3,550 matches
-
cu referire la subiectul regentei: Am luat un soldat care știa drumul peste culme și am pornit-o așa cum mă găseam. Se văd parcă pâlcurile de oameni cum trec de pe un munte pe altul, cum ocolesc prăpăstiile, cum coboară pe potecile înguste spre gura minei. b) cu referire la complementul direct din regentă: Astfel o păstrează el cum a fost. Aș simți-o că-i aproape și aș ști c-o înțeleg. c) cu referire la complementul indirect din regentă: Mă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
înțelege acel continuu și dureros balans caracteristic tuturor acestor mitologici, acela între neputința de a reconstrui ceea ce a fost și acea încărcătură de speranță pe care o păstrează întotdeauna amintirea 68. UNITATEA O VOINȚĂ UNICĂ ȘI REGULATĂ Așa cum știm cu toții, potecile bătătorite oferă cele mai multe căi de acces. De asemenea, un peisaj cunoscut prin care s-a umblat prea mult lasă să scape ceea ce este unic și adevărat în el, ceea ce în structura și configurația sa este esențial. Întrucît e obișnuită de
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
experimentat în profunzime destinul nihilist al secolului XX și care au încercat să deschidă căi și perspective pentru a i se sustrage. Capitolul 10 Nihilismul european în istoria ființei: Heidegger și Nietzsche Toate adevărurile duc spre un singur adevăr dar potecile sunt întrerupte. "Îmi privesc uneori mâna, gândindu-mă că țin în mână destinul umanității: îl rup inevitabil în două, înaintea mea, după mine..."143. Aceste cuvinte ale exaltării, așternute pe hârtie de Nietzsche cu puțin înainte de criza finală într-un
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
cu aburi zarea / Printre ramuri, cu beteala / Spumei împletită-n cețuri / Norii drumuri conturau / Zămislind cărări de visuri”. Iată cum se reface un discurs de tip romantic, făclie întru perfectăși nestăvilită armonie. Ce sugerează incipitul baladesc din Nunta neagră? „Pe poteci, se-nalță vuiet / Izvodit de frunze moi / Când cu ochii plini de patimi / Mă îndrept spre ea, strigoi...” Iată prefigurarea unei fantastice povești de iubire cu impulsuri stranii, pline de suspens. Intuiție crescândă. „Când scrii despre iubire, sentimentul te invadează
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
caii repede. Trebuie să-l văd și eu pe fratele ăsta... și răvașul. Turculeț fluieră ca o mierlă și caii se iviră din lăstăriș. Grăbiți fiecare, prințul și așa-zisul argat înșeuară armăsarii, potriviră dârlogii și porniră călare pe o potecă ce ocolea pădurea și care dădea în drumul domnesc al Cotrocenilor. Se înseninase și soarele încălzea de-a binelea. Ieșiți în drumul mare, porniră în galop nebunesc spre mânăstire. Șirul de carete aștepta în fața curților brâncovenești ca vodă cu toți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care să aibă copii, așa că suntem destui veri... Dorește domnia ta să facem o plimbare pe lac? Neprimind nici un răspuns, Toma consideră că pașa era de acord, așa că își înfipse pintenii în burta calului, care o porni în galop pe o potecă ce intra în pădure. După el auzea tropotul copitelor calului însoțitorului său. Câteva minute de galop și pădurea se rări, intrară întrun lăstăriș des, care încetini goana cailor. Poteca era largă și curățită în primăvară. Smicele tinere se întindeau elastice
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pintenii în burta calului, care o porni în galop pe o potecă ce intra în pădure. După el auzea tropotul copitelor calului însoțitorului său. Câteva minute de galop și pădurea se rări, intrară întrun lăstăriș des, care încetini goana cailor. Poteca era largă și curățită în primăvară. Smicele tinere se întindeau elastice ca să cuprindă spațiu liber de lăstăriș, atingând picioarele călăreților. Parcurgeau un tunel verde proaspăt, depărtându-se de fumul și mi rosul de grajd al taberei. Ajunși la malul lacului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
atunci, robul Domnului, Io Constandine, ce faci este oare treaba ta? Ce spunea vlădica Theodosie, nu de moarte să ne fie teamă, ci de înspăimântătorul județ, să nu ajungem la tronul lui Hristos pe căi ocolite. Dacă vrei să ții poteca dreaptă, spunea sfinția sa, ea trece printr-un lăstăriș: de o parte mărăcinii fricii de moarte, iar pe de altă parte florile dragostei pentru Hristos. Așa și eu, când mă apucă frica de moarte, mă uit în partea cealaltă și mă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
drum mai îngust care-i scoase chiar la râul Dâmboviței. Trecură apa prin vad, nu era încă mare că nu porniseră a se topi nămeții la munte. Din drum de care, calea de la o vreme să făcu un fel de potecă mai lată și o apuca pieptiș la deal prin pădure. Credeam că o luăm spre Câmpulung, strigă din urmă Ștefan. — Am pornit-o pe scurtătură pe la schitul Cândeștilor, o să ținem codrul până la Hârtiești, apoi ieșim la drumul mare la mânăstire
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să doarmă în șa? — O să încerc. — Prinde capul ăsta de frânghie, leagă-l de inelul șeii, să nu te pierd pe drum. Era să-i spună Ștefan că n-o să poată dormi? Nu răspunse nimic și așa cum mergea, ultimul pe potecă, luna luminând acum din stânga, băgă de seamă cum capul ieromonahului se lasă în piept, deci adormise. Până la el nu se auzea sforăitul dar se gândi că probabil Leu, măgarul cuviosului, îl aude, că altfel cum se explica precauția cu care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de ce știe Leu, măgarul sfinției tale, drumul peste dealul Cândeștilor și te lasă să te odihnești fără grijă... Eh da, îl știe, că de la Snagov la schit la Oncești și de la Oncești la Hurezi a tot mers dobitocul și știe potecile. — La Snagov? Prințul întoarse capul și-l privi pe ieromonah, i se păru deodată că fața lui trasă cu ochii ascunși în găvanele lor, cu sprâncenele urmând subțire arcada, cu barba albă, rară, s-a desprins din fresca de pe zidul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aducea mult aur. Toca la biserica lui Mircea Vodă Ciobanul, cea de pe colina lui Bucur. Au ajuns la zidul mânăstirii și nu-și putea da seama ce-i veni să-i spună surugiului să oprească. De jos, măsură din ochi poteca pietruită cu piatră rotundă de râu ce ducea spre biserică și nu i se păru anevoioasă, așa că făcu semn feciorului că vrea să urce până sus. Cum se vedea bisericuța văruită în soarele aflat spre apus, cu pridvorul adăugat de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vlădica Thedosie, Dumnezeu să-l pomenească -, răsărind ca o mireasă albă din verdeața crângului ce o înconjura, i se părea o minune. Or, cu minunile nu te întâlnești în fiecare zi, așa că spătarul porni, atent la fiecare pas, să urce poteca spălată. Dinspre zăvoiul Dâmboviței, de dincolo de colină se auzea zvon de râsete și chiuituri de copii la scăldat. Era cald, dar de câțiva ani încoace spătarul nu mai simțea apăsarea căldurii verii, nu i se mai părea greu caftanul căptușit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
turcește, ca să-l înțeleagă oricine. De ce ți-e frică, dragule? Orbit de frică, nu ai putut să-i vezi venind spre noi pe preoții de la Hagia Sofia? Iată-i cum vin spre tine, pornește cu privirea pe apă în lungul potecii de lumină, așa. Acum înalță ochii. Îi vezi? Sunt preoții care, atunci când a luat Mehmet El Fatîh Bizanțul și au intrat ienicerii în biserica Hagiei Sofia, tocmai îi împărtășeau pe credincioși. Ienicerii s-au repezit atunci să le rupă potirele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
loc de agrement, nu e aceasta o dublă binefacere pentru București? Astăzi, terenurile mlăștinoase asanate, traversate de o derivație a Dâmboviței, sunt acoperite de o vegetație luxuriantă și de lacuri conturate capricios. Mlaștina a făcut loc verzilor peluze, aleilor drepte, potecilor șerpuite, parterelor grațioase, unde inteligența arhitectului a desfășurat toate resursele liniei drepte și ale neprevăzutului. Plantele rare, arbuștii odoriferanți își dispută spațiile libere dintre masivii de verdeață. O moviliță centrală, construită în formă de labirint, peșteri în stil rocaille, elegante
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
strălucitoare ce le depășesc, pensiunile rezervate călătorilor și vizitatorilor, casele călugărilor, separate prin grădini, totul e elegant, strălucind de picturi în culori vii și având un aspect care place în pofida iregularității sale; nu există nimic mai pitoresc, când ieși pe potecile pădurii, decât a descoperi cupolele, casele cochete, vechile porticuri, grădinile, viile, arborii, frumoasele dâmburi ce se oglindesc în apele limpezi. Astfel sunt în general mănăstirile de la câmpie; cele de la munte diferă câteodată prin absența lacului, dar ce priveliști, ce perspective
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
a-și perfecționa credința, comportamentul și universul cunoașterii. Dumnezeu să-l odihnescă în pace. Toți am trecut pe-aici efemer, uitându-ne adevărata origine. MIRACOL De pe platoul poienii așezate la poalele muntelui stâncos acoperit cu păduri, trebuia să parcurgi pe potecă distanța de o mie de metri pentru a ajunge la grota săpată în stânca de granit. Aici își petrecea viața călugărul pustnic Antim, despre care se duse vestea în toată țara că este înzestrat cu har și mare putere asupra
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Noi știm ca măgarul nu e dulce, e încăpățînat și imprevizibil, te poate trânti să-ți sune oasele. Dar poetului îi plac, așa i se par lui... E frumos și senin acest domn care ieșea la plimbare pe câmp printre poteci și se gândea să intre în rai în asemenea tovărășie... În acest timp trupele române se apropiau de Odesa. Războiul era încă pe-aproape, dar nu ne interesa. Singurul efect în București era faptul că apăruse pâine amestecată cu mălai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
zâmbi și îmi făcu pe ascuns cu ochiul. Sării treptele și din doi pași eram la poartă, gata să urc în tractor. Am plecat spre ogoare. Apoi am trecut de ele și am intrat în pădure. Am intrat pe o potecă strâmtă din pădure, și m-am adâncit în cuprinsul ei. Ziua se bătea cu noaptea, iar huruitul tractorului se opri. - Hai să căutăm cele mai frumoase flori. Cele mai frumoase, abia atinse de roua dimineții. Ai grijă să nu te
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
dunga violetă a șirului de munți, în care se deschidea poarta deșertului. După ce se mai încălzi puțin, Daru se întoarse la fereastra de unde-i văzuse prima oară pe cei doi. Acum nu se mai zăreau. Începuseră, așadar, să urce pe potecă. Cerul nu mai era atât de întunecat; în timpul nopții ninsoarea se oprise. Dimineața învăluise totul într-o lumină murdară, care abia se mai limpezise puțin, pe măsură ce norii groși se ridicau în înaltul cerului. Se făcuse două după-amiază, dar ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Ușa se trânti în urma lui. Balducci se ivi în dreptul ferestrei, apoi dispăru. Zăpada îi înăbușea pașii. Calul se mișcă dincolo de zid, găinile cotcodăciră speriate. O clipă mai târziu, Balducci trecu din nou prin fața ferestrei, ducând calul de căpăstru. Înainta spre potecă, fără să se mai uite îndărăt și se făcu nevăzut, urmat de cal. Un bolovan se auzi rostogolindu-se domol. Daru se întoarse către prizonier. Acesta nu se clintise din locul lui dar îi urmărea fiecare mișcare cu privirea. - Așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
văzând cu ochiul printre copaci, până la o linie nedeslușită, de un cenușiu gălbui, marea. D'Arrast se îndreptă în tăcere către povârniș, al cărui perete purta urme încă proaspete ce arătau până unde se ridicase apa în diferite rânduri. O potecă plină de noroi ducea la colibe. În fața lor, câțiva negri priveau în tăcere la noii veniți. Câteva perechi se țineau de mână și, chiar pe marginea povârnișului, în fața adulților, un șir de copii de vârstă fragedă, cu 'pântecele umflat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mă resemnam. Acum, când ești atât de apoape de mine vreau să-mi crească brațe uriașe, lungi de 356.578 de km să te pot îmbrățișa, să închei un contract mutual cu tine, să-mi promiți că o să-mi luminezi potecile pline de dor iar în primăvara aceasta îmi vei da nopțile de dragoste înapoi". Luna s-a făcut mică de tot și mi-a răspuns: “stai, nu mă îmbrățișa, s-ar produce un cutremur devastator de la atâtea emoții! Așteaptă să
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Surdina realității care își arată colții mici, puturoși. A urmărit micile lor manevre, aerul vinovat și viclean cu care se strecurau printre rigorile regulamentelor. Cumințenia perfidă, spaima și bucuria de a pândi surprizele rare ale vreunei zile. Aparențele, șansa unei poteci neștiute, ipocrizia acestor amânări. A văzut, brusc, un lung șir de ani crescând, ca un munte prăfos, în fața ei ? Apăsând-o, zdrobind-o. A știut, probabil, în acea clipă, de ce o asemenea viață de funcționar ar sufoca-o, ar ucide
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dispărea. Rămânea lumina trupului. Și clocotul, râsul, râsul fericit“. Capul grotesc se pierdea, transfigurat. În îmbrățișare, râdea, râdea dezlănțuit ! Vârtejuri de ape loveau în râsul înnebunitor, răsturnând încremenirea lumii, rosto golindu-se, rotindu-se, o dată și încă o dată. Ieși în poteca întunecată și pustie. Reîntâlni patrulele și câinii. Găsi subsolul unei vespasiene. Coborî, ținându-se la fiecare treaptă de balustrada metalică, rece, trecu prin dreptul unui ghișeu, tresări, surprins, sub privirea supraveghetoarei, o tânără blondă, delicată, chip de copil pastelat și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]