13,119 matches
-
Acum câțiva ani au săpat tunelurile care merg paralel cu Zidul de Vest. Tatăl meu și alți câțiva arheologi. Nu partea cunoscută a zidului, unde se roagă toată lumea și îndesă acele bilețele de rugăciune către Dumnezeu în crăpături. Ci o porțiune întreagă de zid care a fost îngropată sub restul orașului. Sub Cartierul Musulman, ca să fiu mai exact. Toată lumea a înnebunit. — Vrei să spui palestinienii? — Bineînțeles. La ce se aștepta tatăl meu? Arabii au spus că evreii încercau să submineze temeliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
deschizi imediat portiera și să sari din mașină. Și să rămâi foarte jos. Trebuie să faci asta în secunda în care mașina ajunge acolo. Nu aștepta să se oprească de tot. Apoi aleargă pur și simplu peste margine. E o porțiune mai joasă acolo, o bucată ca o adâncitură. OK? Da, dar... —Nu-ți face griji în privința mea. Voi fi în spatele tău imediat ce ieși. Foarte jos, ai priceput? Am priceput. —OK. Uite-l. Uri începu să apese frâna. Maggie își scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
drept îi alunecă și ateriză pe gleznă. Mai departe, își zgârie brațul de un ciulin, în încercarea nechibzuită de a apuca aerul pentru a se echilibra. Dar în curând reuși să parcurgă drumul de la stradă, acum avea în față o porțiune de pământ orizontală. Și putea zări sursa cântecului, deși acesta fusese înlocuit cu un refren mult mai grosolan, un fel de imn fotbalistic, ce trebuia cântat de o mulțime de oameni care să se legene la unison. Hinei ma’tov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îngerii urcau și coborau între cer și pământ. Și a prorocit că în acest loc va fi construită Casa lui Dumnezeu. — Într-adevăr Templul a fost construit aici mulți ani mai târziu. Iar mai devreme vă uitați la Kotel, singura porțiune din zidul de vest al templului ce s-a păstrat. Care templu? Păi erau două. Primul Templu a fost construit de regele Solomon acum aproape 3 000 de ani, iar al doilea a fost construit de Ezra la aproximativ 500
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-i permiteau deplină libertate în mișcări. Cutele și ascunzișurile lor formau pungi de aer cald și stătut care îi dădeau lui Ignatius un plăcut sentiment de liniște. Cămașa de flanelă în carouri făcea sacoul inutil, în timp ce un fular îi ocrotea porțiunea de piele expusă dintre guler și clapele care îi protejau urechile. Vestimentația lui era acceptabilă după orice criterii teologice și geometrice, oricât de obscure și sugera o bogată viață interioară. Schimbându-și greutatea de pe un picior pe altul în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
exerciții fizice, care, cu diversele ei mecanisme, îi stimula cu gingășie trupul masiv, lovindu-i și frământându-i ușurel carnea albă, ca un brutar afectuos. Încolăcindu-și brațele în jurul aparatului, îl ținea strâns și gemea moleșită și mulțumită, mușcând ușor porțiunea ce se afla în dreptul obrazului ei. Oprește imediat chestia aia! porunci vocea soțului ei, de undeva din spate. — Cum? Doamna Levy își ridică fruntea și privi visător împrejur. Ce cauți aici? Credeam că rămâi în oraș pentru curse. — M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu cârpe, gunoaie, bucăți de metal, cutii de carton. Undeva, dedesubtul acestora, se afla mobila. Dar suprafața, terenul vizibil, era un peisaj format din haine vechi, lăzi și ziare. Muntele de vechituri era străbătut la mijloc de o trecătoare, o porțiune defrișată, un culoar îngust de dușumea goală care ducea la fereastra unde domnișoara Trixie stătea pe un scaun, degustând prăjiturile olandeze. Domnul Levy înaintă pe culoar, trecu de peruca neagră care atârna în vârful unei lăzi și de escarpenii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
timp, începu să distingă trunchiurile palmierilor și resturile împrăștiate pe nisipul întunecat, plantele joase și pipernicite bătute de vântul dinspre ocean. Și putea să vadă crestele albe ale valurilor, în apele agitate. Știa că oceanul era plin de rechini. Acea porțiune a coastei Atlanticului era stearpă și neospitalieră. La patru sute de metri depărtare, pe plajă, îl văzu pe Manuel, o formă întunecată ghemuită sub manglieri. Se adăpostise de vânt. Nu mai era nimeni altcineva pe plajă. Julio porni spre el, trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să înceapă cântecul propriu-zis. Suna ca și cum ar fi cântat „Didi“, sau ceva de genul ăsta. Fusese interesant pentru o vreme, ca și cum ar fi ascultat un post radio dintr-o țară străină, dar Gerard avea tendința să se repete. Pe o porțiune îngustă de drum, se blocară în spatele unei femei la volan. Stan încercă să o depășească o dată sau de două ori, dar nu reuși. După o vreme, Gerard începu să spună: — Le soleil c’est beau. Și apoi scotea un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
comenta. Trebuie să-l ducem înapoi. Ce vrei să spui? — Trebuie să-l ducem înapoi unde l-am găsit. Asta e răpire, la naiba. În clipa următoare, Vasco înjură și urlă. Dave era pe acoperișul ambulanței, între bara luminoasă și porțiunea înclinată a mașinii. Se aplecă, pe partea șoferului. Acolo era o oglindă retrovizoare mare. Văzu în ea un bărbat urât, cu barbă neagră, care conducea și țipa. Știa că bărbatul acela avea să-i facă rău lui Jamie. Îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
poziția în care corpurile acestora sunt așezate. Dacă nu ar fi așa, am putea spune că morții nu au zgârieturi.În timp ce vorbea, doctorul Pervoiedov tăia hainele mortului cu o pereche de foarfece croitorești, despărțind cilindrii mânecilor și pantalonilor și secționând porțiunile care îi acopereau pieptul, dezgolind cadavrul și lăsându-l întins pe o grămadă de cârpe. Văzură cu toții linia purpurie în jurul stomacului masiv. ă Iată, și aici sunt leziuni, îi informă gânditor doctorul și arătă înspre linia albăstruie din jurul stomacului, notând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pe Diane să o ducă la Pacific, singura bucată de natură pe care oamenii nu o putuseră transforma Într-o franciză. Diane le conduse. Era o stradă mare, cu palmieri, cu restaurante elegante, hoteluri și vile cu vedere la ocean. Porțiunea aceea de stradă era la fel de pitorească precum bulevardul Croissette din Cannes. Brusc, Kitty se simți mândră că locuia În America. Se uită la Desert Rose, pentru a-i Împărtăși bucuria ei, dar aceasta nu era atentă la peisaj. Verifica pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
lucruri, apropiind ființele de lucrurile în care, mai devreme sau mai târziu, se vor transforma. Câinele nu e cu adevărat negru, doar pe bot și pe urechi, restul însă bate într-un cenușiu general, un amestec de tonuri întunecate cu porțiuni negre ca smoala. Un olar de șaizeci și patru de ani, cu problemele de vedere pe care vârsta le aduce mereu și care a renunțat la ochelari din pricina căldurii cuptorului, nu poate fi mustrat că a spus, E negru, de vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vechi, rudimentare, dar destul de sigure, și am luat una dintre ele. Vâsleam eu. Dinu se uita la stufărișul care amenința să cotropească într-o zi toată balta și se juca vârându-și degetul în apa neagră, putredă, acoperită pe mari porțiuni de mătasea broaștei. Soarele îi bătea în față. Privindu-l, m-am întrebat de ce tresărisem prima oară, când îl cunoscusem. Din pricina numelui, care îmi amintise de fratele meu? Numele era totuși destul de frecvent. Mai frapantă era poate coincidența ținând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fost cea mai violentă și cea mai divină noapte de dragoste pe care am trăit-o. În zori, după ce Laura a plecat, m-am îmbrăcat și am ieșit pe coridoare. Erau pustii. Focul fusese stins. În spatele azilului, pe o mare porțiune, în locul bălăriilor apăruse o pată neagră, de cenușă fumegândă. Ca o cicatrice urâtă. De parcă noaptea însăși căzuse victimă flăcărilor și zăcea acum asemenea cadavrului negru al câinelui împușcat. 17 (Din caietul de vise) Povesteam cuiva, unui necunoscut, viața mea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
admirației, un sentiment atît de străin lui, Încît trebuie să se oprească o clipă În loc ca să Înțeleagă despre ce e vorba. Da, sigur, l-a admirat odată pe Christopher Marlowe, dar asta a fost atît de demult! — Ani de zile porțiunea de autostradă de la mall acasă la noi ne-a fost foarte dragă și conducînd printre oamenii abrutizați de muncă rîdeam și tu țipai “Ah, acum Înțeleg!“ și mie-mi plăceau cuvintele astea care scoteau viața În evidență și Îmi vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
astea. Aripa nu foarte mare a spitalului care găzduia secția pentru tratarea infertilității era primitoare și viu colorată. Pereții erau acoperiți cât vedeai cu ochii de poze cu bebeluși. Nou-născuți înfășați atât de strâns, încât li se vedea doar o porțiune din față, bebeluși cărora li se făcea pentru prima dată baie, bebeluși care sugeau la sân, bebeluși în brațele mamelor care străluceau de fericire. Sentimentul de bucurie, ușurare și recunoștință pe care îl trăiau părinții era atât de intens, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
doar «gramatica» aparentă, pentru a se desfășura (...) în virtutea unei inerții sui generis a limbajului (...) utilizate cu o funcție hipertextuală, ca derivate (parodice) sau imitații (șarjate) ale unor texte și, mai ales, stiluri literare. Cum însă hipertextul rezultat suportă, pe întinse porțiuni, o deturnare în sensul acelei «hipertrofice funcții magice» ce transformă «numitul în real», se ajunge, în final, la textul urmuzian crescut (...) pe ruinele vechilor convenții și formule” (Avangarda în literatura română, Editura Minerva, București, p. 61). Metafora finală sugerează, expresiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aleile din fața caselor pe lîngă care trecem. În cele din urmă, ajungem la Rue des Oiseaux și intrăm pe un drum plin de praf și gropi, care pare a nu duce nicăieri. La capătul de sus, cărarea lasă loc unei porțiuni netede de pietriș, după care, printre niște stîlpi de piatră, pătrundem Într-un garaj acoperit cu plante agățătoare. Ne dăm jos și grăbim pe vechea cărare către casă. Împingem o ușă grea din stejar și găsim un bilet pe preșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
De ce? Nimic, nimic. Nu e treaba mea. Doar că Îl cunosc foarte bine pe Dan și-mi dau Întotdeauna seama cînd l-a supărat ceva. Face niște mici cute de la Încruntare, uite, chiar aici, zice și Îmi arată cu degetul porțiunea dintre sprîncene. Și Tom o să le aibă. Îmi dau seama de pe-acum. Nu neapărat, răspund eu, Încercînd să nu izbucnesc. Toată lumea spune că seamănă cu mine cînd eram mică. Nu e tocmai adevărat. Nu spune nimeni asta, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
au salutat respectuos, dar nu s-au oprit din treabă. Unul din ei tocmai termina de cusut o bucată de blană ce căptușea un coif lamelar. Celălalt lustruia plăcile unei platoșe dispuse peste piele ca solzii de pește. Am privit porțiunile de zale cu care erau dotate atât coiful, cât și platoșa, menite să protejeze ceafa și șalele; luceau ca și cum ar fi fost noi. - Frumoasă armură, am zis. Mi-au surâs, și fierarul, mulțumit de cât de tari se dovediră legăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
piața se umplea de lume. Erau cel puțin patruzeci de soldați, înarmați regulamentar, care îi împingeau pe oameni cu sulițele spre margine. Până aici nimic ciudat, căci ceremonia trebuia să aibă loc în aer liber. Mi-am mutat privirea spre porțiunea de zid vizavi de fereastra mea, și cea mai nefericită dintre previziunile mele a devenit reală: pe pasarelele camuflate de scândurile parapetului am văzut un număr mare de soldați ascunși. De la fereastră puteam să țin sub observație doar o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu ajutorul bogățiilor salvate din calea invadatorilor, acești oameni făcuseră din mare pământul din care își trăgeau profitul. Era o mare cu pești mici care miroseau a mâl, dar lor le plăceau, deoarece erau grași și hrănitori. Era suficient să blochezi porțiuni de lagună și să aștepți ca soarele să sece apa; rezultatul? Sare cât cuprinde aproape gratis. Făceau negoț cu pește sărat. Angajaseră meșteri lemnari și călăfătuitori în multe locuri, cumpărau lemn pe coastele istriene și dalmate și construiau acele bărci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Dario se simțea vinovat: din cauza hoțului, a soției care de ani de zile, pe ascuns, În anumite zile de ciclu se Închidea În baie, făcea pipi Într-un pahar și băga Înăuntru un bastonaș de plastic, așteptând să se Înalbăstrească porțiunea indicată, lucru care nu se Întâmplase vreodată. Pentru fiica lor ce Încă nu fusese concepută, pentru jenantele minciuni de care se agățase, pentru a nu prăbuși edificiul strâmb al vieții sale. Refuză. Vocea lui deveni o șoaptă. — Puiuț, Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Lăsând gluma la o parte, am fost impresionat până la lacrimi de săracele dobitoace, care munceau fără să crâcnească în arșița aceea de iad, urcând pe muntele de piatră seacă. Datorită vulcanului, Santorini, are forma unui arc de cerc, pentru că numeroase porțiuni s-au scufundat, iar apele mării au invadat craterul cel mare și au rămas două insulițe Nea Kameni și Thira, botezate astfel de dorieni și unde se află încă două cratere. Valurile tsunami formate în urma erupției au distrus civilizația cretană
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]