercul cretinilor și fericiților. M-am refugiat în vin și opiu, ca să pot uita. Zilele mi se scurgeau, mi se scurg încă, între cei patru pereți ai camerei. Întreaga mea viață s-a scurs între patru pereți. De dimineață până seara, mă ocupam cu desenele de pe copertele destinate truselor de scris - tot timpul mi-l dedicam desenatului și consumului de alcool și opiu. Alesesem munca asta ridicolă, decoratul învelitorilor pentru truse de scris, ca să mă amăgesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
aici. Casă pe care n-o poți vedea decât desenată pe vechile truse de scris. Trebuie să-mi notez toate acestea ca să mă asigur că n-am fost indus în eroare, trebuie să explic toate acestea umbrei mele proiectate pe perete. Da, o singură satisfacție îmi rămânea, o foarte mică satisfacție: între cei patru pereți ai camerei, desenam pe învelitori pentru truse de scris, îmi petreceam timpul cu o asemenea distracție ridicolă. Dar, după ce am văzut cei doi ochi, după ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]