7,105 matches
-
atunci lângă un circ. Tata se plângea că nu putea suporta mirosul animalelor, din care pricină căuta mereu o altă casă în care să ne mutăm. În schimb, eu mă grăbeam să dau fuga la gardul care ne despărțea de platoul unde își așezase circul uriașul său cort și mă zgâiam printr-o spărtură, așteptând să fie scoși leii și tigrii la plimbare. Călcîndu-mi peste mândrie, m-am rugat de câteva ori să mă ducă într-o seară la spectacolul anunțat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
într-o sală căptușită peste tot cu oglinzi. Dealtfel, mi-e de ajuns să privesc în dezordinea vieții mele ca să aflu tot ce mă interesează. În seara dinaintea plecării la azil, m-am dus în două locuri. Mai întîi, pe platoul unde fusese instalat circul ale cărui animale sălbatice visasem să le eliberez. Terenul era gol. Circul plecase de mult. Pe locul arenei creștea iarbă. M-am înduioșat amintindu-mi cu câtă convingere și cu câtă simplitate îmi pusesem în mintea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
greu pe Rieux când l-a văzut aplecat deasupra unui corp care gemea. Doctorul făcea incizia ganglionilor unui bolnav pe care două infirmiere, din două părți ale patului, îl țineau răstignit .Când s-a ridicat, doctorul a pus instrumentele pe platoul pe care un ajutor i-l întinsese și a rămas o clipă nemișcat uitându-se la omul pe care tocmai îl pansau. Ce mai e nou ? i-a spus el lui Tarrou care se apropia. \ Paneloux acceptă să-l înlocuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să ilustreze clișeul conform căruia oamenii grași erau mult mai veseli decât ceilalți, Îi citau numele. Doar că astăzi unchiul Dikran părea a nu fi cel dintotdeauna. — Unde e Barsam? a Întrebat unchiul Dikran luând o köfte din grămada de pe platou. Știe ce pune nevastă-sa la cale? Fosta nevastă! l-a corectat mătușa Zarouhi. Ca proaspătă profesoară de școală elementară care se lupta toată ziua cu puști neascultători nu se putea abține să nu corecteze orice greșeală pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aceea, deși auzise perfect ultimele cuvinte rostite de mătușa ei, s-a prefăcut a nu fi așa. Și s-ar fi complăcut În ignorarea ei fericită dacă mătușa Feride nu ar fi intrat În momentul ăla În living, cărând un platou imens pe care strălucea tortul de ziua ei. — Ce faci aici? s-a Încruntat mătușa Feride dând cu ochii de Asya. Nu trebuia să fii aici; trebuia să ai oră de balet. Ei bine, alea erau alte lanțuri În jurul gleznelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mantra ei zilele alea și le repeta fără nici o reținere. Apoi a ridicat puțin glasul și a spus: — Nu-ți fă griji. De fapt, eram pe picior de plecare. Ce rost mai are acum? a sărit mătușa Feride arătând Înspre platou. Trebuia să fie o surpriză! — Nu vrea tort anul ăsta, s-a băgat mătușa Banu din colțul ei, În timp ce Întorcea prima dintre cele trei cărți de tarot care așteptau pe masă. Era Marea Preoteasă. Simbolul conștiinței inconștiente - o poartă către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
viață. Peste cîțiva ani, nu mulți, mă voi Întoarce În Provența și voi turna primul meu film artistic, o poveste de dragoste Între doi tineri care vor scăpa de sub supravegherea familiilor și vor descoperi absolutul pasiunii În peisajele deșertice de pe platourile Înalte al muntelui Lure; la sfîrșit, vor muri amîndoi sau numai unul din ei, fata, poate. Seara, citeam romanele lui Faulkner pe care mi le dăduse tata. La Începutul romanului Absalom! Absalom! casa veche cu jaluzele Închise Îmi amintea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să Închiriez un aparat de proiecție și un ecran. CÎnd ea m-a introdus În salonul unde urma să aibă loc proiecția, am Înțeles de ce ținuse să Închiriem cel mai mare ecran disponibil. Nu era un salon, ci un adevărat platou de cinema, Încărcat cu plante În ghivece care le aminteau, desigur, domnului și doamnei de Queiroz de pădurea amazoniană. Un servitor dusese cu solemnitate la vestiar vechiul meu impermeabil cu glugă, de parcă i-aș fi Încredințat toga lui Marlon Brando
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
decît de numele meu spre a mă deosebi de tata, așa cum unele insecte sau chiar timbre poștale nu se deosebesc Între ele decît prin amănunte pe care le percep doar specialiștii. — Așadar, eram Într-un salon care amintea de un platou de cinema și unde ai fi sărutat-o cu plăcere pe Scarlett O’Hara a dumitale, nu e așa, dragul meu Rhett? Un salon unde am petrecut o după-amiază Încîntătoare pălăvrăgind cu Tina În timp ce Împingeam canapelele ca să le așezăm cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Înflorească. O foarte frumoasă tînără femeie...“. Am crezut o clipă că o să adauge: „Aveai gust!“. Nu eram eu un vizual? Dar a schimbat subiectul și a tunat și a fulgerat Împotriva instalării unei baze de lansare pentru rachete atomice pe platoul Albion. Și eu eram furios. Toate locurile copilăriei mele erau Încet și sigur devastate, toată această regiune pe care o numeam cînd eram mic „Paradisul terestru“. Atîta vreme cît abordam subiecte asupra cărora eram de acord - de la dezarmare pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ochi pe portarul de noapte. Îi spune, cu o voce ascuțită care mă șochează În acel decor: — CÎnd vom suna În curînd pentru a comanda băuturi, fă În așa fel Încît să-ți țină cineva locul și adu chiar tu platoul. Domnul și cu mine vom fi amîndoi goi pușcă și ni te vei alătura, sînt sigură că prietenul meu se va da În vînt după chestia asta, eu am să-l masturbez În timp ce tu mi-o tragi pe dinainte. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
atunci lângă un circ. Tata se plângea că nu putea suporta mirosul animalelor, din care pricină căuta mereu o altă casă în care să ne mutăm. În schimb, eu mă grăbeam să dau fuga la gardul care ne despărțea de platoul unde își așezase circul uriașul său cort și mă zgâiam printr-o spărtură, așteptând să fie scoși leii și tigrii la plimbare. Călcându-mi peste mândrie, m-am rugat de câteva ori să mă ducă într-o seară la spectacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
într-o sală căptușită peste tot cu oglinzi. Dealtfel, mi-e de ajuns să privesc în dezordinea vieții mele ca să aflu tot ce mă interesează. În seara dinaintea plecării la azil, m-am dus în două locuri. Mai întâi, pe platoul unde fusese instalat circul ale cărui animale sălbatice visasem să le eliberez. Terenul era gol. Circul plecase de mult. Pe locul arenei creștea iarbă. M-am înduioșat amintindu-mi cu câtă convingere și cu câtă simplitate îmi pusesem în mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
râsete de fete. Nu vreau să văd pe nimeni, dau ocol bisericii prin rue du Cloître Saint-Merri - o ușă a transeptului, veche, de lemn cenușiu. La stânga se deschide o piață, marginea cea mai depărtată a Beaubourg-ului, luminată ca ziua. Pe platou sunt expuse „mașinile inutile“ ale lui Tinguely și alte invenții multicolore care plutesc pe apa unei piscine sau a unui mic lac artificial, Într-o prefăcută dezgărdinare de roți dințate, iar În fundal se regăsesc eșafodajele de tuburi Dalmine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Bravo, tinere. Poți pleca. Frumoasă trompetă“. Parohul Își luase tălpășița, partizanii se Îndreptaseră către o poartă din spate unde Îi așteptau vehiculele lor, groparii plecaseră după ce astupaseră gropile. Jacopo ieșise ultimul. Nu-i venise să părăsească locul acela fericit. Pe platou furgoneta oratoriului nu mai era. Jacopo se Întrebase cum se putea, don Tico nu l-ar fi părăsit niciodată În felul ăsta. După trecerea timpului, răspunsul cel mai probabil este că fusese vreun echivoc, cineva i-o fi spus lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nimic pe sub tutu și că tremură, fie de frig, fie sub efectul parodiei de electrocutare. Mulțimea aplaudă și explodează În urale și apoi se mută cu toți Într-o altă cameră, unde o masă lungă de sufragerie așteaptă plină cu platouri cu globi oculari și mățăraie. Mulțimea Începe o incantație și balerina cea aproape nudă se cațără Într-un coșciug. Prietenii ei aruncă mațele și globii oculari peste ea. Alte poze. Călătoresc mai departe, uneori aproape de-a bușilea, prin alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o dîră ranchiunoasă de firimituri lăsată În urmă de vrăjitoarea cea rea pentru a-i ademeni pe Hansel și Gretel și Își promite să nu oprească pentru nici o bătrînică aflată În drum, vînzînd turtă dulce. Cinci mile de drum de platou deșertic Înalt acoperit de zăpadă mai tîrziu, Îl așteaptă răspunsul: PENTRU CEI MÎNTUIȚI. Wakefield fredonează un fragmențel dintr-o melodie a lui Grateful Dead pentru a-și calma neliniștea și alunecă pe drum În jos. De bună seamă, nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
indoneziană de esențe tari, am avut eu grijă de asta. Oaspeții care tot sosesc Încep să umple sala, fără a pune În umbră operele de artă. Tema evenimentului este TÎrfele Artei, ceea ce explică băiatul din parcare cu pantaloni sexy și platourile de hors d’oeuvre În forme genitale modificate. Un gangster gras Într-un costum alb, cocoțat pe un scaun Înalt Beuys, i se adresează lui Wakefield arătînd spre Giacometti-ul slăbănog: — Arată de parcă ar trebui să pape niște fofoloancă. Sosește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Jack trebui să recunoască faptul că aștepta cu groază această seară. Carrie avea să-și pună la bătaie probabil tot numărul à la Martha Stewart. Uite, nu-i așa că suntem o familie fericită, avea să exclame friptura apetisantă etalată pe platou. Cum poți să sugerezi c-ar fi ceva care nu merge aici? Ce înseamnă șapte ani de ură și ranchiună între soți? La urma urmei, e o sunt poveste uitată, o greșeală copilărească. De ce nu poți să ștergi totul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sub zodia unei vizionarism integrator: „A face din Arghezi un poet al decadenții, pervers adorator al hidosului, dovedește o desăvîrșită neînțelegere a mesagiului poetic al dlui Arghezi, care constă în anexarea tuturor domeniilor și instituirea pentru sensibilitatea noastră a unui platou de unde toată creațiunea, scîrnavă sau îngerească, să se poată vedea, ridicată și schimbată la față”. Poemele lui Ilarie Voronca sînt, pentru Lucian Boz, un fel de „traduceri vizuale ca în filmele suprarealiste. Căci la Voronca metamorfoza nu mai este haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
e decît o altă calitate care mă face să țin foarte mult la ea. Locul de Întîlnire e o cafenea japoneză din apropiere. CÎnd ajung și eu, descopăr că Emma a pus mîna pe una din puținele mese dinăuntru, iar platourile de sushi au fost deja aduse. — N-am mai putut să aștept, spune ea după ce mă Îmbrățișează. Ți se pare OK? Vrei să mai iei ceva? — Nu, e foarte bine așa. Dar spune-mi, te rog, că n-are carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cote maxime, Îmi cunosc limitele, așa că o pornesc spre Sainsbury’s și Marks&Sparks, să cumpăr salate gata preparate, pîine cu usturoi pe care nu trebuie decît să o Încălzesc În cuptor și prăjituri delicioase. Apoi, În ziua petrecerii, iau platouri aranjate cu artă, pe care se află felii de prosciutto, șuncă de Parma, pui rece și carpaccio, brînză Brie, Camembert, Roquefort și Chèvre, măsline, ardei umpluți și castraveciori de un verde intens. Dan a regresat la vîrsta de douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
adună pe bărbați și pregătesc Împreună cina delicioasă de care avem uneori parte acasă, dar care nu prea are același gust ca aceea servită pe o terasă În Sudul Franței. Coborîm În camera de zi pe la șapte jumătate și găsim platouri cu mîncare Întinse pe măsuța de cafea: baghete cu crusta fierbinte, șuncă de Parma, mezeluri, brînză Brie, Camembert și Reblochon, castraveciori, ardei copți, pateuri și măsline. Iar astea nu sînt decît antreurile. Lisa nu-și trădează reputația și vine Îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
rotund ca un fruct. ― Dar noaptea? XI ― Ana mi-a vorbit despre Alexandru. Cum începe să vorbească despre el, glasul i se schimbă. Dintr-o dată devine cald, mângâietor și trist. Parcă ar ascunde o taină. M-a dus în mijlocul unui platou pietros, unde creșteau niște arbuști roșii, piperniciți de căldură, și, rupând o nuia, mi-a desenat cortul în fața căruia, zicea ea, tânărul rege privea îndelung cerul înainte de fiecare luptă." Totdeauna s-a ferit să lupte în ceasuri prea însorite, deoarece
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
m-a dus iarăși pe urmele lui Alexandru. Iarba a devenit tot mai rară și chiparoșii tot mai pitici. Printre firele de iarbă apăreau colțuri de stânci, apoi copacii au dispărut. Cerul avea culoarea nisipului, iar în jurul nostru am recunoscut platoul de piatră pe care mai fusesem; doar că acum nu mai existau arbuștii roșii." Aici poți să fii liniștit, mi-a zis Ana, oprindu-se. Aici poți să nu te mai temi. Nu te vor găsi." "Sigur?" "Și chiar dacă te-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]