3,471 matches
-
axul acestuia, numai prin locurile marcate ori/și semnalizate cu indicatoare, iar în localități, în lipsa acestora, pe la colțul străzii, după ce s-a asigurat că o poate face în siguranță pentru el și ceilalți participanți la trafic. (4) Dispozițiile referitoare la pietoni se aplică și persoanelor care împing sau trag un vehicul pentru copii, bolnavi ori infirmi, celor care se deplasează pe lângă o bicicletă sau ciclomotor și persoanelor cu handicap locomotor care se deplasează într-un scaun rulant acționat de ei înșiși
EUR-Lex () [Corola-website/Law/159462_a_160791]
-
persoanelor cu handicap locomotor care se deplasează într-un scaun rulant acționat de ei înșiși ori care circulă cu viteză redusă, precum și celor care folosesc patine sau alte dispozitive cu rotile. ... Articolul 206 Se recomandă că, pe timp de noapte, pietonul care circulă pe partea carosabila a drumului să poarte, aplicate pe îmbrăcăminte, accesorii reflectorizante sau să poarte o sursă de lumină vizibilă din ambele sensuri. Articolul 207 Se interzice pietonilor: a) să circule pe autostrăzi; ... b) să circule pe partea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/159462_a_160791]
-
rotile. ... Articolul 206 Se recomandă că, pe timp de noapte, pietonul care circulă pe partea carosabila a drumului să poarte, aplicate pe îmbrăcăminte, accesorii reflectorizante sau să poarte o sursă de lumină vizibilă din ambele sensuri. Articolul 207 Se interzice pietonilor: a) să circule pe autostrăzi; ... b) să circule pe partea carosabila a drumului public dacă există amenajări rutiere destinate circulației acestora; ... c) să traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise ori prin locurile permise, în fugă și/sau
EUR-Lex () [Corola-website/Law/159462_a_160791]
-
urmări nefaste, puse în scenă cu umor de Ilina Gregori: "Dar nu mai puțin anevoioasă și primejdioasă era în Berlin deplasarea pe jos: cum reguli de circulație nu există, iar puținii polițiști responsabili cu ordinea străzii nu fac față situației, pietonii care se hazardează să traverseze străzile prin haosul de căruțe, trăsuri, calești, roabe, echipaje, călăreți etc., o fac și ei cu riscul vieții. Pe marginile străzilor curg în șanțuri deschise apele murdare cu toate gunoaiele, reziduurile industriale și dejecțiile orașului
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
sensul rău al termenului, prin egoism și rapacitate prin degradarea bunelor maniere: „Fără ochelari opaci nu poți scăpa / de dezmățul insolenței, n-ai ieșit bine în stradă / și o mașină ce trece accelerează / stropindu-te de sus pînă jos // un pieton ce scuipă fără să-i pese / te nimerește pe pantofi” (Cînd îți vine să strigi). Un rousseanism al sensibilității ia poziție împotriva falsei naturaleți care este grobianismul. Natura e denaturată pe calea răutății semenilor care nu pregetă a socoti că
Un poet oximoronic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5742_a_7067]
-
un accident. - Cînd m-am apropiat de intersecție, un semn stop a apărut în locul în care nici un semn stop nu mai apăruse vreodată. Nu am reușit să opresc mașina la timp. - Ca să evit lovirea barei mașinii din față, am călcat pietonul. - Mașina mea era parcată în mod regulamentar cînd a lovit cu spatele celălalt vehicul. - O mașină invizibilă a apărut de nicăieri, mi-a lovit vehiculul și a dispărut. - Pietonul nu știa în ce direcție să se îndrepte, așa că l-am
BANCUL ZILEI: Iliescu, Ponta şi hoţia () [Corola-journal/Journalistic/67192_a_68517]
-
la timp. - Ca să evit lovirea barei mașinii din față, am călcat pietonul. - Mașina mea era parcată în mod regulamentar cînd a lovit cu spatele celălalt vehicul. - O mașină invizibilă a apărut de nicăieri, mi-a lovit vehiculul și a dispărut. - Pietonul nu știa în ce direcție să se îndrepte, așa că l-am călcat. - Cauza indirectă a accidentului a fost un ins mărunt într-o mașină mică cu o gură mare. - Stîlpul de telefon se apropia repede. Am încercat să virez în afara
BANCUL ZILEI: Iliescu, Ponta şi hoţia () [Corola-journal/Journalistic/67192_a_68517]
-
călcat. - Cauza indirectă a accidentului a fost un ins mărunt într-o mașină mică cu o gură mare. - Stîlpul de telefon se apropia repede. Am încercat să virez în afara direcției lui cînd el m-a lovit în față. - Am claxonat pietonul, dar el se holba la mine. - Pe un formular de asigurare (șoferul lovise o vacă): "Cum ați avertizat dvs.?" "Claxon" "Cum a avertizat celălalt?" "Muu" - Apropiindu-mă de intersecție, nu am văzut nici un vehicul venind din dreapta mea, așa că am lovit
BANCUL ZILEI: Iliescu, Ponta şi hoţia () [Corola-journal/Journalistic/67192_a_68517]
-
vacă): "Cum ați avertizat dvs.?" "Claxon" "Cum a avertizat celălalt?" "Muu" - Apropiindu-mă de intersecție, nu am văzut nici un vehicul venind din dreapta mea, așa că am lovit mașina din față. - Parbrizul spart. Cauza necunoscută. Probabil voodoo. - Mașina din fata mea a lovit pietonul, dar acesta s-a sculat așa că l-am lovit și eu. Citește și:
BANCUL ZILEI: Iliescu, Ponta şi hoţia () [Corola-journal/Journalistic/67192_a_68517]
-
scriitori de astăzi care, plimbîndu-se pe străzile Bucureștiului are în minte întreaga lor istorie mai mult sau mai puțin îndepărtată, iar sufletul său este inundat de o greu exprimabilă iubire: „Rămîn, orice s-ar întîmpla al său devotat și hipnotizat pieton, văzînd cu ochii minții străzile caragialiene, din perimetrul cazarmei pompierilor de pe Uranus, trăsurile muscalilor din Piața Teatrului, Lăptăria de la Șosea sau forfota de pe Cișmeaua Filaretului, palatul lui Beizadea Vițel și dulceața umbroaselor cotloane din Delea Veche, bovarizînd la rîndu-mi după
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
de obicei, schela fusese prinsă de asfalt cu un șurub. Unul singur. Iar șurubul începuse să se deșurubeze. De fiecare dată când un camion sau autobuz trecea prin apropierea schelei, șurubul se mai ridica cu câteva sutimi de milimetru. Niște pietoni remarcaseră tărășenia și începuseră să își dea cu părerea despre ce se va întâmpla. Majoritatea erau de părere că, în mai puțin de două ore, schela se va prăbuși pe Magheru, îngropând sub ea câteva mașini și probabil și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
toată chestia asta e o idee așa de bună, m-am bâlbâit eu. Adică, știi... Nu mi-am terminat fraza. Mă simțeam mizerabil. Ce nu e o idee bună? m-a întrebat el cu blândețe în timp ce mă trăgea din calea pietonilor. Să mă-ntâlnesc cu tine și... înțelegi că sunt măritată și așa mai departe, am zis fără să-l privesc în ochi. Apoi am ridicat privirea către el și nu mi-a venit să cred cât de jignit arăta. — Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a zis un chelner când am trecut pe lângă el. Nu e deloc genul tău. Dar chiar deloc. Am condus către casă în viteză, trecând pe roșu la semafoare și punând, în egală masură, în pericol viața și integritatea corporală a pietonilor și a celorlalți conducători din trafic. Capitolul douăzeci și nouătc "Capitolul douăzeci și nouă" Cum am băgat cheia în broască, ușa de la bucătărie s-a deschis și, făcând dovada miraculoaselor lor abilități parapsihologice, Anna, Helen și mama s-au năpustit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
un înger dacă te așezi unde trebuie sau unele roșii de neon pe care scrie „Alegeți barul“, în caz că îți doreai să locuiești în Williamsburg 2. Taxiul m-a lăsat de cealaltă parte a străzii și, în timp ce așteptam la trecerea de pietoni, am văzut un bărbat pe care-l cunoșteam și l-am salutat mecanic. Apoi mi-am dat seama că nu reușeam să-mi amintesc de unde-l știu și m-am temut că am recunoscut un VIP. Rachel pățise o dată asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mă pusese în situația asta. Ieșind în stradă, n-am avut răbdare să mă opresc îndeajuns cât să chem un taxi și am mers pe jos tot drumul până la Central Park, ațâțată de o furie oarbă, amară, intrând în alți pietoni (cel puțin în cei scunzi) fără a-mi cere scuze și, în general, făcând New Yorkul de rușine. Cred că plângeam pentru că, la intersecția de la Times Square, o fetiță m-a arătat cu degetul și a zis: —Uite, mamă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cap. Obținusem ce vroiam: sentimentul că sunt altfel, important, despărțit prin câteva gânduri de mormanul ăla de corpuri în uniforme care năvălea la ore, descărcat din Dacii și Wartburg-uri. Pe mine nu mă aducea nimeni, așteptam cuminte la trecerea de pietoni până venea câte-un domn și mă lipeam de el, încercând să nu mă pierd. Țopăiam cu ghiozdanul în spate, după pașii mari și necunoscuți. Mai târziu, când au ieșit desenele animate cu Dexter, am recunoscut scena: hoarda puradeilor țâșnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prin cartier, cu Mihnea la volan, în timp ce Ovidiu urla în spate. Într-o seară, când mișcam mașina pe străduțe, am nimerit peste cine nu trebuia; mai exact, propria Dacie era s-o facă afiș pe doamna Bidileanu pe trecerea de pietoni. Mihnea a accelerat și ne-am pierdut în noapte, hoțește. Ne-au trebuit vreo două săptămâni să-l convingem pe Ovidiu să vină din nou cu cheile. Nu-i greu de-acceptat că un asemenea om există; tu vei fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
realizasem o performanță, pe care cu greu ar fi înțeles-o cineva din afară, chiar din provincie. Bucureștiul n-avea reguli de circulație, iar dacă vreun polițist pretindea că ele există undeva, trecute în vreun catastif, nu-l credea nimeni. Pietonii săreau din toate părțile, ca în jocurile video; problema nu părea cum să-i eviți, ci când să-i lovești. Îi găseai după mașini, în alveole, pe banda patru, între tramvaie, chiar și pe linia de metrou. Șoferii îți prezentau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dacă ratai virajul. Când schimbai direcția și nu semnalizai, spumega: „Fu-tu-i mama mă-sii de condus! Las’ că scot eu mâna pe geam și fac cu batista!“ Te mai freca și cu-o regulă de-a lui cu pietonii, dar asta nu se putea povesti. I-a picat fața când l-am lăsat fără frâna de mână la Dacie. „Trage frâna de mână!“ Am tras-o; nimic. „Trage-o mai tare!“ Tot nimic. Daciile sunt mașini robuste, nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
arme, presând și înghiontindu-te. Oricând se putea urca o roată pe tine, așa, preventiv. Nu așteptai decât o scânteie, un pretext, explozia plutea în aer. Se lăsau geamurile sau se deschideau portierele, șoferii gesticulau între ei sau săreau la pietoni, participau și pasagerii din dreapta la acțiune. Scenele începeau și se terminau în același fel: „Du-te-n pula mea!“ Fiecare pleca apoi la mașina lui și coloana se punea în mișcare. Orașul mai fusese împânzit de niște bicicliști demenți, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trotuar pe banda patru, întorceau în intersecție, învârtind de zor la pedale, ca niște roboți scăpați în stradă. Un pocnet sec te anunța că îți loviseră o aripă sau plecaseră cu oglinda. Răsplata se împărțea prompt și binemeritat: șoferii și pietonii își dădeau mâna aici, pentru a-și face dreptate cu portiera, un potop de înjurături sau chiar un pumn. Am depășit clădirea Istoriei și ne-am apropiat de Litere. De data asta, am intrat pe la Matematică. Mihnea știa o ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
chemau pompos, „lectorate“ sau „tutorate“, unii veneau, alții plecau, dacă nu-ți puneai în mișcare conexiunile, nici nu aflai că există. Am luat ca reper biserica Votiv și-am pornit-o pe jos. Traversam regulamentar, pe verde, la trecerile de pietoni. Ne uitam pe unde călcăm, mergeam corect, în șir indian, pe dreapta trotuarului. Votivkirche domina un sfert din Viena, cu turnurile ei gotice, negre, poleite cu verdele poluării. Acum era spuzită în alb, fulgii crocanți se depuseseră într-o crustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
culoarea pe verde. Unde nu întâlneai semafoare, mașinile opreau la zece metri de zebră și ți se făcea semn cu mâna să traversezi. Șoferii așteptau să ajungi pe partea cealaltă, abia atunci mișcau mașina. M-a umflat râsul. La noi, pietonii se obișnuiseră altfel: când ignorați, când alergați de-a dreptul pe treceri, cu-accelerări bruște și succesive. Manevra era calculată, ambalarea motorului se făcea din timp, audibil, în trepte. Dacă mai existau totuși dubii, claxonai puternic, de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
părea mulțumită: pensionarii încremenau, iar când un elev imprudent, prins în mișcare, se trezea cu pasul pe zebră, trăgea repede piciorul înapoi. Învățai regula încă de la școala de șoferi, îți explica instructorul: „Nu oprești la treceri decât dacă sunt trei pietoni! Dacă vezi mai puțini, claxonezi și treci!“ Am ocolit Burgtheater-ul, lăsând în urmă parcurile și grădinile înghețate. În spatele lor, pâlpâia Muzeul Fluturilor, care l-ar fi făcut invidios pe orice prozator: o hală imensă, jilavă, încărcată cu-o junglă adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
apoi în dreapta, apoi am închis mobilul și l-am aruncat într-un tomberon. Nu eram idiot, aș fi putut doar să scot cartela. Îmi plăcea însă să fiu sigur, de-aia nu traversam strada decât pe zebră, împreună cu alți trei-patru pietoni și țineam mereu o lanternă lângă marginea patului. Nu știai niciodată cu ce te pocneau ăștia; la o adică, făceau și soarele să dispară peste noapte. M-am îndreptat cu pași mici spre stația de tramvai. Era 9.30, inginerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]