21,807 matches
-
harnic - lamă de cuțit - /.../ - Tot ce ating începe să-mi semene. / Nu mizeria din afară, cea dinăuntru trebuie strivită. / Acolo unde o groapă sapă altă groapă / și unde hai să recunoaștem, moarte / ne disprețuim în egală măsură." Pasarela (o artă poetică) Ea este anunțată de intenția poetei de a "deschide atelierele / Ťcelui care vrea să se apropie de sineť / celui care nu vrea să cucerească decît adevărul său, / mica lui istorioară." (Elegie XIV) Semnificativ pentru luciditatea și autenticitatea demersului liric al
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
adormind interesul cu "analize fastidioase", cum constată la lectura romanului lui G. d'Annunzio, Triumful morții. Absența predominantă a atitudinii conduce la conjectura, deloc conjuncturală, că își reprimă divergențele și se "obiectivează". "La fel de sceptic ca și față de regolistica, de preceptistica poetică veche, se arată Benedetto Croce și față de întreaga literatură modernă a programelor, a manifestelor." (127). Salvează totul impresia de flexibilitate, și încă una foarte mare. Suspectarea principiilor de estetică ori de poetică nu-l oprește să urmărească regulile romanului polițist
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
La fel de sceptic ca și față de regolistica, de preceptistica poetică veche, se arată Benedetto Croce și față de întreaga literatură modernă a programelor, a manifestelor." (127). Salvează totul impresia de flexibilitate, și încă una foarte mare. Suspectarea principiilor de estetică ori de poetică nu-l oprește să urmărească regulile romanului polițist (358). Iată, aș nota, un alt reflex călinescian, dacă nu general în "liberalismul" eclectic și baroc al artisticului, de regăsit pe un spațiu geografic mai mult decât național din zona noastră europeană
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
teatrului contemporan: efecte de lumină și culoare care subliniază o anumită stare și atmosferă, costume făcute cu rafinament, atemporale, dar foarte sugestive, un decor simplu, chiar sobru, marcat prin câteva sugestii extrem de funcționale. Regizorul merge la subtilități adânci ale textului poetic, folosind rafinate simboluri și metafore artistice, pentru a ne sugera lumea zeilor, Wallhala, în contradicție cu cea a pământenilor, pătrunși de pasiuni ardente, de sentimente de răzbunare, dar și de o dorință permanentă de putere și de bogăție. Pentru Bechtolf
Ringul wagnerian pe Ringul vienez by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7045_a_8370]
-
fantastică, o vivisecție a lumii drogului cu sonorul dat la maximum. Nu este nici pe departe vorba aici de paradisurile artificiale simboliste, nici de alcoolurile apollinairiene, nici de visele de opiu ale lui De Quincey sau de hașișul beatnicilor servit poetic de Mr. Tambourine Man al lui Bob Dylan, ci de infernuri artificiale, de o treptată golire de sens a lumii în care trăiesc acești tineri care se simt speciali, unici, înconjurați de o lume de cretini. Autismul lor nu are
Călătorii într-o curte interioară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7047_a_8372]
-
ca o soluție compensatorie pentru eșecul amoros al lui Yumi, la fel de bine un dildo devine un obiect al experienței, însă experimentul total îl constituie chiar acești tineri dereglați, captivi într-un continuum infernal. Finalul filmului se face pe o partitură poetică dintr-o secvență psihedelică. Dani stă față în față cu Yumi, cuvintele, frazele lor se completează incantatoriu, apoi în lumea delirului lui Yumi își fac apariția prietenii ei care joacă fiecare un rol, dialogurile au ceva compulsiv, virând brusc în
Călătorii într-o curte interioară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7047_a_8372]
-
cu câțiva ani înainte în autor. Marea surprinză a constituit-o opțiunea radicală a lui Mircea Cărtărescu pentru proză. Când am citit Nostalgia (în varianta originală volumul se numea Visul) am văzut în el mai degrabă o continuare a temelor poetice din scrisul de până atunci. Persistența în domeniul prozei și abandonul total al poeziei (inclusiv al proiectelor de traducere a poeților-muzicieni Bob Dylan și Leonard Cohen) au indicat intrarea într-o nouă fază a creației. Filonul liric n-a fost
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
Basmul Prințesei Repede-Repede nu schimbă fundamental datele literaturii lui Emil Brumaru din ultimii ani. Chiar dacă, la prima vedere, distanța dintre acest volum și, să zicem, Submarinul erotic, pare de domeniul anilor lumină, în realitate ambele indică același tip de sensibilitate poetică. Atâta doar că acolo femeia și sexualitatea erau privite din perspectiva curiozității maladive a unui spirit adolescentin, în vreme ce aici erotismul este cel care se insinuează pervers, abia simțit, precum șarpele biblic, în lumea copilăriei. Pentru ca lucrurile să fie clare din
O iubire de poveste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7062_a_8387]
-
lui, pe terenul literaturii române, este inexplicabilă. în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Slavici inaugurează la noi proza de observație socială și conectează astfel proza românească la cea europeană contemporană. O dată cu el, autobiografia lirică, proza poetică ori romanul de tip balzacian încep să dateze; cu el, proza românească se europenizează, devenind contemporană cu ceea ce se scria în restul continentului. Slavici descinde din cu totul alte surse decît cele românești. Dacă micile sale încercări de extremă tinerețe
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
chipurilor individuale, izolate. Tot mai puțin mă interesează numele, numărul și particularitățile oamenilor și ale obiectelor, și tot mai mult speciile în care se cuprind, legile comune ale vieții lor și sensul existenței lor. O asemenea viziune nu generează opere poetice, ci considerații filosofice, iar acestea nu valorează mult când vin dela cineva care nu este filosof. Dimineață. Stau la masă și privesc în fața mea un manuscris, ceva ce am lucrat ieri și alaltăieri și ar trebui să continui acum. Cu
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
a postului de radio public, prin concepția grilei de programe și colaborând cu o echipă jurnalistică performantă și cu personalități din țară și de peste hotare. A înființat proiecte, precum Gala Premiilor Canalului Cultural și spectacolele de poezie și muzică Arta Poetica, fondate în 1996 în cadrul Societății Române de Radiodifuziune. ANA MARIA SIRETEANU a fost o apreciată poetă (volumele "Amintiri din Tranzițara" și "Psihopoezia"), precum și coordonatoare a două manuale de jurnalism cultural editate în 1998 și 2000. Activitatea sa a fost recompensată
ANA MARIA SIRETEANU, fostul director al Radio România Cultural, a murit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80759_a_82084]
-
cărui reacție produsă cu vreun sfert de veac în urmă, într-un înveliș, să subliniez, de impecabilă politețe, mărturisesc că m-a surprins, a fost și rămîne un gînditor și un erudit de primă mînă, căptușit cu o mare sensibilitate poetică, una din acele rare personalități a căror valoare o poți stabili admirativ pornind de la oricare din aceste laturi ale sale. Prin mijlocirea fiecărui mare critic, dobîndim efigii inedite - În ce proporție vă mai "umplu" acum poezia, eseul, studiul critic, aforismul
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
redactorului de carte, pentru o soluție "radicală": România este o țară francofonă, nu-i așa? Am reprodus cele vreo șaptezeci de poeme doar în limba franceză - ceea ce constituia, cum dorea mentorul meu editorial, cea mai interesantă prezentare a operei mele poetice! Prezentare probabil interesantă, dar pentru puținii cititori cu adevărat buni francofoni, care nu sunt legiune... Unii dintre aceștia, mi-au semnalat (privitor la alte ediții unde pusesem și o versiune românească făcută, cel mai adesea, de mine însumi) că traducerile
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
al zării. // Departe în vârstă și pe continent, / mă pierd azi în limpedea duioșie / ce, din altă lume, mă sprijină în lume. / Și uneori îi vorbesc mamei într-o limbă / pe care n-am învățat-o de la ea. Creația mea poetică se va încheia oare... în coadă de pește? Trezirea la conștiința critică, spre vârsta de 30 de ani, m-a ajutat s-o rup cu exersarea voinței de a scrie poezie indiferent dacă eram inspirat sau nu. Poemul ca Ťvoință
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
Ochii tăcerii (BPT, 1996): "un miracol. Sensul pentru noi, poeții, nu se autoinstituie, el survine, ca și cum ar fi trimis." Dar, Doamne, cât de rară s-a făcut coborârea poeziei asupră-mi! Cât de dură mi-a părut o totală tăcere poetică de patru ani, între 1976 și 1980. Curioasă, în schimb, mi-a părut recolta anului 1985, de-a lungul căruia inspirația mi-a tolerat voința de a scrie, ba chiar i-a preluat elanul: din cele vreo 35 de piese
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
sau în altă direcție!) decât crede. Recitită azi, "Pe-aici e neted timpul" îmi îndreaptă gândul spre o altă interpretare decât cea pe care o avusesem, probabil, în vedere în momentul punerii pe hârtie. Este vorba de o dureroasă artă poetică, de un adio adresat creației poetice. Două identități tulbură liniștea autorului, în "turnul lui de fildeș", în veritabila "casă familială de creație" de la unul din etajele imobilului. El crede, mai întâi, că e vorba de o pasăre, "o aprigă ciocănitoare
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
Recitită azi, "Pe-aici e neted timpul" îmi îndreaptă gândul spre o altă interpretare decât cea pe care o avusesem, probabil, în vedere în momentul punerii pe hârtie. Este vorba de o dureroasă artă poetică, de un adio adresat creației poetice. Două identități tulbură liniștea autorului, în "turnul lui de fildeș", în veritabila "casă familială de creație" de la unul din etajele imobilului. El crede, mai întâi, că e vorba de o pasăre, "o aprigă ciocănitoare" - în raport, s-ar zice, și
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
din poezia mea se mulțumește să o trateze strict ca pe femeia cu covoare: "suie-te și te așterne / între marile, prăfoasele lor aripi". Covoarele vor începe să fâlfâie, "să-și ia zborul spre răsărit, / prin nemărginirea de pulbere". Arta poetică se sfârșește cu imaginea nemărginirii de pulbere - adică rezultatul unei vieți de creație. Într-un poem francez din 1985, Momie, îl parafrazam pe Horațiu (Exegi monumentum aere perennius...): Mai durabil decât bronzul": / leagănul tău de hârtie, / și după aceea / paginile
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
același timp intuia cu exactitate genul în care ar avea ceva de spus. Autoscopia lucidă nu fusese prea mult cultivată în pașoptism; în generația sa, scriitorul face figură aparte. După cum tot figură aparte făcea și prin micul exercițiu de proză poetică (O primăvară ca toate, 1842), ce se încadra unei specii ilustrate de foarte puțini contemporani (Asachi, Bolliac) și aceasta doar cu intermitențe. Dacă s-ar fi oprit aici, ca autor al exercițiilor mai sus amintite, nimic n-ar fi justificat
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
de trăit, memorialistul încearcă să spună tot ce ar fi vrut să spună de cînd scria literatură, dar nu reușise. în orașul Constantinopol, Ralet dorește să învețe resemnarea turcilor în fața morții, detașarea tipic orientală față de cele lumești. O mică proză poetică din tinerețe, intitulată O primăvară ca toate, ni-l arătase pe autor animat de suflu panteist: "Firea se desfășura, închipuind întîia zidire.(...) Lumină voioasă și junețe se revărsa preste tot. Păsările flutura molatic, despufînd. Ierbile toate cuprindea cîte o fioroasă
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
prin același tip de automatisme, completându-se și stârnindu-se reciproc, ca părți componente ale unei bizare alcătuiri bicefale. În ipostază scenică nu au un relief psihologic definibil. Își disimulează mereu condiția tragică, afișează cu bravură un soi de boemie poetică, plină de farmec prin simplitatea și firescul reacțiilor. Enigmaticul Godot e un pretext necesar supraviețuirii și atât. Nu contează dacă vine sau nu, dacă e realitate sau utopie. Cei doi cloșarzi, Estragon și Vladimir, nu au motiv să dispere. Vital
Așteptare și limită existențială by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8102_a_9427]
-
mare artist... Ca o consecință neapărată a acestei credinți, el, de cînd încă a căpătat dreptul să-și puie pe cărțile de vizită titlul onorific de "student în drept", ș-a făcut un cap de artist: părul vîlvoi în dezordine poetică, barba a la Alfred de Musset, gulerul cămășei a la Byron, "macferlanul" cu niște aripi suggestive și, mai presus de toate, foulardul, un foulard inimitabil, epic, pitoresc și expresiv, un foulard care, după dispoziția sufletului tarasconezului din Delea Vechie, are
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
Bizanțului (...). În ce consta problema pe care și-o propusese Iulian? Foarte simplu: în detronarea dogmei revelate prin Fiul lui Dumnezeu cel întrupat și înlocuirea ei prin miturile fanteziei grecești, care putea să mai aibă la vremea aceea prestigiul frumuseții poetice, dar erau izbite de moarte, în sensul lor religios. Lupta lui Iulian e lupta basmului filosofat împotriva adevărului revelat". Mai departe Blaga este taxat drept autor de "galimatias crisnamurtic", producător de "mușuroaie de cîrtiță", discipol al lui Freud, "proiectînd în
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
supunerea și ofranda unei credințe totale numai cînd mă aflam în clasele primare. Mai tîrziu, niciodată. (Transcendentalismul meu metafizic este la egală depărtare de supranaturalismul teologic și de orice naturalism scientist. Iar la expresiile supranaturalismului recurg numai cînd îmbrac ipostaza poetică ceea ce este cu totul altă poveste, căci poeticul își are înțelesurile și exigențele sale" (Încă o dată Getica, în Saeculum, 1944). Nu putem a nu ne aminti de disputele, în parte similare, ale lui Tolstoi cu Biserica ortodoxă rusă, care l-
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
mă aflam în clasele primare. Mai tîrziu, niciodată. (Transcendentalismul meu metafizic este la egală depărtare de supranaturalismul teologic și de orice naturalism scientist. Iar la expresiile supranaturalismului recurg numai cînd îmbrac ipostaza poetică ceea ce este cu totul altă poveste, căci poeticul își are înțelesurile și exigențele sale" (Încă o dată Getica, în Saeculum, 1944). Nu putem a nu ne aminti de disputele, în parte similare, ale lui Tolstoi cu Biserica ortodoxă rusă, care l-a scos din rîndurile credincioșilor și se pare
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]