2,670 matches
-
de vedere matematic decât sistemul tychonic, deoarece lua, în mod corect, în calcul ecuația centrului și mișcărilor latitudinale ale lui Mercur și Venus. Majoritatea astronomilor din școala de astronomie și matematică Kerala care i-au urmat au accepted modelul său planetar. În secolul al II-lea î.e.n., astronomul elenist Seleucus din Seleucia se pare că a demonstrat teoria heliocentrică. Conform lui Bartel Leendert van der Waerden, Seleucus ar fi demonstrat teoria heliocentrică determinând constantele unui model geometric pentru teoria heliocentrică și
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
calcul a pozițiilor planetelor utilizând modelul. El ar fi putut folosi instrumente trigonometrice disponibile la acea vreme, fiind contemporan cu Hiparh. În secolul al IX-lea, astronomul afgan Ja'far ibn Muhammad Abu Ma'shar al-Balkhi a dezvoltat un model planetar ce poate fi interpretat ca model heliocentric. Aceasta se datorează revoluțiilor orbitale ale planetelor date ca revoluții heliocentrice și nu ca revoluții geocentrice. Lucrarea sa privind teoria planetelor nu s-a păstrat, dar datele sale astronomice au fost mai târziu
Heliocentrism () [Corola-website/Science/314196_a_315525]
-
Europa, cele două blocuri erau reprezentate de către două alianțe internaționale. Blocul apusean era reprezentat de către Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO, "North Atlantic Treaty Organization"), iar cel răsăritean de către Pactul de la Varșovia. Războiul Rece fiind însă un conflict la scară planetară, SUA și URSS mai aveau și multe alte state aliate în afara Europei, ce nu făceau parte din cele două alianțe militare oficiale. La nivel economic, războiul rece a fost o confruntare între capitalism și comunism. Pe plan ideologico-politic, a fost
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
planete accesibile vieții pe care ar fi urmat să se mute complet. Civilizația extragalactică ajunsese într-un punct de impact biologic aproape insurmontabil, deși nivelul tehnologic și moral al acestor ființe umanoide atinsese culmi foarte înalte. Astfel, în ciuda unei civilizații planetare lipsită de granițe, națiuni, bani, boli, sărăcie și nevoi, materiale și spirituale, explorarea Universului cu echipaje umane devenise imposibilă, pentru că navelor lor, care se deplasau cu viteze supraluminice, se întorceau invariant pe planeta mamă cu echipajele complet moarte. Moartea tuturor
Doando () [Corola-website/Science/313338_a_314667]
-
lor natural, pe planeta pe care s-ar fi născut civilizația acestora, sau pe cea pe care ar fi colonizat-o prin terraformare. Astfel a luat ființă proiectul gigantic de explorare și căutare a altor ființe raționale în toate sistemele planetare din galaxia lor și din galaxii învecinate, în notabila absență fizică a creatorilor lor. Douăzeci de nave cosmice gigantice identice, de forma unor sfere goale în interior, astfel încât să poată transporta (în condiții perfect normale continuării neîntrerupte a vieții) o
Doando () [Corola-website/Science/313338_a_314667]
-
de răcire, mare parte din suprafața sa fiind martora unei glaciațiuni profunde. Din punct de vedere social, economic și tehnologic vuunzii se află doar de câteva decenii, deci cu câteva sute (poate mii) de ani în urma pământenilor, într-o lume planetară unită, fără războaie, foamete sau opresiune. Doar cu câteva decenii în urmă, într-un război de eliberare planetar, vuunzii eliminaseră o societate dictatorială, coruptă și criminală, înlocuind-o cu una care seamănă cu un fel de comunism utopic generalizat. Aflându
Doando () [Corola-website/Science/313338_a_314667]
-
și tehnologic vuunzii se află doar de câteva decenii, deci cu câteva sute (poate mii) de ani în urma pământenilor, într-o lume planetară unită, fără războaie, foamete sau opresiune. Doar cu câteva decenii în urmă, într-un război de eliberare planetar, vuunzii eliminaseră o societate dictatorială, coruptă și criminală, înlocuind-o cu una care seamănă cu un fel de comunism utopic generalizat. Aflându-se la prima lor călătorie extra-planetară, în căutarea disperată de a găsi o planetă pe care ar putea
Doando () [Corola-website/Science/313338_a_314667]
-
and Salt" conține filozofie și cultură islamică, hindusă și chineză. Cuprinde trei romane: "40 de semne de ploaie" (2004), "50 de grade sub zero" (2005) și "Sixty Days and Counting" (2007). Această serie explorează consecințele încălzirii globale, atât la scară planetară cât și la scară personală - felul în care este afectată viața savanților de la Fundația Națională de Știință și a celor apropiați lor. O temă pregnantă este cea a filozofiei buddhiste, ilustrată aici de ambasadorii statului fictiv Khembalung, o insulă aflată
Kim Stanley Robinson () [Corola-website/Science/313461_a_314790]
-
a fost prevăzută de către Hari Seldon). Neavând resurse minerale proprii Terminus se regăsește fără furnizori externi din cauza rebeliunii planetei învecinate împotriva imperiului și autodeclararea independenței acesteia. Terminus este prinsă într-o luptă pentru putere în care se confruntă patru sisteme planetare ce consideră poziția sa ca având o importanță strategică. Enciclopediștii ce formează acum Fundația Enciclopedia Galactica, oameni de știință fără pregătire politică sau militară, sunt incapabili să facă față situației, fiind preocupați în principal de realizarea Enciclopediei. Primarul orașului Terminus
Fundația () [Corola-website/Science/314851_a_316180]
-
incapabili să facă față situației, fiind preocupați în principal de realizarea Enciclopediei. Primarul orașului Terminus, Salvor Hardin, pe de altă parte, sesizează toate aspectele amenințării și găsește rapid o soluție: să reușească să pună pe fiecare dintre cele patru sisteme planetare să lupte între ele. Planul lui Hardin este încoronat de succes, iar apoi survine apariția lui Hari Seldon în Boltă care anunță că această criză a fost depășită. În acest moment Salvor Hardin arată tuturor că deciziile luate de el
Fundația () [Corola-website/Science/314851_a_316180]
-
lovitură de stat pașnică. (anul 80 E.F.) (publicat inițial sub titlul "Frâu și Șa" în iunie 1942) Al treilea capitol se desfășoară la 30 de ani dupa Enciclopediștii. Cunoștințele științifice avansate ale Fundației îi conferă un avantaj substanțial față de sistemele planetare învecinate aceasta dezvoltând în același timp și un sistem religios bazat pe știință. Acest concept religios constă în permiterea folosirii aparatelor dezvoltate de Fundație, fără a divulga însă modul de funcționare a acestora. Tehnicieni de întreținere, cunoscuți în exterior ca
Fundația () [Corola-website/Science/314851_a_316180]
-
afirmă că nu reprezintă «nicio orientare academică anume». Ea își propune, de asemenea, să publice «analize referitoare la geoeconomie, ca știință nouă, independentă de geopolitică și de geofinanță, în scopul identificării metodologiilor care animă strategiile economice și financiare la scară planetară (atât ale națiunilor dominante cât și ale marilor potentați economici) cât și a oportunităților care pot apărea pentru națiunile mai slabe; nu vor fi neglijate nici studiile și reflecțiile referitoare la delicata temă a siguranței, interpretată conform criteriilor geostrategiei». Redacția
Eurasia (revistă) () [Corola-website/Science/318481_a_319810]
-
și relațiile comerciale cu lumile exterioare - și "Văraticii" - care depind de tradițiile lor populare și de rigidele distincții sociale pentru a supraviețui pe acestă planetă mărginașă. La fiecare 150 de ani, orbita soarelui în jurul unei găuri negre infuențează dramatic ecologia planetară și, pentru a menține echilibrul fragil, guvernarea trece din mâna Iernaticilor în cea a Văraticilor prin intermediul unei monarhii matriarhale. Călătoriile interstelare între Tiamat și Hegemonie sunt posibile în perioada celor 150 de ani de conducere Iernatică, planmeta fiind condusă de
Regina Zăpezilor () [Corola-website/Science/323899_a_325228]
-
ei, sperând să își prelungească dominația dincolo de ritualul sacrificării ei, care are loc la sfârșitul Iernii. Romanul o prezintă pe Moon, singura dintre clone care atinge adolescența. Ea este îndrăgostită de vărul ei, sparks, amândoi fiind concepuți în perioafa festivalului planetar care are loc la fiecare 20 de ani pentru a reaminti Tiamatului de ciclul puterii. Moon devine sibilă, o poziție importantă printre Văratici, deoarece devine păstrătoare a cunoștințelor, aflate astfel la dispoziția oricui întreabă. Sibilele intră în transă și, prin
Regina Zăpezilor () [Corola-website/Science/323899_a_325228]
-
House of Suns" este un roman de sine stătător a cărui acțiune se petrece în același univers cu al nuvelei "Thousandth Night" din antologia "One Million A.D.". "Terminal World" este caracterizat de Reynolds ca „un fel de poveste de dragoste planetară în stil steampunk dintr-un viitor îndepărtat”. La fel ca și în cazul romanului "Century Rain", Reynolds a spus că nu plănuiește vreo continuare. În iunie 2009 Reynolds a semnat un nou contract cu editorul său britanic, în valoare de
Alastair Reynolds () [Corola-website/Science/323981_a_325310]
-
ducând evoluția lor în etape pe care stelele singure nu pot ajunge. Astfel de exemple sunt Algol, Sirius și Cygnus X-1 (dintre care una dintre membre este probabil o gaură neagră). Stelele binare sunt obișnuite ca nuclee ale multor nebuloase planetare, fiind generatoare atât de nove cât și de supernove de tip Ia.
Stea binară () [Corola-website/Science/318977_a_320306]
-
-o pe Sarah Parker Fuller, cu care s-a căsătorit pe 20 iunie 1936. Kuiper și-a petrecut cea mai mare a carierei sale la Universitatea Chicago, dar s-a mutat la Tucson, Arizona în 1960, în cadrul Laboratorului Lunar și Planetar (LPL) de la Universitatea Arizona. Kuiper a fost director al laboratorului până la moartea sa în 1973, care s-a petrecut în timp ce se afla în vacanță cu soția sa în Mexic. Una din cele trei clădiri ale Laboratorului Lunar și Planetar din
Gerard Kuiper () [Corola-website/Science/318986_a_320315]
-
și Planetar (LPL) de la Universitatea Arizona. Kuiper a fost director al laboratorului până la moartea sa în 1973, care s-a petrecut în timp ce se afla în vacanță cu soția sa în Mexic. Una din cele trei clădiri ale Laboratorului Lunar și Planetar din Arizona este numită în onoarea lui. Kuiper a descoperit doi sateliți naturali ai planetelor din sistemul solar: Miranda, satelitul lui Uranus și Nereid, satelitul lui Neptun. A descoperit că atmosfera marțiană este formată și din dioxid de carbon. În
Gerard Kuiper () [Corola-website/Science/318986_a_320315]
-
planete mici, dincolo de Neptun, ca fiind "centura Kuiper", deoarece Kuiper a sugerat că astfel de planete mici sau comete s-au format acolo. Cu toate acestea, el a crezut că astfel de obiecte ar fi fost măturate definitiv de perturbațiile planetare gravitaționale astfel încât nici unul sau puține obiecte astronomice mici ar exista acolo astăzi. Premiul Kuiper, numit astfel în cinstea lui, este cel mai distins premiu oferit de Divizia pentru științe planetare a Societății Astronomice Americane (în en. "American Astronomical Society"), o
Gerard Kuiper () [Corola-website/Science/318986_a_320315]
-
astfel de obiecte ar fi fost măturate definitiv de perturbațiile planetare gravitaționale astfel încât nici unul sau puține obiecte astronomice mici ar exista acolo astăzi. Premiul Kuiper, numit astfel în cinstea lui, este cel mai distins premiu oferit de Divizia pentru științe planetare a Societății Astronomice Americane (în en. "American Astronomical Society"), o societate internațională de oameni de știință experți în domeniul planetar. Premiul recunoaște contribuția deosebită la știința planetară și este acordat anual în timpul vieții oamenilor de știință a căror realizări au
Gerard Kuiper () [Corola-website/Science/318986_a_320315]
-
exista acolo astăzi. Premiul Kuiper, numit astfel în cinstea lui, este cel mai distins premiu oferit de Divizia pentru științe planetare a Societății Astronomice Americane (în en. "American Astronomical Society"), o societate internațională de oameni de știință experți în domeniul planetar. Premiul recunoaște contribuția deosebită la știința planetară și este acordat anual în timpul vieții oamenilor de știință a căror realizări au ajutat la avansarea științei despre sisteme planetare. Printre câștigătorii acestui premiu se numără Carl Sagan, James Van Allen și Eugene
Gerard Kuiper () [Corola-website/Science/318986_a_320315]
-
în cinstea lui, este cel mai distins premiu oferit de Divizia pentru științe planetare a Societății Astronomice Americane (în en. "American Astronomical Society"), o societate internațională de oameni de știință experți în domeniul planetar. Premiul recunoaște contribuția deosebită la știința planetară și este acordat anual în timpul vieții oamenilor de știință a căror realizări au ajutat la avansarea științei despre sisteme planetare. Printre câștigătorii acestui premiu se numără Carl Sagan, James Van Allen și Eugene Shoemaker.
Gerard Kuiper () [Corola-website/Science/318986_a_320315]
-
American Astronomical Society"), o societate internațională de oameni de știință experți în domeniul planetar. Premiul recunoaște contribuția deosebită la știința planetară și este acordat anual în timpul vieții oamenilor de știință a căror realizări au ajutat la avansarea științei despre sisteme planetare. Printre câștigătorii acestui premiu se numără Carl Sagan, James Van Allen și Eugene Shoemaker.
Gerard Kuiper () [Corola-website/Science/318986_a_320315]
-
largă, cu mii de tipuri de alge, licheni și bacterii modificate genetic, create pentru a terraforma planeta. În "Marte verde", ingineria genetică e folosită pentru a crea animale care să reziste în atmosfera marțiană subțire și să producă o biosferă planetară viabilă. Deja la "Marte albastru" ingineria genetică este un lucru obișnuit pentru oamenii care vor să se adapteze lumilor noi, să respire aer mai sărac sau să vadă mai bine în lumina slabă a planetelor exterioare. Cărțile ridică și problema
Trilogia Marte () [Corola-website/Science/332961_a_334290]
-
-se astfel neutrino și radiație solară. Conform cunoștințelor actuale, în decursul următorilor aproximativ 5 miliarde de ani Soarele se va transforma într-o gigantă roșie și apoi într-o pitică albă, în cursul acestui proces dând naștere la o nebuloasă planetară. În cele din urmă își va epuiza hidrogenul și atunci va trece prin schimbări radicale, întâlnite des în lumea stelelor, care vor conduce printre altele și la distrugerea totală a Pământului. Activitatea magnetică a Soarelui generează o serie de efecte
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]