7,062 matches
-
Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 283 din 10 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Se cern peste frunze razele de soare albastră e marea, tacerea-i de sare, și clopotele bat lugubru-a sfârșit mai moare o stâncă și ploua cu vid. Pământul e palid, se scutura-n sila și apele țipă se sparg fără milă, uraganul din noi atunci se pornește, ne iartă tu Doamne pe noi și oprește. Această vâltoare și tremur de crengi în care totul se
HOMO HOMINI LUPUS de PETRU JIPA în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356676_a_358005]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > CE TRISTĂ E LUMEA ÎN CARE TRĂIEȘTI! Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 288 din 15 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Ce tristă e lumea în care trăiești Când cerul nu plouă, deși tu iubești, Când soarele arde și ultima frunză Iar ție-ți îngheață cuvântul pe buză! Ce triste sunt toate și gri și stinghere De nici nu mai știi cum e gustul de miere! Și-albina tot cată nectarul în
CE TRISTĂ E LUMEA ÎN CARE TRĂIEŞTI! de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356696_a_358025]
-
Aruncăm cuvintele lăuze Și ne strecurăm printre soare și ploi. Destinul nostru doarme în vatră, aproape, Și râde precum Gioconda la Luvru de noi, Ne spălăm de păcate cu prosoape, Un fel de giulgiuri pline de sânge și de noroi. Plouă câteodată pe noi cu erori, Suntem la cină Iuda Iscarioteanul, Aducem la masă un buchet de flori Și-l uităm în vază putrezit tot anul. Zilele trec ca tramvaiele rătăcite, Poetul aruncă la gunoi manuscrisul unui roman, Adio amante, adio
A MAI TRECUT DIN VIAŢĂ UN AN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356751_a_358080]
-
și când dorm,Și-o urc să simt a ta îmbrățișare,căci fără ține simt, nici eu nu mai sunt om...Ana Maria Moraru... VII. OCTOMBRIE, de Ana Maria Moraru , publicat în Ediția nr. 2144 din 13 noiembrie 2016. Îmi ploua în suflet cu zile pierdute, în toamna târzie ce-mi cere tribut. Cu lacrimi de frunze si-aduceri aminte, de-un suflet ce-aleargă spre ceruri pierdut. Mă chinuie gândul cuprins de suspine prin doruri uscate de crengi de copac
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
ascult. Cu lacrimi amare, te curgi și te scuturi în galben și roșu, rugina și scrum. Nu-mi poți fi divină-n apus de octombrie, să-mi ierți tristă toamnă, blestemul de-acum... Ana Maria Moraru ... Citește mai mult Îmi ploua în suflet cu zile pierdute,în toamna târzie ce-mi cere tribut. Cu lacrimi de frunze si-aduceri aminte,de-un suflet ce-aleargă spre ceruri pierdut.Mă chinuie gândul cuprins de suspineprin doruri uscate de crengi de copac.Octombrie
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
au îngropat într-un apartament de plumb la marginea unui oraș de provincie. - Dezgropați morții! Strigau mamele soldaților de plumb. - Eu mi-am îndeplinit misiunea, răspunse generalul. Eu i-am îngropat pe toți într-un nor care în curând va ploua cu morți. Când sicriele au fost deschise, o ceată îngereasca se ridică la cer în frunte cu Ducesa de Alba. În acest timp, jos, pe un maidan plin de gunoaie, o oaste este pusă pe fugă în neorânduială. La un
FRUMOS LA ABATORUL DE SUFLETE SAU COBORÂREA GENERALULUI DE PE ZID ŞI PIERDEREA LUI ÎN MULŢIME de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355105_a_356434]
-
Onoarea e verde, natură e verde, natura suntem noi! Iar pădurea e mama noastră cea de toate zilele și toate nopțile. Numai sufletul e albastru, chiar dacă acum e încărcat cu nori. Nori din cenușa imperiului. - Nori care în curând vor ploua cu morți! Strigau mamele soldaților de plumb. - Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă! Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă! Se auzeau tot mai des strigăte de oameni, venite de departe. Supărat pe mulțimea de oameni care acum veneau
FRUMOS LA ABATORUL DE SUFLETE SAU COBORÂREA GENERALULUI DE PE ZID ŞI PIERDEREA LUI ÎN MULŢIME de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355105_a_356434]
-
în extaz; Că vedeți voi, simetria nu se scurge din vreun blid n-are (chiar) nimic cu geometria sau cu Euclid Ce să mai zic despre poftă dacă moftul n-are moftă o dată, de două, de 9 a-nceput să plouă lentile lente ori latente uite-le cum fac talente pe sub geamul lui Terente! Asta este: picătura cade, nu se dă de-a dura peste zece babe slabe cocârjate-ntre silabe, peste zece babe știrbe care culeg știr, bre le văd
PASTIŞĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355183_a_356512]
-
Cîte cu catran ? Și în timp ce floarea Farmecu-si sporește Băutură asta Mă îmbătrînește Dar ce bucurie Să te văd crescînd Eu o să plec poate ... Nu știu, în curînd Și-acum ia aminte Trăiește intens Fiecare clipă Este un eres Astăzi poate ploua Mîine va fi frig Bucuria vietii-mi Vreau mereu s-o strig Nu e nici o clipă Grea, amară, udă Viață este viața Cît ar fi de crudă Și doar pentru viața Poți fi fericită Tristețea e dura Este o ispita
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]
-
LĂSATE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 329 din 25 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Trece noaptea și ascult Cum vin în valuri, valuri furii Să ne fure caprele trăsurii, Că pe celealalte le-au luat de mult ----------------------------------------------- Dacă plouă, nu e soare N-ai umbrelă și te udă Nu mai dai la caracudă Și nu te mai duci la mare; Inculpatul cu breloc Nici nu se mai apără Acuzarea scapără Un amnar ce nu ia foc Apărarea la un
CU CAGULELE LĂSATE de ION UNTARU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355209_a_356538]
-
elanul Nu mai taie Retezatul? Dacă nu știi nici înotul Și-ai uitat tabla-nmulțirii Îngrijește trandafirii Însă cumpănește-ți votul! Seara asta dintre toate Singura în care se aude Cum vin hoții să ne fure dude Cu cagulele lăsate; Plouă luna cu argint Că l-ar strânge toți avarii Dacă n-ar fi în avarii, Bursa lor de la Corinth Și cum bate în ferestre, Scânteiază licuricii Într-un joc de artificii Și cu greieri în orchestre Referință Bibliografică: Cu cagulele
CU CAGULELE LĂSATE de ION UNTARU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355209_a_356538]
-
cornuri în timp ce studiam. Răsfoiam setoși cursurile, mereu eram gata să intervenim la o noțiune de absurditate. Nopțile începusem să le păstrăm pentru noi, revelații și misticism, suspendați pe pervazul vieții. Uneori fumam dintr-o singură țigară. În vara aceea a plouat necontenit, până când Dâmbovița s-a învolburat în matcă și în cele din urmă a inundat voios străzile și bulevardele capitalei. Ne-am trezit bucuroși ca într-o dimineață obișnuită și ce vedem? Se apropiase marea de capitală, iar în drum
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
din petalele unui trandafir udate cu picuri de dragoste căzută din cer. - Este minunat ce-mi spui și atât de liniștitor să stau în brațele tale! - Cred că trebuie să te schimbi înainte de a merge la cursuri să nu răcești. - Plouă cu dragoste din cer Robert, sărută-mă. Am privit-o ca în vis, părul îi mirosea minunat, era acel miros unic cunoscut mie! Se cuibărise lângă mine, am strâns-o la pieptul meu. Ploaia se oprise, se auzea un foșnet
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
și orientarea epicureică. La Bacovia găsim cele două tipuri. Orientarea cirenică se manifestă la poet prin anumite impulsuri și cerințe individuale ce sunt legate în satisfacerea lor, de sentimentul plăcerii. "Singur, singur, singur.../ Vreme de beție -/ I-auzi cum mai plouă./ Ce melancolie!/ Singur, singur, singur... ("Rar"). La fel ca și în poeziile "Gri", "Palid", "Spre toamnă", însingurarea se exprimă prin tehnica simbolistă a repetiției, precum la Macedonski în "Cântecul ploaiei" și Minulescu în "Romanță fără muzică", unde găsim efectul de
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355196_a_356525]
-
căpșunica ascultă cuminte și ia la toate aminte tot ce-i povestește, discret, notează-n caiet. ea nu poate să zboare, n-are aripioare dar tot ceea ce te-ar putea interesa de la prietenii buni poți iute afla. deși afară nu plouă căpșunica Lia are-n ochi boabe de rouă de ce oare , să văd puteți să ghiciți dacă da, veți fi răsplătiți. căpșunica ar vrea și ea măcar o dată să zboare să poată să vadă si ea munții si zările să privească
CĂPŞUNICA LIA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355579_a_356908]
-
Acasă > Strofe > Timp > MAMA, POEZIE DE TITINA NICA ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 278 din 05 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Mama Mi-e dor de tine mama și ași vrea să fii, acum, când plouă, lângă mine, s-alungi tristețea de pe fruntea mea așa cum o făceai, fiind cu tine. Să mergem după lemne amândouă, acolo, în pădurile umbroase, să culegem și ciuperci și flori și să ne-ntoarcem, seara, bucuroase. S-aprindem focul din surcele
MAMA, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355637_a_356966]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > EU AM UN ANOTIMP NUMAI AL MEU Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 278 din 05 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Eu am un anotimp numai al meu În care plouă , ninge și răsare Pe cerul nevăzut din Empireu Un cântec al iubirilor, ce moare În fiecare lacrimă .Și eu păstrez În asfințitul ploilor cuminte, Un galben infantil de titirez Pe care-l învârteam în necuvinte, Când vara era vară pe
EU AM UN ANOTIMP NUMAI AL MEU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355689_a_357018]
-
Autor: Ioan Lila Publicat în: Ediția nr. 275 din 02 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Ioan LILA ARS POETICA Încercînd s-arunc în aer Universul cu o floare M-am trezit cuprins cu totul de-o ascetica mirare. Peste stele ploua dulce cu arome de magnolii, Iar în zilele senine cerul era ros de molii. N-aveam nici un punct de care să-mi sprijin nesăbuința, De-a mă mai juca de-a norii chinuind în van penița. Floarea soarelui albastră devenea
ARS POETICA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355718_a_357047]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > PLOUĂ PESTE TOAMNE POEZIE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 264 din 21 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ne pleacă diminețile albastre Și gene nu mai vor să se deschidă În visele cu gust de aguridă Ne sterpezesc săruturile-n
PLOUĂ PESTE TOAMNE POEZIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355747_a_357076]
-
de doruri ferecate Lăstuni ne părăsesc în dimineți Ciulinii iar valsează-n drum cocheți Și la ferestre-ngălbenesc mușcate În frunza cea de viță ruginie Mai e un pic de urmă de smarald Petuniei nu îi mai este cald Și plouă peste toamne poezie Referință Bibliografică: Plouă peste toamne poezie / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 264, Anul I, 21 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
PLOUĂ PESTE TOAMNE POEZIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355747_a_357076]
-
în dimineți Ciulinii iar valsează-n drum cocheți Și la ferestre-ngălbenesc mușcate În frunza cea de viță ruginie Mai e un pic de urmă de smarald Petuniei nu îi mai este cald Și plouă peste toamne poezie Referință Bibliografică: Plouă peste toamne poezie / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 264, Anul I, 21 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
PLOUĂ PESTE TOAMNE POEZIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355747_a_357076]
-
spectator *** amurgul nu se mai sfârșește și se mișcă dintr-un ochi în altul alunecând dintr-o lacrimă în alta peste zarea fumegândă pe sub aripile șuierătoare ale corbilor și-n această goană crepusculară numai durerea încordată la infinit rămâne nemișcată *** ploua cu grindină când ai încercat să-mi spui să-mi închid ferestrele inimii, dar îmi părea nedeslușit orice cuvânt când auzul îmi alunecă foarte încet pe sunete și Tu acordai cerul cu o săgeată de senin și eu nu izbuteam
POEME ANONIME de SERGIU SAVA în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346082_a_347411]
-
adevăruri grave, simboluri ale vieții și morții, ale istoriei, dar și ale locurilor natale, locurile copilăriei, adolescenței - timp al devenirii... Volumul se deschide cu - am putea-o numi - artă poetică, poezia intitulată ,, Muzei mele “, în care poetul cere ,, Să-mi plouă-n vers cuvinte dulci”. Frământările interioare, glasul zbuciumului sufletesc transpar în versuri tensionate, în tonalități grave sau calde, jucăușe , pline de patos, iubire, dar și durere față de momentele tragice din istoria Ardealului. Tulburător mesaj al setei de libertate și dreptate
MIRCEA GORDAN de MIRCEA GORDAN în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346096_a_347425]
-
am acordat-o semenilor mei, m-a făcut să mă simt aproape de acești bătrâni și mulți dintre ei, m-au ”adoptat”..., umplând astfel acel gol din sufletele lor... Cel mai mult, după cum îmi spuneau, îmi simțeau lipsa atunci, când afară ploua sau era frig și trist... In momentul în care apăream în cadrul ușii, salonul se lumina...și privirile lor se înseninau; din acel moment știau că nu mai sunt singuri și uitau de vremea tristă, de reomatism, de dureri și gânduri
DUMNEZEUL DRAGOSTEI SĂ RĂMÂNĂ MEREU CU NOI TOŢI DE-A PURURI! de DOINA THEISS în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346105_a_347434]
-
TOAMNĂ, ALT SFÂRȘIT Acum este toamnă în sufletul meu Prin vară nestinsa te caut avid La mine sub gene cad frunze mereu În inima ceții ce cade te-nchid. Nu știu dacă toamnă din pletele mele E doar adiere sau ploua cu foc Pe umerii mei cad frunze de stele Și multe dureri în mine-și au loc. Sub frunze târzii văd copilăria Sau poate sfârșitul îl văd în amurg În toamna ce arde rodește urgia Și frunzele cad și lacrimi
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]