5,084 matches
-
și de culmile înalte ale masivelor, dar ei nu erau interesați. Nu făceau altceva decât să doarmă și să doarmă și să doarmă. Se treziră câțiva pe la miezul zilei și începură să spună bancuri și să facă glume, dar se plictisiră rapid. Unii și-au regăsit pofta de somn, alții se uitau pe geam și mai scoteau câteva exclamații din când în când, iar doi dintre ei se jucau cu Vagabonzii, care nu mai erau așa de înfricoșători după ce se cuibăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și avură senzația că picau în gol. Experimentară de-a lungul călătoriei niște forțe gravitaționale care îi făcu să mulțumească divinității că nu mâncaseră nimic recent. Ajunseră la destinație mai curând decât ar fi crezut. Nici nu apucară să se plictisească cum trebuie. Convoiul se opri subit și violent. Pășiră afară și se uitară în jur. Văzură aceeași hartă cu trasee subterane, dar ceva le captă atenția. Nu mai erau scări care duceau în sus, ci uși etanșe. Le deschiseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
juca cu demnitate și ceilalți Îi spuneau „senatorul”. Puțin mai departe Începea nisipul, cu baraca polițiștilor de la „supravegherea plajelor”, baloanele plutitoare care delimitau spațiul pentru scăldat, și chiar și aici regăseau aceiași oameni sub aceleași umbrele de soare. — Nu te plictisești? Îl Întrebase ea a doua zi. — De ce? făcuse el, mirat. Pentru că nu se plictisea. Adoptase treptat un alt ritm, alte obiceiuri. Astfel, observă cu uimire că umplea mașinal o pipă cînd ajungea la podul Bellerive. Acolo Își fuma pipa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
baraca polițiștilor de la „supravegherea plajelor”, baloanele plutitoare care delimitau spațiul pentru scăldat, și chiar și aici regăseau aceiași oameni sub aceleași umbrele de soare. — Nu te plictisești? Îl Întrebase ea a doua zi. — De ce? făcuse el, mirat. Pentru că nu se plictisea. Adoptase treptat un alt ritm, alte obiceiuri. Astfel, observă cu uimire că umplea mașinal o pipă cînd ajungea la podul Bellerive. Acolo Își fuma pipa de la Yacht Club, unde, de pe mal, priveau tineri și tinere făcînd schi nautic. — Nu crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cleștele. Hai să ne bem apa... În timp ce Trigaud se răcorea probabil cu un pahar mare de bere! — La izvor, pe la unsprezece, sper să fiu acolo. În vocea lui se simțea o vagă agasare. Doamna Maigret se temuse că se va plictisi la Vichy, lipsit de orice activitate, doar În compania ei de dimineață pînă seara. Calmul lui zîmbitor din primele zile n-o liniștise decît pe jumătate și se Întrebase cît timp va dura această stare de spirit. Dar, de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Pollio. Pentru că Asinius e cel care a inaugurat moda asta a recitărilor în case particulare și în odeoane. I-a dat dreptate de la bun început că marile discuții despre afacerile statului trebuie excluse din for, iar aristocraților, ca să nu se plictisească, să li se ofere șansa de a-și etala talentele literare și de a-și ocupa timpul. Da, stăpâne, un fel de cenacluri, reia neliniștit libertul. Nu-și dă seama încă dacă norul întunecat de pe fruntea îm pă ratului îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ranchiună oarbă, Livia e pe punctul să îm proaște cu căcat în toți Iuliii și Claudiii. Femeie bătrână, însă tot necoaptă la minte! Vocea lui Trio îl smulge din gânduri. — Sunt versuri șugubețe... Înalță mirat ochii spre el, apoi dă plictisit din umeri. Și ce-i cu asta? Mai greu este de înțeles ce o mână pe Livia de la spate. Nu are nimic de câștigat dacă obține condamnarea lui Libo. O simplă victorie goală de sens. Se simte copleșit de un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Populare - urma să fie aleasă una și aceea devenea vestală... O dor gleznele. De ce trebuie să dureze atât? Nu mai e în stare să stea la nesfârșit în picioare. Și alte vestale își foșnesc fustele și tropăie mărunt. S-au plictisit săracele. Mai ales cele tinere. O recunoaște după mirosul de transpirație pe cea de lângă ea. E Asinia Galla. Locul ei n-ar trebui să fie printre profesoare, dar așa s-a obișnuit, să-i stea tot timpul în preajmă. Se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
când Roma n-a avut magistrați. Prostuța asta mică nu știe încă, dar o să-i povestească. Asinia se leagănă din ce în ce mai apăsat. A ajuns s-o zgâlțâie și pe ea. Spune nu din buze de câteva ori. Fără rezultat. S-a plictisit de jucărie. O alta nu are la ea. Îi prinde atunci brațul și o imobilizează. Cu fermitate. Numără până la 15 în gând, apoi îi dă drumul. După o clipă de surpriză în care rămâne nemiș cată, fata începe să se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
auspicii și puteri conferite pe viață. Regele Sacrificiilor este exact la polul opus. În mod intenționat a fost conceput ca un om de paie, pus să îndeplinească o funcție de protocol. Nu reprezintă nimic. Întruchipează doar spaima de trecut. M-am plictisit, se jeluie Asinia. O smucește nervoasă. — Mi-e rău... Refuză să-i asculte văicărelile. Se gândește la rex și la pontifex. Poporul a fost cel care - setos de libertatea proaspăt cucerită - a jurat să lupte pentru ea și să nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
neze. O scursură. Nu, o slugă. S a lăsat cumpărată de Gallus. Cum de nu se gândește că păcatele ei s-ar putea abate într-o zi asupra fiului sau soțului? Quinctilius Varus e pe pământ duș man acum... Mă plictisesc, se plânge încet Herius. — Ia nu te mai sclifosi atâta, îl repede tot în șoaptă. Vocea îi e aspră, căci nu mai reușește să-și stăpânească ener varea. — Măcar atât poți face ca să te arăți vrednic de memoria bu ni
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îi captează însă atenția. Atitudinea amorțită a publi cului. Maternus a terminat de mult. Pe scenă se află acum Iu nius Gallio, care recită o pledoarie mai veche. O cuprinde indignarea. Ce stau așa, ca niște surdomuți? Poate că elocința plictisește uneori, când e prea multă, deși e o lucrare desăvârșită, dar cum de nu deschide nici unul gura, nu mișcă o mână, nu se ridică în picioare? Dacă nu ca să aplaude, măcar de prea multă ședere. Simte o smucitură ușoară. Agrippina
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e chiar Vittelius... urmat de alți doi..., unul prezintă probabil programul spectacolului... — Și celălalt? — ...ține în mână o ramură de palmier... — Semnul victoriei! Nu mă mai întrerupe! îl repede Rufus. Se dă jos cu atenție de pe scăunaș și îl îndeamnă plictisit pe celălalt: — Hai, uită-te și tu! — Împăratul a luat în mână niște săbii! strigă Pusio extrem de excitat. — Păi, asta e probarea armelor de care mă întrebai adineaori. Uluit, călărețul își coboară pentru o clipă capul spre el, după care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
urmă nu se mai poate stăpâni și o rostește cu glas tare: — Thaos ăsta, ce hram poartă? — E îmblânzitor de fiare, mormăie Rufus cu ochii în tavan, după vreo deschizătură mascată. — Și lucrează pe cont propriu? — Ei aș! se strâmbă plictisit instructorul. În clipa următoare exclamă voios: — Cred că acolo e o bortă! Își aduce aminte de ce vorbeau: — Nu sunt sigur, dar parcă e angajat la grădina zoologică, dincolo de Porta Prenestina. — Ce-i acolo? face curios germanul. — Menajeria, deșteptule, ți-am
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de copii. Îl cheamă nervos cu mâna, să se grăbească, dar tânărul ezită, indecis. Derutat, Nero aruncă priviri mânioase în dreapta și-n stânga. De bătrânul Silvanus nu-i pare rău că s-a descotorosit, dar fără băiatul ăsta o să se plictisească pe toată durata sacrificiului. Lângă el se află doi sclavi publici, după veșmânt. Amândoi se ostenesc din răsputeri să țină piept mulțimii ce se bulucește spre altar. Îl apucă pe unul de braț și-i poruncește scurt: Adu-l aici
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Niciodată nu am crezut că aș fi în stare să pricep, dar Rob, cel care predă cursul, ne explică atât de clar și de concis, încât încep să înțeleg exact care e marea scofală. Îmi dau seama că Geraldine se plictisește, și ca să se amuze flirtează cu Rob, care pare foarte încântat că o femeie ca Geraldine se sinchisește măcar să se uite la el; Ben este însă aliatul meu aici, pentru că Ben este la fel de captivat ca și mine, și împreună vizităm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
îi plăcea de ea, dar oare să se mai deranjeze? se întreba el. Chiar voia să treacă prin întreaga procedură de a se trezi în pat cu o străină care ar putea sau nu să devină obsedată? Ben s-a plictisit și Ben i-a spus atunci noapte bună lui Sam, deși nu fără un lung și lent sărut de noapte bună, pentru că, să fim sinceri, Ben nu este un cu totul alt fel de bărbat. Cel puțin, nu încă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
îi sună, și iar îi sună. Le oferă bilete la concerte, invitații la cină, petreceri. La început ei sunt flatați; la urma urmei, ce bărbat n-ar fi, cu o tipă extraordinară ca Sam pe urmele lor? Dar apoi se plictisesc. Unde mai e provocarea? Unde mai e fiorul urmăririi? Și în mod inevitabil, încep să invoce scuze, iar Sam face ce face mereu. Țipă și urlă la ei prin telefon, îi face nenorociți, ca pe toți nenorociții cu care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
bol cu apă rece ca gheața, cu o felie de lămâie și bagă-le în frigider) și cea mai bună cale de a depozita alimentele conservate în bufet (cumpărând niște rafturi de plastic, de 5,99 lire). Jemima s-a plictisit. E plictisită, grasă și nefericită. Cred că suntem cu toții de acord că nu e o combinație prea bună. Așa că sunetul telefonului cu un apel de interior este o ușurare bine-venită, care îi distrage atenția de la problemele ei. ― Eu sunt, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să-i spună, după care îi uitau numele aproape instantaneu. „Deci acesta e prietenul lui Laurie“ spuneau ei, salutându-l distrați, după care se întorceau spre cineva mai celebru, și prin urmare mai interesant, cel puțin în ochii lor. Era plictisit, și asta se vedea. În rarele ocazii când încerca să discute cu Laurie despre asta, ea îl dezmierda cu săruturi și-i spunea să nu mai fie ridicol, îi spunea că era prostuț, că nu contează ce credea nici unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de-a lui Ben, mă pierd într-o fantezie de proporții. La 4.35 după-amiaza îmi amintesc de Brad. A spus că-mi va trimite un e-mail, și chiar dacă există bărbați mult mai importanți la care să mă gândesc, mă plictisesc așa de tare că mă conectez la internet să văd ce mi-a trimis. Mda, tocmai la timp. Când mă conectez, o voce din boxe îmi spune „Aveți un email nou“ cu un accent american, după care apare o căsuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
din camera plină arată absolut ridicol. ― Așa, spune Brad când grupul a terminat exercițiul și stau în cerc, vorbind unii cu alții. Cum te simți acum? ― Fantastic, minte Jemima, care se simte cam la fel, numai că s-a și plictisit pe parcurs, și în cele din urmă înțelege de ce n-a mai fost niciodată la un curs de yoga. ― Ți-am spus eu, spune Ben, sărutând-o pe nas. Hai să plecăm de aici. Mergem acasă. Brad face duș, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de ce să-ți faci griji pentru muncă sau bani. Dumnezeu știe că am destul pentru amândoi, așa că asta n-ar trebui să fie o problemă. ― Dar Brad, trebuie să muncesc. Oricât de mult mă bucur că sunt aici, m-aș plictisi îngrozitor să n-am nimic de făcut toată ziua. Nu mă mai deranjez să-i spun că deja mă plictisesc. ― Știu că nu e o soluție pe termen lung, dar pe termen scurt, dacă te plictisești, ai putea veni oricând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
trebui să fie o problemă. ― Dar Brad, trebuie să muncesc. Oricât de mult mă bucur că sunt aici, m-aș plictisi îngrozitor să n-am nimic de făcut toată ziua. Nu mă mai deranjez să-i spun că deja mă plictisesc. ― Știu că nu e o soluție pe termen lung, dar pe termen scurt, dacă te plictisești, ai putea veni oricând să lucrezi la sală. ― Să fac ce? Am o viziune ridicolă cu mine ținând ore de aerobic. ― Ce zici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sunt aici, m-aș plictisi îngrozitor să n-am nimic de făcut toată ziua. Nu mă mai deranjez să-i spun că deja mă plictisesc. ― Știu că nu e o soluție pe termen lung, dar pe termen scurt, dacă te plictisești, ai putea veni oricând să lucrezi la sală. ― Să fac ce? Am o viziune ridicolă cu mine ținând ore de aerobic. ― Ce zici de promovare? N-am pe nimeni în afară de Jenny, și știu că-i e greu să se ocupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]