KorAP: Find »[drukola/base=pipăi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...98 99 100 ...124 >

3,087 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224

celălalt rănit gemând, pe sanitar înjurând din cauza bandajelor insuficiente și am fost uimit de propria mea stare lipsită de dureri, caporalul meu m-a rugat, ba nu, mi-a ordonat să-l desfac la pantaloni și la chiloți, să-l pipăi, să-l cercetez între picioare. Când i s-a putut confirma că totul era încă la locul lui, palpabil, a rânjit, a mai tras câteva fumuri, apoi însă a alunecat în somn, respira liniștit, arăta delicat. Această verificare manuală l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
trebuit să spun fără ocolișuri: eram și am rămas propriul meu prizonier, fiindcă din zori și până târziu, până-n vise, pofteam cu lăcomie la fete, cu siguranță și în ziua eliberării. Orice gând se ducea într-acolo, doar într-acolo. Pipăiam, voiam să fiu pipăit. Această altă foame a mea, care a putut fi oricum potolită pentru scurt timp cu mâna dreaptă, a durat mai mult decât cea care rodea. Aceea m-a luat în stăpânire abia atunci când, după mesele îndestulătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
ocolișuri: eram și am rămas propriul meu prizonier, fiindcă din zori și până târziu, până-n vise, pofteam cu lăcomie la fete, cu siguranță și în ziua eliberării. Orice gând se ducea într-acolo, doar într-acolo. Pipăiam, voiam să fiu pipăit. Această altă foame a mea, care a putut fi oricum potolită pentru scurt timp cu mâna dreaptă, a durat mai mult decât cea care rodea. Aceea m-a luat în stăpânire abia atunci când, după mesele îndestulătoare de la spitalul militar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
la foc mic, dezosatul, desprinderea și tăierea cărnii în cuburi, amestecul ingredientelor și apoi turnarea solemnă a oțetului? Poate că hârtia mea de scris din proviziile făcute la Marienbad, foile pe care altminteri nu făcusem decât să mâzgălesc poezii care pipăiau carne de fată și chipurile mototolite de infanteriști hârșiți, să-mi fi fost prea prețioasă pentru notarea unor profane rețete culinare? La întrebarea asta, răspunsul vine fără nici o ezitare: indiferent pe care dintre hârtiile pierdute, cu sau fără urme de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
situații asemănătoare. Dar mai mult decât mama și papa ne lipsea ceea ce nu putea fi decât visat, neîndestulător, în contururi feminine: ai fi putut, prin compensație, să ajungi homosexual. Și uneori, ba nu, adeseori întindeam mâna unul după altul, ne pipăiam cercetător. Pe urmă, situația s-a ameliorat din nou. Cu engleza mea de școală, de care mă foloseam fără ezitare ori de câte ori se oferea vreo ocazie, ca s-o americanizez, am fost repartizat într-o grupă de lucru care trebuia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
prea lacom, căci flămânzisem prea mult, ea a trebuit să mă învețe să fiu mai lent, mai puțin repezit, tandru cu toate degetele, ca ea. Câte nu erau de descoperit! Ceea ce era umed și profund. Totul era aproape, putea fi pipăit. Ce anume se găsea rotund și moale de apucat. Ce anume ceda. Ce zgomote și ce sunete animalice eram capabili să scoatem. Pe urmă, mirosul de fân s-a închis deasupra noastră. Prinși în el, ne-am încercat iar puterile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
pe mine, cel înrăit în dubiu? Între zwinglieni și calviniști, catolicul păgânizat se simțea pierdut, ca un papistaș rătăcit din vremea războaielor cu hughenoții. Și, pe deasupra, nici un pahar de rachiu nu se afla la îndemână. Valea, valea odată! Deja îmi pipăisem pe furiș buzunarul de la piept - în el era vârât pașaportul -, deja eram pregătit - în capul meu - pentru salt, doar picioarele mai ezitau, deja trăgeam adânc aer în piept și în timpul ăsta privirea mea o evita, nu fără efort, pe Anna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
am cumpărat-o de la Horn, cel mai elegant magazin de pe Kurfürstendamm, cu atâta firesc de parcă am fi știut că de acum înainte nu o să ne mai meargă prost. Această fustă era dintr-un material pe care încă îl mai pot pipăi și avea o croială și o lungime pe care încă mi le mai pot închipui: atât de frumos se mișca Anna în beneficiul adus de poeziile mele. Și astfel ar putea să înceapă un basm, pe care nu l-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219

zău meu că nu m-am Înșelat cu zodiile; da mai Întâi dă furie și p-ormă dă uimire, poa că m-am Înșelat totuși. Niciodată nu zic că alba care o văd io ie neagră. M-am Întors și, pipăind cu varga, am dat buzna În secretariat. M-am poticnit În ceva dă pă dușamea. M-am ciucit la pământ. Am atins niște păr cu mâna. Apoi un nas și niște ochi. Nu știam ce făceam, și mi-am zmuls

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
ciucit la pământ. Am atins niște păr cu mâna. Apoi un nas și niște ochi. Nu știam ce făceam, și mi-am zmuls legătura dă pă ochi. Abenhaldun zăcea pă covor, cu gura ciubăr dă bale și sânge; l-am pipăit; căldicel Încă, da d-acu iera hoit pă bune. În odaie nema. Am văzut bățu, Îmi zburase dân mână; și avea sânge pă bot. Abia atunci m-am prins că chiar io-l mierlisem. Da negreșit, când am auzit râsu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
doilea druz; Abenhaldun te-a urmat, ca să dai din nou de el și să faci patru drumuri dintr-o dată, aducând mereu aceeași persoană. Atunci trezorierul i-a Înfipt pumnalul În spate: tu i-ai auzit strigătul. Pe când te Întorceai pe pipăite În odaie, Izedin a fugit și a dat foc registrelor. Apoi, pentru a le justifica dispariția, a pus foc casei. Pujato, 27 decembrie 1941 Nopțile lui Goliadkin În memoria Tâlharului cel Bun I Gervasio Montenegro - Înalt, distins, confuz, profil romantic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
mare izbândă pă Poyarré să consumeze mate, când s-a arătatără alde Grandvilliers. S-a pusără dă nici ustoroi nu mâncase, nici gura nu le puțea la masa mea, care ie lungă. Gaston, gata să Înteprindă un trabuc, ș-a pipăit caraimanu, să vază lipsa dă foc. Poyarré s-a Încercat să mi-o ia nainte, da ca creol ce sunt l-am devansat c-un chibrit dân lemn. Atunci am luat prima lecție. Granguru nici că mi-a zis mersi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638

iar aerul era ușor uleios. Grinzile păreau acoperite cu o peliculă de ulei, dar când Norman le atinse uleiul nu i se lipi de degete. Își dădu seama că metalul Însuși avea o textură neobișnuită: era neted și moale la pipăit, precum cauciucul. — Interesant, spuse Ted. lată un nou tip de material. Noi asociem rezistența cu duritatea, dar acest metal - dacă este un metal - e În același timp rezistent și moaie. Tehnologia materialelor a avansat În mod evident față de nivelul actual

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
că ar trebui să rămânem. Deodată auziră un plescăit și văzură cum covorul de la picioarele lor deveni mai Întunecat la culoare și umed. — Ce-i asta? — Aș zice că e apă, spuse Harry. Apă sărată? Întrebă Ted, aplecându-se și pipăind porțiunea udă. Își linse degetul. — Nu are gust sărat. De deasupra lor, o voce preciză: — Asta pentru că e urină. Privind În sus, o văzură pe Teeny Fletcher stând pe o platformă În mijlocul unei rețele de țevi, nu departe de tavanul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
e tot acolo. Ted rămăsese În urmă, aparent pentru a o ajuta pe Edmunds să fixeze camerele video. Dar, de fapt, știau că voia să Încerce să deschidă sfera. Îl văzură așadar pe Ted pe al doilea monitor, cercetând șanțurile, pipăind, apăsând. Harry zâmbi: Cred că o rugăciune i-ar putea fi de folos. — Harry, zise Norman, Îți amintești când ne aflam În cabina de pilotaj și ai spus că ai vrea să-ți faci testamentul deoarece lipsea ceva important? — A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
și neclară. Zgomotul teribil al izbiturilor și al metalului deformat continua. Iar Norman Își zise: „Vom muri. De data asta vom muri“. Nu găsi nici un extinctor, dar dibui cu mâinile ceva metalic pe perete și, prin fumul Înecăcios, Norman Îl pipăi, Întrebându-se ce putea fi acea protuberanță. Deodată, două milioane de volți se scurseră prin trupul său. Mai apucă să țipe o dată și căzu pe spate. CONSECINȚE Privea concentrat un roi de luminițe care Îi păreau straniiși cu o morfologie ciudată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-i justifice frica? — Da, ceva de genul ăsta. — Nu știu ce să zic, replică Beth. Se lăsă pe coate, ridicându-și capul; lumina Îi cădea pe pomeții obrajilor. Arăta ca un manechin: elegantă, frumoasă și puternică. — Eu sunt zoolog, Norman. Vreau să pipăi lucrurile, să le ating cu mâinile mele și să mă conving că sunt reale. Toate teoriile astea despre manifestări, pur și simplu... Sunt atât de... psihologice. — Lumea gândurilor este tot atât de reală și e guvernată de legi la fel de riguroase ca și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
un matematician care trăia În lumea conștientă a abstractelor, a ecuațiilor și a ideilor. El putea fi terorizat de o formă concretă, de genul calmarului. Dar Beth, zoologul care lucra zilnic cu animalele, ființe pe care le putea vedea și pipăi, crease o abstracție. O forță pe care n-o putea atinge și nici vedea. O forță amorfă și abstractă care o amenința. Și, pentru a se apăra, Împrejmuise habitatul cu explozibile. „Halal apărare“, Își zise Norman. Doar dacă nu voiai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
părea să fie... Se ridică, dar o altă sticlă explodă, făcându-l să se ferească de cioburile Împrăștiate. Cu pieptul scuturat de spasme, icni din pricina lipsei de aer. Pete cenușii Îi apărură Înaintea ochilor. Bâjbâi prin Întuneric, căutând dulăpiorul și pipăind de-a lungul peretelui. Atinse un cilindru. Oxigen? Nu, era prea mare - probabil că era un extinctor. Unde era dulăpiorul? Continuă să pipăie peretele. Unde? Simți cutia metalică, cu crucea roșie gravată În relief pe capac. O deschise și-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
icni din pricina lipsei de aer. Pete cenușii Îi apărură Înaintea ochilor. Bâjbâi prin Întuneric, căutând dulăpiorul și pipăind de-a lungul peretelui. Atinse un cilindru. Oxigen? Nu, era prea mare - probabil că era un extinctor. Unde era dulăpiorul? Continuă să pipăie peretele. Unde? Simți cutia metalică, cu crucea roșie gravată În relief pe capac. O deschise și-și vârî mâinile Înăuntru. Petele plutitoare din fața ochilor se Înmulțeau. Nu mai avea prea mult timp. Atinse cu degetele sticluțele, pachetele moi cu feșe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
ochilor se Înmulțeau. Nu mai avea prea mult timp. Atinse cu degetele sticluțele, pachetele moi cu feșe. Nici o butelie cu aer. La naiba! Sticluțele căzură pe podea și ceva mare și greu Îi pică pe picioare, cu zgomot. Se aplecă, pipăi podeaua și se tăie Într-un ciob, dar nu băgă de seamă. Mâinile sale apucară un cilindru metalic rece. Era puțin mai lung decât palma, iar la unul din capete avea o piesă din plastic, o duză... Era o butelie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
nenorocită de butelie de spray. O aruncă cât colo. Oxigen. Avea nevoie de oxigen. „Lângă pat“, Își aminti. N-avea oare fiecare pat din habitat câte un tub de oxigen, pentru urgențe? Dădu peste canapeaua pe care dormise Beth și pipăi peretele În zona În care ar fi trebuit să se afle oxigenul. Era din ce În ce mai amețit. Nu mai putea gândi cu claritate. Nici urmă de oxigen. Apoi realiză că acela nu era un pat normal. Nu era destinat somnului. Așa că n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
n-avea cum să fie oxigen aici. La dracu’! Deodată mâinile sale atinseră un cilindru metalic agățat de perete. La unul din capete avea ceva moale. Moale. O mască de oxigen. Înfrigurat, Își puse masca peste gură și peste nas. Pipăi recipientul, răsuci robinetul. Auzi un șuierat și inhală aerul rece. O senzație de amețeală intensă, după care mintea i se limpezi. Oxigen! Era salvat! Încercă să evalueze dimensiunile cilindrului: avea doar câteva sute de centimetri cubi, de folos doar În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
dădu seama că nu era alimentat. Sursa se afla În sacul rezervorului. Norman se apropie cu spatele de rezervor și Îl puse pe umeri, bălăbănindu-se sub apăsarea greutății. Trebuia să racordeze cordonul ombilical... ajunse cu mâinile la spate, Îl pipăi... Îl prinse... Îl atașă la costum... la talie... Îl cuplă. Auzi un declic. Ventilatorul Începu să zumzăie. Corpul Îi fu străbătut de unde dureroase. Era efectul elementelor de Încălzire asupra pielii Înghețate. Simțea peste tot Înțepăturile a mii de ace. Beth

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
conurile În serie, ca pe niște beculețe În pomul de Crăciun. Desfăcând un singur fir, Norman putea dezamorsa toată linia de explozibile. Întinse brațul și strânse cablul cu degetele Înmănușate. — Norman! Nu trage de firul ăla, Norman! — Stai liniștită, Beth. Pipăi izolația moale a cablului și o strânse mai tare. — Norman, dacă tragi de firul ăla ai să pui În funcțiune explozibilul. Și-ți jur c-o să se-aleagă praful și de tine și de mine și de Harry și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]