4,267 matches
-
metodiști ai Iluziei, recomanda să reperăm " Cine vorbește?", adică poziția lui social-politică ca punct de plecare în formularea contra-argumentelor, (contra-)discursurilor. Putem formula contra-argumente și contra-discursuri pe baza unui "Cine vorbește?", care ne aruncă într-o cunoaștere inautentică, dominată de polemici gratuite și dominate de distructivitate. Instinctul criminal al polemicii despre care vorbea, într-un interviu cu Paul Rabinow, istoricul născut la Poitiers. Abolirea funcției și a mitologiei social-politice de autor este una utilă. De ce? Pentru că această funcție, însoțită de o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
poziția lui social-politică ca punct de plecare în formularea contra-argumentelor, (contra-)discursurilor. Putem formula contra-argumente și contra-discursuri pe baza unui "Cine vorbește?", care ne aruncă într-o cunoaștere inautentică, dominată de polemici gratuite și dominate de distructivitate. Instinctul criminal al polemicii despre care vorbea, într-un interviu cu Paul Rabinow, istoricul născut la Poitiers. Abolirea funcției și a mitologiei social-politice de autor este una utilă. De ce? Pentru că această funcție, însoțită de o permanentă mitologie, este responsabilă de intriga modernă punctul de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
nu prea există legături de sens. Ideea de "structură" are totuși o dublă semnificație în scriitura foucauldiană, aceea de "instituții", dar și de procese ale civilizării europene (nebunie, sexualitate, crimă și penitență, puterea-cunoaștere). Prezența conceptului amintit și notorietatea sa, după polemica cu Sartre (1905-1980) din anii '60, i-au făcut pe unii intelectuali să-l "integreze" în Banda celor Patru (Lacan, Barthes, Derrida, Foucault). O altă etichetă... Gândirea foucauldiană rămâne o problematică deschisă, reflectată în oglinda cuvintelor și a constatărilor sale
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
efecte de îndoctrinare prin intermediul Cuvântului. În zilele noastre se ucide (intelectual!) prin... cuvinte 20. O serie de atacuri infame și cu un profund efect denigrator tipice unor medii intelectuale "de dreapta"! au ceva din acel killer instinct (Foucault) al structurii polemicii, al reprimării și al descalificării unor cunoașteri diferențiate și diferite ideatic, al plasării autorilor într-un spațiu marginal, cu scopul ermetic de a-i deposeda de o putere elementară, aceea a dreptului la cuvânt și la comunicare; de a-i
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de piață: munca și producția, reluarea celor două! Evident că munca, inovația și creația originală conferă valoare unui lucru, iar producția o distribuie într-un sistem social-politic, o serializează. Acest sistem o "modelează" și o "reprezintă" sub forma dezbaterilor, a polemicilor, dar și a atacurilor, a denigrărilor etc. Astfel un lucru (o carte, o idee, un autor) are valoare, nu atât de piață, cât intrinsecă, prin seriile de schimbări graduale ce sunt produse într-un anumit domeniu al cunoașterii și al
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și un joc inutil între cel care atacă și cel care parează, între atacator și atacat, într-o cascadă de reprezentări și imagini distorsionante despre cele două persoane, care-și dispută supremația dreptății și a adevărului despre un anume ceva. Polemica este "doar teatru" (Foucault), o mască, dominată de instinctul criminal și de spiritul negativist al celui care atacă. Discursul istoriografic poate fi, la modul polemic, un război al cuvintelor, un soi de eristică, dar ceea ce deranjează, ceea ce intrigă și ceea ce
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
doar în măsura prezenței sale într-un discurs coerent și textual, într-o narativitate ușor de citit. Istoria e în primul rând relație de putere, relație între forțe, iar diversele atacuri între istorici și istorii, diversele raporturi de forțe și polemici vorbesc de la sine despre acest raport reciproc între forțe. Istoricii și ceilalți (filosofii, literații, sociologii etc.) compun acest raport de forțe, în măsura în care variate idei, concepții, moduri de a scrie, "orientări ideologice" și nevoi de a fundamenta altfel de proiecte sociale
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în guvernul regal. Trei săptămîni mai tîrziu, J. Guesde și Marcel Sembat intră în cabinetul Viviani pentru a apăra, în numele celei mai bune tradiții iacobine de la 1789, Republica agresată de imperialismul german. Participarea socialiștilor la guvernele burgheze care provocase atîtea polemici în cadrul Internaționalei a II-a cu un deceniu mai devreme, nu mai este acum nici măcar discutată, ci doar aprobată. Socialiștii francezi sînt cei care împing mai departe practica acestei colaborări de clasă, bineînțeles cu nuanțe diferite de la persoană la persoană
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
fiind divizările apărute recent în sînul socialismului european. Majoritatea social-democraților germani resping admiterea unei responsabilități superioare în țara lor, avînd în vedere cauzele declanșării războiului, fapt contestat în mod formal și de socialiștii francezi în frunte cu Albert Thomas, generînd polemici violente; un text de compromis referitor la această chestiune a putut totuși să fie votat. Această atmosferă tensionată împiedică orice discuție în legătură cu al doilea punct de pe ordinea de zi, dictatura proletariatului, adică politica pe care trebuie să o adopte mișcarea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
la putere. O parte din ele au ajuns acolo datorită circumstanțelor excepționale provocate de război, dar odată cu revenirea păcii, acestea nu au considerat de bun augur repunerea în discuție a participării lor. Dezbaterea asupra "ministerialismului" și revizionismului care a stîrnit polemici cu cincisprezece ani în urmă este uitată și se pare că această politică nouă nu mai face acum obiectul unei discuții în rîndul mișcării: acest triumf ulterior tezelor lui Bernstein nu antrenează nici o dispută. Pe de altă parte, ca urmare
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
demers își va arăta primele roade abia la sfîrșitul deceniului următor. În timpul acestei perioade, numeroasele inițiative luate în materie de construcție europeană de către forțele politice, altele decît cele socialiste, vor trezi în rîndurile sale numeroase dispute și vor provoca multe polemici: trebuie să recunoaștem că în acest domeniu, Internaționala Socialistă nu mai poate fi responsabilă de evenimentele pe care le stăpînește cu dificultate. Divergențele de fond asupra Europei, înainte și după eșecul CED (1951-1964) Încă din 1945, SFIO a luat poziție
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
iar obiectivele acesteia vor fi stabilite în mod diferit în timpul unei reuniuni ulterioare care va avea loc la Londra, în octombrie. Misiunea pleacă în Algeria și trimite concluziile încă de la începutul lunii februarie 1958. Acest episod devine ocazia unei violente polemici între SFIO și Laburiști: conform afirmațiilor lui Guy Mollet, Partidul Laburist ar fi instigatorul acestei întregi afaceri care constituie un mijloc de a ataca guvernul și pe socialiștii francezi, achitîndu-se de responsabilități în afacerea de Suez. Punerea în discuție a
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de a se lăsa antrenată în dificultățile interne întîlnite de către aceste partide, așa cum se întîmplă adesea într-o organizație constrînsă la emigrare, ruptă de realitate și pentru care acțiunea tinde să se limiteze numai la discursuri interminabile, degenerînd frecvent în polemici subtile. Aceste defecte inevitabile se explică în mare parte prin caracterul restrîns al organizației, prin mediul oarecum artificial în care ea evoluează și unde chestiunile personale capătă o importanță disproporționată față de miza pusă în joc. Lipsa confruntării cu realitatea multiplică
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
diplomatică și mai puțin ideologică de Internațională și de unele dintre partidele sale va fi pe cale de a se contura, dar cu ajutorul unui demers contradictoriu și nu lipsit de confuzie. Discreditată de politica sa algeriană, care va face obiectul unei polemici acerbe în cadrul IS, SFIO nu poate nici măcar să-și depună candidatura la președinția organizației. Candidatura lui Andersen și succesul său final se explică mai degrabă prin acești factori negativi care îi suprimă numeroși rivali, decît prin cauze pozitive. Ca și
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
puțin critici în cadrul Internaționalei, în vreme ce, altădată, acest demers iconoclast ar fi fost aspru pedepsit. Contrar crizelor revizioniste de la cumpăna secolului și apoi din anii 1927-1933, revizionismul explicit al SPD și repudierea din 1959 a marxismului nu atrag după sine nici o polemică și nici cea mai mică dezbatere de anvergură în cadrul socialismului internațional: semn vizibil al unei profunde schimbări a mentalităților și ideologiilor. Socialismul european de la începutul anilor '60 nu mai are nimic comun cu cel de la cumpăna anilor '20. În situația
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
anilor '60 nu mai are nimic comun cu cel de la cumpăna anilor '20. În situația dată, ponderea politică a președinției Internaționalei Socialiste se găsește mai degrabă diminuată. Cu doi ani înainte, la Bad-Godesberg, noul președinte a refuzat să intervină în polemica IS-SFIO în legătură cu războiul din Algeria. Față de toate marile probleme politice cu care este nevoită să se confrunte, Internaționala se caracterizează mai mult prin discreție decît prin prezență politică. Începînd din 1963-1964, aceasta intră într-o fază de decantare și diversificare
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
precum "Drumuri prin memorie", "Viața pe un peron", "Apărarea lui Galilei", "Dialog despre prudență și iubire", "Scrisori imaginare", "Mitologii subiective", cărora li se vor adăuga cărți precum "Autoportret într-o oglindă spartă", "Viața ca o coridă", "Un muzeu în labirint", "Polemici cordiale", "Calomnii mitologice" și cam tot ce va mai publica Octavian Paler, trădează un interes obsesiv pentru marile întrebări ale omului, și marile teme ale destinului, aceleași care i-au ispitit pe Malraux, Camus, Unamuno, Ortega y Gasset deveniți parteneri
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
1911, cel mai consecvent antieminescian, A. D. Xenopol, regiza definitiv legenda conform căreia "Opera poetică a lui Eminescu e suficientă pentru a-l ridica printre geniile neamului nostru. Ce-i mai folosește gloriei acestui om dezmormântarea articolelor sale de gazetă, a polemicilor sale din ziarul "Timpul", unde a scris doar nu pentru că avea patimă pentru viața politică, ci împins numai de necesitățile vieții? Avea uri neesplicabile provenite dintr-o nepricepere absolută a curentului care împingea societatea românească spre propășirea economică (...)". În această
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a curentului care împingea societatea românească spre propășirea economică (...)". În această capcană încă se află cărțile unor mari eminescologi români contemporani, care au suprasolicitat geniul poetic în defavoarea scrierilor jurnalistului Eminescu. Iar când le-au luat în seamă, le-au calificat "polemici", "articole pătimașe", ignorând cu sau fără premeditare partea ideatică, teoretică, organicitatea referențială a publicisticii eminesciene, ce viza, conform convingerilor politice coerente ale redactorului de la "Timpul", epoca și întreaga țară, demersurile guvernanților liberali și, mai ales, conformismul, deraierile, oportunismul și compromisurile
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
foșnind de alerte, șfichiuitoare aluzii și somptuoase ironii pe un foarte serios fondal de citate și Note, însuflețite de aceeași plăcere a textului. Suprasensul eseului este nesuferința autorului față de trecutul, prezentul și viitorul politicianism, ca și intenția de a supralicita polemica antiliberală a ziaristului Caragiale, revoltat mai ales de "farsa națională a liberalismului în care crezuse cu o candoare pe care nu și-o putea ierta". Indignatio facit versus, ceea ce este adevărat și în cazul alegrului eseu Planeta Moft. Dumitru Stăniloae
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sunt opozabile și nu pot ține piept, în ciuda eticii lor religioase vădite (pe urmele doctrinei pedagogice umaniste a literaturii bizantine) nenumăratelor capodopere literare ale Occidentului, apărute, să zicem, doar în veacurile al XV-lea și al XVI-lea. Continuându-și polemica sa antielitistă și antioccidentală, teologul român face elogiul literaturii bizantine menite să inducă românilor un umanism echilibrat, conform căruia, stăpânirea pornirilor pătimașe, unilaterale înseamnă valorificarea umanității lor integrale. Echilibrul, un act de conștiință și voință, este sinonim cu a fi
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cu circulație euro-americană, "Origini" și "Caiete internaționale de poezie". Vom aborda de data aceasta pe eseistul Gabriel Stănescu, nu ca autor al anunțatei cărți despre Mircea Eliade, "Odiseea omului modern în drum spre Itaca", ci al unui volum de Articole. Polemici. Eseuri, cu titlul Unde am fugit de acasă?. Este o interogație gravă și actuală asupra exilului, descifrat aproape științific de autor: "Exilul nu este o metaforă, ci o decizie gravă, definitivă, dacă nu chiar o anomalie, o discontinuitate ontologică nu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
avut de suferit, moral și chiar fizic, de pe urma cohortei de veleitari refuzați de har și vindicativi. Independența de caracter l-a scutit totodată de orice complex în fața puterii politice sau a unor poziții sociale de anvergură deținute de diverși confrați. Polemica între Lovinescu, "iritabilul" apărător al instituției talentului, și profesorul Vianu, adaugă tușe caracteriale definitorii la portretul omului. Când amfitrionul "Sburătorului" spune că " necesitatea unei cariere mediocre a asasinat în domnul Vianu un critic literar", universitarul îi va răspunde peste ani
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Tudor Vianu (Giurgiu, 1898 - 1964, București). Figura profesorului și esteticianului în ultimii săi 20 de ani, precum și înrâurirea ilustrului model de stil și de viață ("spectrul comandorului...") asupra studentului și universitarului Gelu Ionescu, va fi aprofundată în capitolul 5, O polemică, amplă replică dată lui Bujor Nedelcovici cu ocazia centenarului Vianu din 1998. În spiritul aceleiași lucidități tranșante și nuanțate a reevaluărilor și fără să-i ierte lui Bujor Nedelcovici modesta cunoaștere a vieții și a cărților magistrului, invocând ultimele două
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
drumul inițiatic al unei femei, urmărind toate etapele către vindecare și căutând să înțeleagă cuvintele lui Kierkegaard: "paroxismul unei mari pasiuni este acela de a dori propria sa pierdere"". Amalgam eterogen, prin însăși această însumare de articole politice, interviuri, confesiuni, polemici cordiale sau mai puțin cordiale, pagini de jurnal, scrisori deschise, recenzii de carte etc., se articulează în cinci capitole corespunzătoare tot atâtor etape descrise descendent, coborând pe firul anilor, din 2000 până în 1996. Suntem încredințați că cei ce au citit
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]