2,765 matches
-
de Marxism-Leninism. Dintre cei care au avut o atitudine excesiv de odioasă în acea perioadă se pot menționa Constantin Bulai, asistent de Marxism-Leninism la Universitatea București și Otto Schechter, fost comandant al penitenciarelor in Iași, reciclat profesor de pedagogie la Institutul Politehnic. Pentru potolirea exceselor, se inițiează petiții semnate de profesori și artiști pentru eliberarea celor arestați, inițiativă pornită de la studenți. Aceste petiții au ca urmare o intensificare a acțiunilor represive și apar noi condamnări și exmatriculări. Acțiunile represive nu s-au
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
activitatea lui în anii în care avea unul din rolurile principale în aparatul de represiune a studenților. Multe din ședințele de demascare a elementelor dușmănoase erau conduse de conducători din aparatul de stat și de partid. Astfel, ședința de la Institutul Politehnic din martie 1959, organizată în sala cea mare a Căminului 303 al Politehnicii, de pe Calea Plevnei, era condusă de Athanase Joja, ministrul învățământului, Florian Dănălache, ministru al transporturilor, Jean Livescu, rectorul Institutului Politehnic și Ion Iliescu, președintele UASR. Într-o cuvântare
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
stat și de partid. Astfel, ședința de la Institutul Politehnic din martie 1959, organizată în sala cea mare a Căminului 303 al Politehnicii, de pe Calea Plevnei, era condusă de Athanase Joja, ministrul învățământului, Florian Dănălache, ministru al transporturilor, Jean Livescu, rectorul Institutului Politehnic și Ion Iliescu, președintele UASR. Într-o cuvântare în fața organizației de Komsomol din Moscova, la 8 noiembrie 1956, Nikita Hrușciov a făcut aluzie la protestele studenților din România, afirmând că au existat "unele manifestări nesănătoase" printre studenți "în unele instituții
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
de ajun de Crăciun 1968. Regimul comunist din România suprimase de mai mulți ani vacanțele de Crăciun și chiar ziua de Crăciun fusese declarată o zi de lucru, când se țineau cursuri. Manifestația a început de la studenții de la căminele Institutului Politehnic care au plecat să colinde, continuând toată noaptea. Spre dimineață au intervenit organele de securitate care au încercat să oprească acțiunea. Coloana de manifestanți a pornit spre Ambasada Americană dar străzile din jur fuseseră blocate. Coloana de manifestanți a devenit
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
data de 27 septembrie 1971 în orașul Cugir (județul Alba). A absolvit cursurile Colegiului “David Prodan” din orașul Cugir, profilul matematică-fizică (1986-1990), după care a studiat în perioada 1990-1995 la Facultatea de Mecanică, Secția Ingineria Sistemelor de Producție din cadrul Universității Politehnice din Timișoara, obținând diploma de inginer mecanic, cu media generală de licență 9,47. În perioada studenției la Politehnica din Timișoara, a avut ocazia să întâlnească o serie de mari părinți duhovnicești precum Pr. Cleopa Ilie, Pr. Sofian Boghiu, Pr.
Adrian Lemeni () [Corola-website/Science/306369_a_307698]
-
efectuat mai multe lucrări originale în laboratorul de chimie generală al Universității Sorbona și la Institutul de Biologie Fizico-Chimică (Fundația Rothschild) sub conducerea profesorului dr. G. Urbain. În anul 1937 a făcut un stagiu de perfecționare la München, la Institutul Politehnic, sub conducerea profesorului W. Hieber, care l-a apreciat ca un „savant de viitor”. Teza de doctorat cu titlul „Contribuțiuni la studiul sărurilor complexe omogene și eterogene în soluții” a susținut-o la 16 ianuarie 1932. El a avut o
Petru George Spacu () [Corola-website/Science/306375_a_307704]
-
lăsând o impresie de neuitat celor cărora le-a fost profesor. A contribuit la formarea mai multor serii de ingineri chimiști. În anul 1937 a dat concurs pentru ocuparea unui post de profesor la Facultatea de Chimie Industrială a Institutului Politehnic București; fiind acceptat, a funcționat ca profesor șef de catedra până în anul 1955, când a preluat aceeași funcție la Facultatea de Chimie a Universității din București, unde a fost și prorector între anii 1966-1969. Din 1972, când a fost pensionat
Petru George Spacu () [Corola-website/Science/306375_a_307704]
-
Lazăr din București, exceptând anul școlar 1944/45 când a fost înscris la Liceul Dinicu Golescu din Câmpulung-Muscel. Trecând ultimele două clase de liceu în același an, Andrei Filotti s-a înscris în 1947 la Facultatea de Electromecanică a Institutului Politehnic București. În urma transformărilor determinate de reforma învățământului, el a absolvit Facultatea de Energetică, cu specialitatea hidroenergetică, trecând examenul de stat în 1952 și obținând diplomă de merit. Angajându-se ca inginer proiectant, Andrei Filotti și-a continuat studiile mai târziu
Andrei Filotti () [Corola-website/Science/306352_a_307681]
-
nootka, o limbă amerindiană din Canada. Între 1933 și 1937 a fost profesor asistent la Universitatea din Wisconsin - Madison, iar între 1937 și 1939 a trăit la Ciudad de Mexico, fiind director al Consiliului limbilor indigene și profesor la Institutul politehnic național și la Școala de antropologie. Între 1939 și 1941 a funcționat ca lingvist în cadrul Ministerului apărării. În 1948 a devenit profesor asociat la City University din New York, dar în mai 1949 a fost concediat și i-a fost retras
Morris Swadesh () [Corola-website/Science/306444_a_307773]
-
cu Evantia Economu Oniga, văduva comandorului Ion Economu. Doamna Evantia Oniga a decedat la Rio de Janeiro în 1998, lăsând averea ei, prin testament, Guvernului României pentru ajutorarea copiilor orfani. După absolvirea Liceului "Dragoș Vodă" din Sighetu Marmației, urmează Școala Politehnică din București și își desăvârșește studiile la Școala Superioară de Aeronautică din Paris. Peste 200 de lucrări publicate. Premii, Decorații: Decorat de patru ori de Ministerul Marinei din Brazilia, Premiul, Fonseca costa". Decorat de Președintele României, prin Decret nr. 581
Teodor Oniga () [Corola-website/Science/305845_a_307174]
-
Universität Karlsruhe (TH)") este o universitate în orașul Karlsruhe, Germania specializată mai ales în domeniul tehnic. Privind științele inginerești universitatea se situează printre primele 3 din Germania, alături de Universitatea din Stuttgart și RWTH Aachen. Universitatea a fost înființată drept școală politehnică ("Polytechnische Schule") pe data de 7 octombrie 1825, luând expemplu de la École Polytechnique din Paris. este prima universitate tehnică din Germania. Marele Duc Friedrich I. de Baden a acordat școlii statutul de universitate. În 1885 aceasta este redenumită Universitate Tehnică
Universitatea din Karlsruhe () [Corola-website/Science/305846_a_307175]
-
unei rețele de metrou în București, iar proiectul de diplomă va avea ca tema " Complexul hidrotehnic și hidroenergetic al Bistriței din regiunea Bicaz.". Deși a avut oferte de la renumita firmă Siemens pentru un contract pe 5 ani și de la Școala Politehnică din Charlottenburg pentru un post de asistent, Dimitrie Leonida s-a întors în România în anul 1908, cu titlul de „Elektroingenieur”, și s-a angajat la "Primăria capitalei", unde s-a ocupat de verificarea instalațiilor electrice noi ce urmau să
Dimitrie Leonida () [Corola-website/Science/305871_a_307200]
-
unite la bază prin balustrade de piatră sculptată cu bogate motive ornamentale. După moartea lui Constantin Dissescu, survenită în 1932, casa a găzduit "Institutul de Cultură Italiană" (1933 - 1949), apoi "Institutul Româno - Rus", până în 1956, devenind apoi Cămin al Institutului Politehnic, apoi sediu pentru Direcția Stufului din Ministerul Industriei Chimice. Datorită diverselor schimbări funcționale, clădirea a suferit o serie de modificări și amenajări, o parte din ele alterând monumentul. La începutul anilor 2000 edificiul a fost renovat. Spațiile interioare, care păstrează
Casa Dissescu () [Corola-website/Science/305913_a_307242]
-
Rosenberg s-a născut într-o familie de germani baltici. Tatăl său a fost un negustor bogat din Letonia iar mama sa era originară din Tallinn, Estonia, care pe atunci făcea parte din Imperiul Rus. A studiat arhitectura la Institutul Politehnic din Riga și ingineria la Universitatea din Moscova, terminându-și studiile în 1917. Clădiri proiectate de el se află încă în centrul Tallinn-ului. În timpul revoluției comuniste din 1917, el a susținut contrarevoluționarii. După victoria comuniștilor, Rosenberg a emigrat în Germania
Alfred Rosenberg () [Corola-website/Science/305919_a_307248]
-
aMIC a fost un microcalculator personal românesc, produs ca model de laborator la Catedra de Calculatoare din Institutul Politehnic București (IPB) de o echipă formată din profesorii Adrian Petrescu și Francisc Iacob, și introdus în fabricația de serie la Fabrica de Memorii din Timișoara, în perioada 1983 - 1984. Între anii 1982 - 1983, echipa de la Catedra de Calculatoare din IPB
AMIC () [Corola-website/Science/305975_a_307304]
-
ZX Spectrum. Au existat în principal 5 variante ale acestei serii, cu subvariante. 85 a fost creat în 1985, ca model de laborator, de către prof. dr. ing. Adrian Petrescu și asist. ing. F. Iacob la Catedra de Calculatoare a Institutului Politehnic din București. Ulterior, în cadrul ICE Felix București a fost reproiectat, pentru a putea fi produs la scară industrială, de către ing. E. Dobrovie și ing. S. Anghel. Platforma HC 85 se bazează pe microprocesorul Z80 și funcționează la viteza de 3
HC () [Corola-website/Science/305977_a_307306]
-
24.00, programul îmbogățindu-se cu noi rubrici. În dezvoltarea Radiodifuziunii Române trebuie menționată și contribuția adusă de inginerul Gheorghe Cartianu (1907-1982), angajat al Societății de Radiodifuziune, Studioul București și la stația de emisie Otopeni (1933 - 1934), profesor la Institutul Politehnic București, membru corespondent al Academiei Române. El a participat la realizarea primelor studiouri de radiodifuziune din București, a stației Bod, a efectuat emisiuni experimentale și a contribuit la realizarea primelor radiorelee românești precum și a stației de emisie Tâncăbești (1949). La început
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
natural). Succedent, el a publicat o teza despre prezicerile sale asupra proprietățile eka-cesiului, în care el numea noul element "russiu", după țara sa natală. La scurt timp după, Dobroserdov a început să se axeze pe carieră să didactica la Institutul Politehnic din Odessa, fără a continua cercetările asupra elementului. Un an mai tarziu, chimiștii englezi Gerald J. F. Druce și Frederick H. Loring au analizat fotografii făcute cu raze X a sulfatului de mangan (ÎI). Ei au observat niște linii spectrale
Franciu () [Corola-website/Science/305263_a_306592]
-
ÎI). Ei au observat niște linii spectrale pe care le presupuneau a fi ale eka-cesiului. Și-au anunțat descoperirea elementului 87 și i-au propus numele "alkaliniu", deoarece era cel mai greu metal alcalin. În 1930, Fred Allison de la Institutul Politehnic Alabama a pretins să fi descoperit elementul 87 atunci cand analiza polucit și lepidolit folosindu-și dispozitivul sau magneto-optic. Allison a cerut ca elementul să fie numit "virginiu" după statul său natal, Virginia, si sa aiba simbolul chimic Vi sau Vm
Franciu () [Corola-website/Science/305263_a_306592]
-
2009 - 2010, a fost președintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei. Petru Lificiu s-a născut la data de 1 octombrie 1950 în satul Săseni-Prodănești (județul Galați). A absolvit în anul 1976 Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Universității Politehnice București, devenind inginer de automatizări industriale. Între anii 1977-1987, a lucrat ca proiectant de tehnologii în comandă numerică la Întreprinderea de Mașini Grele București (IMGB). În această perioadă, a efectuat un curs de specializare în domeniul „Mașini Unelte cu Comandă
Petru Lificiu () [Corola-website/Science/305284_a_306613]
-
cu Calculatorul la Osaka (Japonia), organizat de firma Osaka Seimitsu Kikai (1980). În anul 1987, este angajat ca lector asociat pentru disciplina „Fiabilitatea Echipamentelor de Automatizare" la cursurile serale de ingineri, organizate de Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Universității Politehnice București. După Revoluția din decembrie 1989, Petru Lificiu a lucrat ca inginer șef energetic la Complexul de Industrializare a Cărnii Glina - București (1990-1991), director la SC LPV Proiect Consult SRL, cu activitate în Germania, având contracte de lucrări în instalații
Petru Lificiu () [Corola-website/Science/305284_a_306613]
-
de gaze în uzinele: BMW - München, Mercedes - Stuttgart Untertürkheim, AUDI - Ingolstadt (1991-1995) și apoi director general al societății române-germane HIT ROM GmbH - Partener Tehnic al firmei Buderus în România (1995-2000). Între anii 1998-2002, a efectuat studii de doctorat la Universitatea Politehnică București - Facultatea de Energetică, Catedra de Termohidraulică. În anul 2004 a obținut doctoratul în științe energetice, cu teza de doctorat "Cercetări asupra sistemelor inteligente de producere ecologică a căldurii pentru spații de locuit". A publicat o serie de lucrări în
Petru Lificiu () [Corola-website/Science/305284_a_306613]
-
case de vacanță. El mai deține un teren agricol de 23 600 mp, din 1998, și unul intravilan, de 7 200 mp, din 1994. În paralel, lucrează și ca profesor asociat la Facultatea de Inginerie în Limbi Străine din cadrul Universității Politehnice București. A fost decorat cu Ordinul național Steaua României în rang de Cavaler și cu Ordinul Muncii clasa I, oferit de Guvernul Republicii Ucraina. Petru Lificiu a fost căsătorit cu fiica fostului demnitar comunist Nicolae Giosan și are doi copii
Petru Lificiu () [Corola-website/Science/305284_a_306613]
-
optică a informației, în:" „Cibernetică în slujba dezvoltării economico-sociale”, Ed. Academiei RSR, București (1983); 10. R.Homescu: "Restaurarea imaginilor degradate în sisteme" "liniare și neliniare," în: „The 5-th Internațional Conference on Control Systems and Computer Science”-Section:”Image Processing”, Institutul Politehnic București(1983); 11. R.Homescu, I.Roxin:"Utilizarea pseudoinversei matriceale în modelul balanței legăturilor între ramuri," Lucrările celui de-al IV-lea Simpozion ‹‹ Modelarea proceselor de productie››, vol.1, ASE, Academia RSR, Institutul Central de Informatică (mai, 1983); 12. R.
Radu Homescu () [Corola-website/Science/305285_a_306614]
-
este un politician al Republicii Moldova, care a îndeplinit funcția de ministru al Afacerilor Externe al Republicii Moldova în cabinetul lui Vasile Tarlev (2001-2004). s-a născut la data de 19 decembrie 1945 în satul Grinăuți, județul Edineț (Republica Moldova). A absolvit Institutul Politehnic "Serghei Lazo" din Chișinău - cu calificarea de inginer mecanic (1975) și Școala Superioară de Partid din Moscova (Rusia) (1982), unde a urmat studii politice. În perioada 1963-1975, Nicolae Dudău a îndeplinit diferite funcții tehnice la Uzina de tractoare din orașul
Nicolae Dudău () [Corola-website/Science/305304_a_306633]