4,003 matches
-
Nu ești infailibil, cu toate armele și cuceririle tale. Probabil ăsta e motivul pentru care Mallami și Jo își tot amână atacul. Sunt demoralizați. Cafeaua avea un gust foarte bun și Sun o bău dintr-o înghițitură. Fierbințeala ei îi potoli gândurile care începeau să fie dezordonate. Ceva trebuie să se schimbe, ceva trebuie să se schimbe, îi șoptea o voce insistentă. E prea multă liniște. Poate că ar fi bună încă o ședință cu statul major. S-ar întrevedea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
criminali. Înțelegeți? Eu nu sunt un criminal. N-am ucis pe nimeni în viața mea. Sunt un pacifist, domnule, un pacifist și un intelectual. Cred că a venit vremea ca Mallami și Jo să priceapă asta. Lucrurile trebuie să se potolească. Sunteți de acord că lucrurile trebuie să se potolească? - Da... să se potolească... să se potolească... - Îmi place că sunteți un om rațional. Asta înseamnă că există o speranță pentru Whipie. - Există o speranță pentru orice... pentru oricine... sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ucis pe nimeni în viața mea. Sunt un pacifist, domnule, un pacifist și un intelectual. Cred că a venit vremea ca Mallami și Jo să priceapă asta. Lucrurile trebuie să se potolească. Sunteți de acord că lucrurile trebuie să se potolească? - Da... să se potolească... să se potolească... - Îmi place că sunteți un om rațional. Asta înseamnă că există o speranță pentru Whipie. - Există o speranță pentru orice... pentru oricine... sigur că există... Reporterul zgâria de zor mânerul scaunului și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
viața mea. Sunt un pacifist, domnule, un pacifist și un intelectual. Cred că a venit vremea ca Mallami și Jo să priceapă asta. Lucrurile trebuie să se potolească. Sunteți de acord că lucrurile trebuie să se potolească? - Da... să se potolească... să se potolească... - Îmi place că sunteți un om rațional. Asta înseamnă că există o speranță pentru Whipie. - Există o speranță pentru orice... pentru oricine... sigur că există... Reporterul zgâria de zor mânerul scaunului și se uita speriat la soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un pacifist, domnule, un pacifist și un intelectual. Cred că a venit vremea ca Mallami și Jo să priceapă asta. Lucrurile trebuie să se potolească. Sunteți de acord că lucrurile trebuie să se potolească? - Da... să se potolească... să se potolească... - Îmi place că sunteți un om rațional. Asta înseamnă că există o speranță pentru Whipie. - Există o speranță pentru orice... pentru oricine... sigur că există... Reporterul zgâria de zor mânerul scaunului și se uita speriat la soldați și la Frank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
erau femeile, copiii și bătrânii care ar fi putut continua dușmănia tradițională dacă ar fi ținut cu tot dinadinsul, dar se pare că previziunile celor ce făceau politică pe ascuns se adeveriră: odată cu moartea căpeteniilor, războiul se sfârși. Oamenii se potoliră de parcă episodul fabricii ar fi fost țelul spre care alergaseră atâta amar de vreme, încununarea luptelor ce durau de zeci de ani. După atingerea descărcării absolute și a genocidului total, nu mai aveau nici un motiv să continue. Așa că reconstruiră orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
noi trebuia să se comporte normal. —Hugo, zise acesta, vârându-și capul înăuntru. A venit poliția. Vor să vorbească cu Violet, dacă se simte mai bine. Dură cam un sfert de oră până ce haosul emoțional care urmă ajunse să se potolească. Deci crezi că s-a sinucis? zise Hawkins. — N-am nici cea mai vagă idee, zisei eu. Abia dacă-l cunoșteam. Uneori își arăta colții către mine când treceam pe coridor, dar cam la atât se reducea interacțiunea noastră. Făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
autentice conversații de amor. Bărbatul zâmbi în caiacul său, vru să intervină și lăsă, la rândul lui, să-i scape un bubuit ce căpătă putere lovindu-se de lemnul curbat al ambarcațiunii, dar, chiar și așa, se dovedi incapabil să potolească dezlănțuirea pasionată a perechii. Continuă să vâslească fără grabă. Canalele începură să se lărgească, apele se eliberară de nuferi, iar malurile se dădură în lături, așa încât coroanele arbuștilor și ale cedrilor încetară să se mai atingă de la un mal la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bilețele distractive pe frigider, fantoma lui Tutankhamon? Cine face curățenie, cine spune că bei prea mult și că o să mori, cine citește manuscrisele tale și emite păreri de doi bani pe care nu le iei niciodată în seamă? Lucia. Există. Potolește-te. Acasă era cel mai urât coșmar prin care trecuse, mai urât decât acela pe care îl avea în copilărie, unul în care era înghițit în fiecare noapte de o cobră care avea pe cap un coif á la Brad
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și dureroasă. Și-a sprijinit capul pe pernă. A închis ochii și câteva lacrimi i s-au scurs pe obraz... A deschis ochii și a început să gâfâie dupa aer... Undeva în sfrăfundul minții lui, coșmarul continuă. Încercă să-și potolească bătăile nebunești aleinimii. Inima i se mai liniști... A revenit în realitate... Se gândi că poate câțiva pași prin cameră, aveau să-l facă să uite acel vis îngrozitor. S-a sucit s-a tot răsucit în pat și, cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în ureche ca bătăi de clopot. Gândul îl purtă la Vasilica, la viața lui, la moarte... la moarte. Se înfioră... Își întoarse privirea în iarbă și, contemplă o gânganie mică, grăbită, cu strălucire metalică. Se liniști... Bătăile inimii i se potoliră. Candela ardea cu flacăra liniștită. Către amiază ajunse acasă. ... Era o noapte calmă, liniștită și adâncă. Totul era înecat în întuneric. Iorgu de la fereastră privea în întunericul de afară. Un strigăt de cucuvea, chiar din cireșul din fața ferestrei, sfâșie crucea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
simți în toată ființa lui. Un mare fior îl străbătu, din creier până la măduvă, până în vârful tuturor mădularelor. Tremura prins ca de un ger năpraznic. Dinții îi clănțăneau ca o meliță. Îl întoarse, oare, frigurile copilăriei?!... Apoi, zgâlțâielile încetară. Se potoliră... Îi era bine. Simțea că trecea printr-o adâncă prefacere. Acum, înțelegea deplin că viața nu este nici ziua de azi, nici ziua cea de mâine... nici anul întreg. Vieții adevărate îi este deajuns clipa, clipa plină în care pumnul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
că viața nu este nici ziua de azi, nici ziua cea de mâine... nici anul întreg. Vieții adevărate îi este deajuns clipa, clipa plină în care pumnul destinului tescuiește timpul într-o lacrimă ca de spirit. Focul lăuntric s-a potolit. Simțea că înțelege si cunoaște... necunoscutul. Nu erau gândurile lui, pătrunsese acum lăuntric gândurile rânduite de-alungul creierilor... Nu-l mai mărgineau pereții lui strâmți. Neputința înțelegerii pe cale rațională... semnifică intrarea în adevărata viață, viața cea veșnică, fără despărțire, fără spații
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lipea de el. Nici nu știu cum se pomeni cu Biblia în mână, deschisă undeva la întâmplare. Ochii îi alergau peste rânduri... literele fugeau pe pagină ca gâzele... nu reușea să-i dea de înțeles ceea ce citea. ”... Când spune: Somnul nu va potoli durerea, odihna nu va alina suferința, atunci mă înspăimânți cu visuri și mă tulburi cu mâhniri...”...” În zadar se străduia el să deslușească tâlcul acelor cuvinte sacre, dar nu reușea. O închise. Dar, o redeschise din nou, tot la întâmplare
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
încă din decembrie, dar mai cu seamă odată cu zilele Bobotezei, când s-au stârnit niște ninsori și viscole că au troienit toate drumurile. Își aminti cum urla de jalnic vântul, peste orașul îngropat în nămeți. - Acum, iarna s-a mai potolit... deși, încă-i tot ”tare”, pentru început de martie! Își zise el. Primele zile ale ”babelor” au fost urâte, dar lapovița a mai topit din stratul de zăpadă și străzile s-au mai desfundat. - Mâine, Duminică, voi merge la cimitir
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
înalt avea mlădieri ca lujerii subțiri și înalți, la adierea vântului. Uneori, gândurile nostalgice îl purtau, încă și mai în adâncul vremii, cu imagini răzlețe dintr-o vară și alta, cine știe când... Și, astfel, gândurile îl purtau în trecut potolindu-l, iar, tristețea tot mai mult punea stăpânire pe sufletul lui. Își aminti când Vasilica a fost operată... încă o dată, organismul ei de o vitalitate neobișnuită, uimind pe medici, a învins. Era curată de cancer mamar, și sănătoasă, renăscută ca
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Inima i se răsuci într-însul, ca un șarpe veninos, care îi dădea fiori și răcelli pe spinare, și fierbințeli în creier. închise ochii strâns, stâns până la durere și își strânse maselele să le audă crăpând, doar... doar s-o potoli vijelia de chin dintr-însul. Mintea i s-a închis, scăpătată din cheutori... Câteva pâlpâiri de lumină licărite printre pleoape... și, își pierdu stăpânirea... prăbușindu-se în el însuși ca într-o bulboană care l-a supt până la fund. Pleoapele
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
își văzu de treburi prin bucătărie. În timp ce deretica se gândea că ar fi bine să îl lase singur, să meargă la tatăl ei și să stea din nou cu el poate numai așa o să-i regrete lipsa și să se potolească, să nu mai bea. Altă variantă la care se gândea era aceea de a pleca la oraș, să-și găsească ceva de lucru și să-și continuie studiile la seral. Dar cum să-l lase pe tatăl ei singur? Nu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
supărător și, nemaiputând răbda atâta necuviință, am strigat către dânșii „Nesimțiților!” Imediat fui Înconjurat și amenințat de cei apostrofați, chiar lovit cu pumnul În zona lombară, la rinichi. Turbulenții, după ce mă agresaseră, confirmând zicala „Cu vina și cu prăjina”, se potoliră. Astfel, am putut asculta cuvântarea cea mai frumoasă, care cuprindea idei Înălțătoare și releva semnificația creștină a jertfei deținuților anticomuniști, ale căror oseminte, risipite pe tot traiectul Canalului DunăreMarea Negră (În prima variantă) constituie, Împreună cu cele aflate În celelalte temnițe
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
gloria societății comuniste și nicidecum agenturilor retrograde care nu mai au nicio șansă...» Și așa mai departe... În sfârșit, și-a dat seama că eram atât de ostenite Încât cuvintele ei nu mai ajungeau la Înțelegerea noastră și s-a potolit.” Bine-ar fi fost ca Elena Tudor (alias Diri) să fi trăit până la sfârșitul veacului trecut ca să fi văzut falimentul total al comunismului În Europa. Cartea unui mare caracter Ne face plăcere faptul de a prezenta memorialul „Viața mea. Amintiri
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
hainele și să mă Încălzesc la minus treizeci de grade. Am dormit În adăposturi de zăpadă, În corturi de campanie sau sub cerul liber. Am vânat și mâncat carne crudă pentru a supraviețui. Am topit zăpadă și gheață ca să-mi potolesc setea. Asta e viața mea, acolo. Gândiți-vă bine ! Nu vreau să vă descurajez, vreau doar să știți În ce sunteți gata să vă aruncați. După ce și-a umflat suficient mușchii În fața noastră, poves- tindu-ne anecdote din expedițiile anterioare și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
hainele și să mă încălzesc la minus treizeci de grade. Am dormit în adăposturi de zăpadă, în corturi de campanie sau sub cerul liber. Am vânat și mâncat carne crudă pentru a supraviețui. Am topit zăpadă și gheață ca să-mi potolesc setea. Asta e viața mea, acolo. Gândiți-vă bine ! Nu vreau să vă descurajez, vreau doar să știți în ce sunteți gata să vă aruncați. După ce și-a umflat suficient mușchii în fața noastră, povestindu-ne anecdote din expedițiile anterioare și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
La suprafață, focul era considerat a fi stins. În adânc, Însă, creștea vulcănește. La o următoare Întâlnire, prin pădure, Victor, dușmănos, Îi aruncă, lui Ion, În obraz: mârlanule! Ai vrut să mă Înfrunzi! Na! Că ai dat greș! Te-ai potolit? Să te potolești, că, altfel, permanent o să dai greș. Cu mine n-ai sorți de izbândă, mârlan puturos ce ești! Sictir din ochii mei! Ion a tăcut. Și-a continuat calea, cu fruntea plecată, și s-a gândit; și s-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
era considerat a fi stins. În adânc, Însă, creștea vulcănește. La o următoare Întâlnire, prin pădure, Victor, dușmănos, Îi aruncă, lui Ion, În obraz: mârlanule! Ai vrut să mă Înfrunzi! Na! Că ai dat greș! Te-ai potolit? Să te potolești, că, altfel, permanent o să dai greș. Cu mine n-ai sorți de izbândă, mârlan puturos ce ești! Sictir din ochii mei! Ion a tăcut. Și-a continuat calea, cu fruntea plecată, și s-a gândit; și s-a tot gândit
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
bancă. Apă din care, tocmai atunci, bătrânul Valică Pădureț Își umpluse o cană, și-n care, acum, folosindu-se de o linguriță din alpaca, amesteca o doză de ceai granulat, frumos mirositor, preparându-și răcoritoarea cu care aproape zilnic Își potolea setea, pe acele vremuri de caniculă profundă. Pe cap avea o pălărie de culoarea ierbii, În răsărit de soare, cu boruri mari, răsfrânte, nu tare mult, pe lângă urechi, În sus. Este motivul pentru care nici nu observase, că un alt
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]