2,783 matches
-
obosiți să puneți pichete de grevă, le spusese patronul. Când atelierul e închis, fac economii. Mințea, dar cu o vorbă ca asta nu îmbunătățise lucrurile, de vreme ce le spunea în față că, dându-le să muncească, își face cu ei o pomană. Esposito, foc de mânios, îi spusese că nu se poartă ca un om de omenie. Patronul se înfuria repede și trebuiră să-i despartă. Dar muncitorii fuseseră astfel intimidați. Făceau grevă de douăzeci de zile, acasă femeile îi așteptau amărâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ea, reîntorcându-și atenția asupra telefonului mobil. Pe cuvântul meu, nu înțeleg ce fac angajații mei toată ziua! Dacă n-aș pocni din bici în mod constant, toți ar sta, s-ar uita la stele și ar arde gazul de pomană. E o adevărată corvoadă. Ok, iubito, te sun săptămâna viitoare. Poți să vii la prânz, la Ivy, miercuri?... Minunat. Ciao. Deci, săptămâna următoare, Vivian se întorcea în L.A. - asta era o veste grozavă. Rezolvam mult mai multe atunci când nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cînd ți-a ajuns la urechi ordinul Comandantului care consemna pe toată lumea să nu părăsească unitatea nici în ruptul capului. Ți-ai pierdut mințile, Roja, se gîndește, punîndu-se cu greu în mișcare, un cerșetor zdrențăros se ține de el cerîndu-i pomană, nu scapă omul de voi nicăieri, se gîndește, căutîndu-se în buzunare după mărunțiș și scoțînd o monedă de o sută de lei pe care i-o întinde. Cu așa ceva n o să te mai întîlnești, îi sună din nou în urechi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vino după mine, îi face semn manevrîndu-și vioi scaunul, învîrtindu-se 180 de grade, te invit în sufragerie, îi spune. Deja și-au împărțit fiecare colțișor al Casei Scînteii, se gîndește, au pus mîna pe ziare, n au pierdut timpul de pomană. J. Dempsey (femeie sau bărbat?) scrie pentru Financial Times că numărul morților crește în represaliile din România. I-am spus lui Roja că așa o să se întîmple, că pînă la urmă toate nulitățile din linia a doua o să iasă în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nu spui că ai de gînd să ne sechestrezi în mașina dumitale, zîmbește Părințelul. — Cînd crezi că l-ai pierdut cu totul, cînd vrei s-o lași baltă și să-ți plîngi de milă că ți ai irosit timpul de pomană cu unul fără nici o vocație, omul tău se dă pe brazdă, observă Roja. — Gîndește-te că tot ce-am vorbit noi acum, toate balivernele astea fără logică sînt provocate de pandaliile unui ramolit care vrea să-și răzbune o umilință pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
atîta bănet și vreți să vă mai ușurați buzunarele, intră și Patru Ace în vorbă. — Asta nu e treaba voastră, spune Roja tot mai iritat, nu v-am rămas niciodată dator cu nimic și nici n-am întins mîna după pomană așa cum fac alții. — Iar vrei să deschizi discuțiile alea de doi bani care n-au nici un sens? zice Curistul trăgîndu-și un scaun, așezîndu-se lîngă perete. — Nu-i vina mea că unii au ales varianta cea mai simplă, pe cînd ceilalți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de-al nostru nu ar fi fost În stare să facă lumea să plângă cum se cuvine la luarea iertăciunilor. La acest capitol, preotul Tatu era cel mai tare dar și cel mai scump, căci nu accepta să meargă la pomană decât În cel mai bun restaurant al orașului. Pentru că și acolo mai plângea Încă lumea, În loc să se bucure amintindu-și te miri ce despre cel dispărut, chiar și cei mai puțin avuți și-l doreau În capul mesei pe părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
greu din loc, ca după o noapte de chef. Ea Îl privea cu fruntea lipită de geam. El Îi făcea semne cu mâna și se Întreba dacă norocul de care vorbea calendarul ei Îl privea și pe el. Dădu de pomană unui cerșetor sticla de Jack Daniel’s și se Îndreptă spre blocul lui Grațian, la două minute de autogară. 7. Coriolan Încă mai credea că dormea și visa. Prezența lui Grațian Însă la doi pași de el risipea orice iluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Dacă îl iau și apoi îmi joc bine cărțile, aș putea deveni locotenent detectiv înainte de împlinirea vârstei de treizeci și cinci de ani, iar ăsta ar fi numai începutul. M-a cuprins surescitarea. Am intrat și am început să ard gazul de pomană prin camera de zi. Am răsfoit niște reviste și m-am uitat în bibliotecă după ceva de citit. Apoi am auzit un ropot de apă de undeva din spatele casei. M-am îndreptat într-acolo, am văzut ușa băii larg deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lovesc, dar m-a străfulgerat amintirea lui Georgie Tilden și m-am oprit. CAPITOLUL TREIZECI ȘI PATRU Am sunat la secție, mi-am luat ultimele zile de concediu medical la care aveam dreptul și am petrecut o săptămână arzând gazul de pomană la El Nido. Am citit și am ascultat jazz la radio, încercând că nu mă gândesc la viitor. Am studiat cu atenție dosarul, deși știam că e un caz închis. Martha Sprague și Lee, ambii în varianta lor din copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
după ce-am vorbit atunci despre el, m-am interesat puțin despre povestea lui. M-am descotorosit de o grămadă din lucrurile lui Eldridge și mă gândeam să-l donez unei fundații. Totuși e prea valoros ca să-l dau de pomană. Este un Frederick Yannantuono original și a fost inspirat de un roman clasic - Omul care râde de Victor Hugo. În carte este vorba despre... În cocioaba în care a fost ucisă Betty Short era un exemplar din Omul care râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că suntem și mai complex programați decât dumneata? Crezi că noi ne ținem kilowații de prăsilă? Nu, tovarășe! Tot pentru voi îi ținem, să vă ajutăm în caz de accident, de boală! Așa că te rog să nu mai discuți de pomană! — Dragii mei - interveni languroasă Getta 2 -, ce-aveți, dragă, cu băiatul ăsta? Discuta și el puțin cu mine, atâta tot! Îl certați pentru niște kilowați. Se poate? Păi dacă asta-i toată problema, îi dau eu la kilowați cât n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
bagajelor“ părea o obsesie În familie -, nu mai erau dispuși să expedieze În America și Îmbrăcămintea, dar incinerarea lor ar fi putut incendia vechile coșuri de fum de la Semitecolo, aruncarea la gunoi ar fi părut degradantă și Împărțirea lor de pomană ar fi dat naștere riscului de a Întâlni Într-o zi dublura sau stafia lui Fenimore pe cine știe ce alee sau podeț. Și atunci, de ce să nu le scufunde În laguna pe care o iubise atât, despre care scrisese atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
domnu’, sunteți un suflet creștinesc, spuse omul luând moneda și Încercând-o cu dinții, dezvăluind astfel suspiciuni cam necreștinești. Dar bietului nefericit, a cărui căciulă nu conținuse până atunci decât ceva bănuți de aramă, trebuie să Îi fi părut o pomană neobișnuit de generoasă. Nu În fiecare zi trecea pe lângă el un scriitor care aștepta cu emoție premiera unei piese și care era dispus, din superstiție, să mituiască Providența prin orice mijloace aflate la Îndemână pentru a obține un rezultat favorabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
diferite și pline de tact, Își arătară compasiunea. Arhiepiscopul era o companie mai puțin vioaie decât fiii săi, dar, la o ceașcă de ceai lângă focul sclipitor din salon, În timp ce lumina zilei se stingea pe pajiștea netedă din fața ferestrelor Înalte, pomeni de o istorie cu fantome, care atrase, menținând-o trează, atenția lui Henry. Era vorba despre un cuplu de servitori dintr-o casă de țară, un bărbat și o femeie, care corupeau doi copii aflați În Îngrijirea lor și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
trunchiuri de copaci și ciulini, șoapta unui bărbat negricios, la care, într-adevăr, se remarca doar albul ochilor, mirosul și pălăriuța semănând cu un clop. Plus superioritatea liniștită a celui ce nu scobea, ca alții prin gunoaie, ci trăia din pomenile căpătate prin bisericuțe și cimitire. - Haide! îl înhăță deșiratul pe negricios. Și înșfăcîndu-i, cu ambele mâini, guma baschetului, îl remorcă, scoțîndu-l pe spate dintre pereții foșnitori ai vizuinii, pe o alee, unde îi eliberă talpa încărcată cu fire de iarbă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se pare că a venit din nou rândul tău, trebuie să asculți și să taci... Nu mă îndoiesc deloc că domnul Floyd, acesta de față, este un foarte mare artist, altfel nu mi-aș răci în nici un fel gura de pomană cu el. - Doamnă, din partea mea, voi face toate cîte-mi stau în putință pentru a nu vă răci, câtuși de puțin, gura de pomană. Răciți-v-o, ca și până acum, vă rog, cu folos. - Domnule!... Redescoperit, Robin ar trebui să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de față, este un foarte mare artist, altfel nu mi-aș răci în nici un fel gura de pomană cu el. - Doamnă, din partea mea, voi face toate cîte-mi stau în putință pentru a nu vă răci, câtuși de puțin, gura de pomană. Răciți-v-o, ca și până acum, vă rog, cu folos. - Domnule!... Redescoperit, Robin ar trebui să ocupe locul ce i se cuvine, acela de a fi fost primul dintre cei doi-trei bărbați reușiți ai speciei sale. Era și mult
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
erau despărțite, de când se știe, de „Drumul Mare”, la jumătatea căruia, o fântână cu ciutură și cumpănă oferea, de la o adâncime apreciabilă, apă limpede și rece, ca o binecuvântare pentru mulți Însetați ai mai multor trecute decenii, ca o bine-primită pomană a unei Înstărite familii din sat. În stânga era marea de lucernă, verde și Înaltă, din care zâmbeau veseli ochii colorați roz-roșii ai puținelor flori Înflorite ici-colo, privirea aluneca voioasă pe pâlcurile portocalii de torțel, iar În dreapta se Întindea cea mai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cel mult șase ani, iar la primul consult, când găsi în sfârșit un medic care să-l vadă, Ghazal îi numără coastele și se îngrozi de mulțimea de cicatrici pe care le avea peste tot. Șase zile se hrăni din pomenile împărțite în jurul moscheii Moteh’hari și dormi în Piața Baharestan, într-o cămăruță a Institutului Teologic, pe când avocata căuta un spital care să îl primească. În Teheran, nimeni nu-i întinse o mână de ajutor: băiatul afgan, seropozitiv, speria pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Eugen Barbu GROAPA Cuprins Nuntă............................... Iepe de șișic............................ Lume ............................... Didina.............................. Ghetele.............................. La spovedit............................ Moartea lui Marin Pisică.................... Ramazanul............................ Pomana lui Mielu........................ Sinefta............................... Nea Fane . . . .......................... Balul meseriașilor........................ Săptămâna brânzei ....................... "Rudele" lui Bică-Jumate................. Lapîrnaie............................ Aia mică.............................. La Borțoasa .......................... Priveghi........................... Stăpânul............................. Stere............................... În câmp la "Cățelu"................. Morcovii............................. Vânzarea........................... Peste rufe filfîia seara. Omul se opri. Gunoierii se întorceau grămadă. Trecură mai departe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
parte și trupul lui scund se mistui repede în întunericul abia lăsat. - Da neamuri ai? mai cercetă Bozoncea. - Nu, zise ucenicul. M-a făcut mama de fată și a murit de oftică. Mai mult nea Florea m-a ținut din pomană. Fur de când mă știu... - Ești de-ai noștri, necăjit, vai de vietișoara ta... se mili Sandu. Nicu-Piele așternu niște pirostrii afumate pe pământul tare, deasupra focului. Sosi și Oacă cu un bidon plin, deșertîndu-l în ceaun. Gheorghe aruncă un pumn
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
toarte vechi de alamă. Împrejur, se adunaseră vreo câțiva câini trăiți bine, flocoși și obraznici, tîrîndu-se pe sub mese, chelălăind și apucând oasele aruncate. Jos, la picioarele stâlpilor verzi, decolorați, stăteau cu picioarele întinse la soare nepricopsiții, schilozii și pociții, așteptând pomana negustorilor. Li se făcuse foame. Lângă ei geambașii înghițeau cu lăcomie. Se încinseseră câteva grătare. Oamenii cârciumarului le ungeau cu grăsime, așezând deasupra fleici roșii, proaspete. Se auzea sfîrutul cărbunilor peste care cădea untura topită și un miros ațâțător îți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Tu n-auzi că geme, ăsta-i bou? se întoarse clientul. - Da ce, n-oi vrea să zici că-i de cișit? - Două sute! aruncă negustorul. - Trei sute... - Nici un leu mai mult! Cirezarul se ținea dîrz: v - Că nu -loi vrea de pomană!? -Atît! -Trei sute! -Am plecat. Stăpânul se ridică de la masă îndreptîndu-se către țarcul unde Cocîrță vindea iepele. Pe negustori îi lăsară în plata Domnului. Tăinuitorul mai rămăsese cu mânzul și cu două mârțoage. Tocmai era în preț cu un mușteriu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de el, îi dorea moartea. Când intrară în casă, vărul ibovnicei cânta la urechea lui Bozoncea: Spune, lele, spune tu, Cu cine-ai făcut pruncu? -Lam făcut cu o catană! -Lam făcut cu o catană, Uite-așa, să-mi fac pomană! 116 Avea o voce muierească, mai afumată de tutun și stricată de chefuri. Boturile de porțelan ale lămpilor luminau masa încărcată. Pe jos se răsturnaseră câteva sticle golite. Oacă, amețit, se urcase pe un scaun și spunea înduioșat: -> - Nu vă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]