58,806 matches
-
Pafnutie îl chemase în tinerețe Dumitru, se încurcase cu o fată, gresînd prin preacurvie. Destinul a voit să-l găsească, în plin munte, pe pustnicul Ilarion, care se canonea bucuros într-o peșteră pierdută. Ilarion, pustnic și preot, l-a plăcut pe tînărul Dumitru și l-a acceptat, la cerere, ca ucenic. Timpul, numărat în decenii, a trecut și nici după cincizeci de ani Dumitru devenit Pafnutie nu știe dacă, după atîta canon și rugăciune, greșeală să din adolescență a fost
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
că Dan C. Mihăilescu a făcut până în prezent, ca literat, de toate. Și totuși, din această agitație nebuloasa, dintr-o spontaneitate a opțiunilor asemănătoare cu improvizația a rezultat ceva. A rezultat un personaj, inconfundabilul Dan C. Mihăilescu, pe care ne place să-l regăsim indiferent în ce ipostază, așa cum ne place să-l revedem pe Toma Caragiu în orice secvență filmată, fie și în una anodina. Tot ceea ce scrie Dan C. Mihăilescu - despre comunismul din România sau despre "seratele muzicale" ale
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]
-
de toate. Și totuși, din această agitație nebuloasa, dintr-o spontaneitate a opțiunilor asemănătoare cu improvizația a rezultat ceva. A rezultat un personaj, inconfundabilul Dan C. Mihăilescu, pe care ne place să-l regăsim indiferent în ce ipostază, așa cum ne place să-l revedem pe Toma Caragiu în orice secvență filmată, fie și în una anodina. Tot ceea ce scrie Dan C. Mihăilescu - despre comunismul din România sau despre "seratele muzicale" ale lui Iosif Sava, despre Apelul către lichele al lui Gabriel
DAN C. MIHĂILESCU - SHOW by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17795_a_19120]
-
protagonist. Mă grăbesc să precizez că nu protestez împotriva unor aprecieri referitoare la mine. Poate să zică cine vrea că sunt lipsit de talent, neinspirat, plictisitor și așa mai departe. Este dreptul publicului să aplaude sau să fluiere. Dacă nu plac, numai eu sunt de vină. Foarte rău că n-am reușit să-i cuceresc pe cititori! Eu dezaprob difuzarea unor informații false, dintre acelea a caror falsitate se poate oricând dovedi. Prin punerea în circulație a unor fantasmagorii legate de
AFLU DESPRE MINE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17825_a_19150]
-
ocupă de viața mea m-au transformat într-un fel de personaj de român popular, a cărui valoare artistică nu o depășește pe aceea a muzicii orientale lălăite din piețe. Dacă tot trebuia să devin o ficțiune, mi-ar fi plăcut să fiu personaj într-un român de Thomas Mann. Dar unde să găsești azi un Thomas Mann?
AFLU DESPRE MINE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17825_a_19150]
-
o metodă mai puțin obișnuită, dar poate și mai profitabilă, de a descoperi o lume trecută: cum comunicau oamenii ei, ce trecea drept vorbire aleasă, ori discurs adecvat în înaltă societate, cum își alegeau cuvintele în așa fel încît să placă dar și să convingă, să impresioneze și să obțină ce voiau? Altfel spus, reconstituirea trecutului prin intermediul limbajului sau, al normelor lui de exprimare eficientă, politicoasa, ingenioasă, așa cum o oferă Baltasar Gracian în această carte tradusă de Sorin Mărculescu pentru Editură
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
constrângerea, cel puțin în acest stadiu, a unificării lor. Scrie de obicei pe cartonașe de genul celor utilizate la fișare, "piese" care pot fi desigur, detașate, permutate, combinate, înlocuite, juxtapuse, suprapuse - detaliu întru totul semnificativ al mobilității lui intelectuale. Îi place nespus să stabilească distincții, să reflecte o situație în cât mai multe oglinzi, așa cum se poate vedea și într-un fragment din Jurnalul de la Arsenal: "Domnul Petrovici râde de mine - scrie el - că sunt un spirit excesiv clasificator, pentru că am
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
este termenul întrebuințat de cei care nu sînt evrei. Distincția această de terminologie indică, în chip limpede după părerea mea, o diferență importantă de limbaj, si astfel una de viziune și de înțelegere/asumare identitara. Pentru că, nu-i așa, ne place sau nu, lumea e împărțită în evrei și pagini. Ceea ce nu înseamnă că Todorov nu ar susține un argument valabil cu a sa memorie exemplara, și deci că singularizarea catastrofei provocate de nazism ar fi un proiect necesar sau/și
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
ani buni de stat pe tușă. Al doilea: Bruno Dumont, născut în ^58, cu studii de filosofie, aflat la al doilea film. Al treilea: Jacques Maillot, născut în ^62, cu studii de Științe politice, aflat la ora debutului. Primului îi place "pictură simbolista", celui de-al doilea "pictură naivă", celui de-al treilea "fotografia" (ceea ce se și vede în filmele lor). Toți trei au venit cu filme lungi, de peste două ore, dar mai ales lungite, cu cîteva idei interesante, cu cîteva
Selectia franceză by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17835_a_19160]
-
semnificative (I. Pătrașcu) și de un bun traducător, Sorin Gheorghiu, care a ales un fragment elocvent pentru toata zarva stîrnita. Din el îți dai seama că Houellebecq e un mare scriitor incomod, din familia celor care nu scriu pentru a plăcea, deci nu evita urîțenia și abjecția și nu țin cont deloc de gîndirea "corectă politic". Ar fi bine ca Particulele elementare să fie tradusă integral și la noi. Confuzii de azi și de ieri Nu sînt prea mulți ani de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17883_a_19208]
-
pomenit adineauri, ce nu era chiar o poreclă, dar te trimitea cu gîndul la unul din cavalerii legendari participanți la nu mai putina masă rotundă a regelui mitic. Mitic, dar pișca, al naibii!... Auzise dl. Sache că Wagner nu-i place țintarului Arthur, si punea toată noaptea la Wagner, de sprei neputînd uză în ultima vreme deoarece suferea de astma. Avea și planuri diabolice. De pildă, aștepta cît aștepta să se manifeste, pe urmă auzindu-l tăcînd, aprindea brusc lumină și
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
contrapunctic ce domină "compozițiile" dvs. fotografice: un contrapunct al figurilor, al locurilor, ca și intersectări ale acestora... ... e posibil. Nu-mi dau seama. Trebuie să trăiești și să acționezi. De ce-l iubiți pe Bach? Oh! Pentru mine e apogeul. Îmi plac în special Suitele a 3-a și a 5-a pentru violoncel solo. Am o prietenă violoncelistă care mi-a spus că-mi va cânta Suita a 5-a la înmormântare! Îmi spuneați că Bach înseamnă matematică, geometrie... ...da, sigur
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
se referă la metafizica fotografiilor dv... Nu știu nimic! Nu mai fac reportaje fotografice de 30 de ani! Acum fac portrete. Desenez. Desenul e baza. De ce ați ales portretul ca subiect al desenelor dvs.? O, eu desenez orice, dar îmi place figura umană. Raporturile între vârful nasului și un colț al ochiului... ...proporțiile... ...da, întotdeauna e o problemă de proporții. Și muzica e o problemă care ține de proporții. E ritmul. Îmi place enorm Bartók... ...tocmai datorită ritmului. Muzica lui e
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
desenelor dvs.? O, eu desenez orice, dar îmi place figura umană. Raporturile între vârful nasului și un colț al ochiului... ...proporțiile... ...da, întotdeauna e o problemă de proporții. Și muzica e o problemă care ține de proporții. E ritmul. Îmi place enorm Bartók... ...tocmai datorită ritmului. Muzica lui e foarte ritmată... Da, mă pasionează Bartók. Am o nepoată care poartă aceleași inițiale ca și mine. O cheamă Hortense Cartier-Bresson și cântă Bartók minunat. Dvs. ce muzică preferați? Desigur, Bach e suveran
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
Nu e deloc ușor. Ce căutați la o figură? Raporturi în formă, după cum v-am mai spus; nu însă și psihologia. Și, dacă ea se relevă o dată cu formele? E dincolo de formă probabil. Forma contează... ...care nu e întotdeauna simetrică. Vă place asimetria? A! Nu! Simetria, simetria! Ritmul! Credeți că imaginea imortalizează spiritul, într-un fel? Și muzica face asta! Ceea ce mi se pare cumplit în lumea de azi e tehnologia, care ucide totul. Vreți să vă citesc acest text? L-am
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
există și un aspect religios. Ce credeți despre această remarcă? Eu sunt ateu. Dumnezeu e creația omului. Eu urmez învățăturile budhiste, iar budhismul e esența spiritului. Credeți în forța spiritului? Da, sigur, spiritul e energie, o energie primordială. V-ar plăcea să mai faceți fotografii în aceste vremuri? Nu, nu pe stradă. Mă refer la fotografierea atrocităților care ne înconjoară și pe care le detestați. Atrocitățile mă împiedică să alerg. Și atunci merg încet. Dar sunt pesimist în legătură cu viitorul. Mai ales
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
Există multe puncte comune între România și noi... Da, e mediul latin care ne unește... ...mediul latin, invadat acum de cel anglo-saxon, care aduce oameni de afaceri foarte buni; dar nu numai... E pasionant să vezi toate acestea... Mi-ar plăcea să mă reîntorc în România. Ați mai fost o dată, prin 1975... Da, n-are importanță. Pentru mine timpul nu contează. Ceea ce contează e intensitatea lucrurilor și nu datele. Lucrurile care te marchează trec foarte repede. Apoi apare rutina care te
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
Dumitru Avakian S-a spus cu numeroase prilejuri, nu vom conteni să o repetăm, mai mult decât diplomații de profesie, artiștii noștri rămân în continuare adevărații ambasadori ai țării. Ambasadori de bună voință, ambasadori de "imagine", cum ne place să ne exprimăm în ultima vreme. Astfel sunt folosiți. Mulți o acceptă probând cea mai bună credință. Sunt folosiți dar nu sunt sprijiniți. Nici măcar pentru a li se asigura un statut social în limitele demnității. De cel material nici nu
Orchestra Radio la Köln by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17183_a_18508]
-
schimbat, în mod vizibil. La alte ediții, prezența unui film ca American Beauty ar fi fost de neconceput. S-ar putea spune că nu numai Europa se americanizează, dar și America se europenizează! (e adevărat, nu pînă la a-i place, cu adevărat, Woody Allen, ne-nominalizat la premiul pentru cel mai bun regizor, pentru Slow and Lowdown, deși ar fi meritat-o cu prisosință). Cel care a mai cîștigat, odinioară, un Oscar pentru rol secundar - tocmai într-un film de
Oscar 2000: Punga de plastic și statueta de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17200_a_18525]
-
raporturile personale, capabil de tandrețe și devotament, dar ascunzîndu-și ardelenește emoțiile. O distincție naturală îl făcea imediat remarcat în orice adunare. Se îmbrăca elegant, cu finețe clasică, fără nimic strident. I-am admirat cu toții sacourile lui cu tăietură englezească. Era plăcut, cald, generos, dar și susceptibil, în măsura în care ținea să i se întoarcă gentilețea și prietenia. Ne apropiau multe. Ne despărțeau puține, îndeosebi, pesimismul lui incurabil, eu fiind un optimist la fel de incurabil. Cădea lesne pradă depresiilor. Dădea atunci fuga la București să
Glose by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17189_a_18514]
-
secvență uimitoare: pesemne fiindcă a primit o veste îmbucurătoare, Führerul schițează, pe spațioasa terasă de piatră a reședinței sale din Alpii austrieci, de la Klessheim, cîțiva pași de dans, o șotie pe care și-o îngăduie. În schimb, cel căruia îi plăcea să stea ore întregi în același fotoliu, dominînd cu privirea, de sus, panorama covîrșitoare a Alpilor înzăpeziți, decor wagnerian îmbogățit sonor de muzica aceluiași titan, punea la cale suprimarea a milioane și milioane de pămînteni, pentru "involuntara" vină de a
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
o dată să iubești un zmeu!" (Rugă). De cele mai multe ori, e un duh, un strigoi care adastă la granița imprecisă dintre cele două lumi: "Parcă sîntem copii și te-aștept și nu vii/ Să jucăm baba-oarba și eu știu că-ți plăcea/ Și mă tem că în drum ai călcat din greșeală/ Peste aburul morților dintr-o vîlcea.// Dar oricît mă tem și oricît te chem/ Tu te-ai făcut abur și m-aștepți să vin/ Să descînt tot eu pe numele
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
compasiune, ci dimpotrivă, ca expresie a admirației pentru statura omului de știință Emil Racoviță - și nu mai puțin, și nici despărțit de aceasta, pentru stoicismul cu care el și-a asumat destinul nu întotdeauna îngăduitor. Un stoicism pe care îmi place să îl asemăn cu cel al unui alt explorator al regiunilor antarctice, Robert Falcon Scott, celebrul învins în competiția cu Roald Amundsen pentru cucerirea Polului Sud. Epuizat și singur, Scott întocmește într-un ultim efort scrisori consolatoare pentru familiile camarazilor
Un film în 354 de pagini by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17209_a_18534]
-
istoric literar și "țăran în suflet", cum afirmă el cu ostentație. Nu degeaba a primit mai multe premii literare și a fost distins la 80 de ani cu "Premiul pentru cultură al cantonului Graubünden pe anul 1998." Stimate Gion, ne place sau nu ne place, timpul trece cu o repeziciune imposibilă. Ești acum un autor cunoscut, respectat, premiat, cu toată opera republicată recent. Și asta nu numai datorită vârstei. Cum se simte un scriitor elvețian la ceasul împlinirilor? Sunt mulțumit că
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
în suflet", cum afirmă el cu ostentație. Nu degeaba a primit mai multe premii literare și a fost distins la 80 de ani cu "Premiul pentru cultură al cantonului Graubünden pe anul 1998." Stimate Gion, ne place sau nu ne place, timpul trece cu o repeziciune imposibilă. Ești acum un autor cunoscut, respectat, premiat, cu toată opera republicată recent. Și asta nu numai datorită vârstei. Cum se simte un scriitor elvețian la ceasul împlinirilor? Sunt mulțumit că după pensionarea mea de la
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]