KorAP: Find »[drukola/base=pozitiv & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...98 99 100 ...1955 >

48,874 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303

Logica de fundament este una disjunctivă: sau-sau. O astfel de logică este una ce favorizează dihotomii de tipul: cultură/natură, creație/procreație, minte/corp, intelect/sensibilitate, inteligibil/sensibil, autonom/dependent, puternic/slab, public/privat. Primul termen este determinant, superior, pozitiv, iar cel de-al doilea este determinat, inferior, negativ. Aceste dihotomii pot fi tratate prin analogie cu relația bărbat-femeie, masculin-feminin (M. Miroiu, 1995, p. 50). Comportamentul așteptat este în conformitate cu ceea ce se cuvine, cu ceea ce este prescris (respectiv dezirabil) pentru ordinea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
părintele singur și-a propus în mod deliberat să fie părinte și se receptează drept compatibil cu situația creată. Aceasta nu înseamnă că nu resimte dificultățile legate de ipostaza de părinte singur, ci doar că sunt create premise de abordare pozitivă și depășire a neajunsurilor. Politicile publice adresate acestui model de familie ar putea avea un efect de echilibrare, în sensul de a spori gradul de responsabilitate a celor implicați, accentuând obligațiile și îndatoririle corelate contractelor, dar și pe cele de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
plăcute petreceri păstrează totdeauna o slăbiciune pentru proastele și fireștile îndeletniciri ale gospodăriei. La zisele noastre nu poate nimeni să se împotrivească. (M. Kogălniceanu, Opere, vol. I, p. 548, apud R.M. Popa, 2002, p. 58) Se poate observa ca aspect pozitiv recunoașterea femeilor ca agenți morali, capabili de a educa copiii în spiritul bun al neamului, ca agenți ai socializării 25. Sigur, stările de fapt nu sunt tocmai coerente: din moment ce se dedică muncilor gospodărești, au mintea ocupată de grijile cotidiene, nu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
pe toți spre un parteneriat privat. Din sfera publică, se fac însă presiuni spre legalizarea cuplurilor heterosexuale care își propun să devină părinți. De la obiceiuri, prejudecăți, practici cotidiene până la aspecte de politică publică privind protecția familiei, totul concură spre valorizarea pozitivă a relațiilor legalizate. Temeiul îl constituie oferirea unui climat armonios pentru creșterea și dezvoltarea adecvată a copiilor; problemele părinților (în situația de părinți singuri) nu sunt luate în seamă. 6. Dependență și autonomietc "6. Dependență și autonomie" Dependența a cunoscut

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
dragoste, individ/comunitate și spirit competitiv/sacrificiu de sine. (Nancy Fraser, Linda Gordon, 1997) Acestea sunt atât stereotipuri de gen, cât și premise ale diferențierii într-un sens negativ, chiar a discriminărilor între sexe. Socializarea de gen comportă și valențe pozitive, persoanele își pot contura identitatea de gen: fetele își accentuează trăsăturile feminine, iar băieții pe cele masculine. Socializarea de gen adecvată a fost considerată ca fiind foarte importantă privind emanciparea femeilor. Socializarea este una dintre structurile fundamentale care pot face

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
pot fi opuse macropoliticilor încă dominate de puterea de tip patriarhal. Rolul micropoliticilor ar fi să creeze oportunități de dezvoltare, contexte de împuternicire a celor vulnerabili. Pentru femeile din familiile monoparentale, procesul de capacitare presupune în primul rând o raportare pozitivă la situația de viață în care se află. De cele mai multe ori, starea de monoparentalitate este resimțită ca o pierdere. Una efectivă, prin dispariția reală a unor persoane (soț, persoane din familia extinsă, prieteni comuni, cunoștințe), a unor libertăți de acțiune

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
intervenție în scopul conferirii de susținere nemijlocită. Rămân de actualitate măsuri de politici pro-active, în sensul oferirii de oportunități și șanse de dezvoltare. „Ca peste tot, accentul trebuie pus pe asigurarea unui echilibru între autonomie și responsabilități, în care formele pozitive de încurajare să fie dublate de sancțiuni.” (A. Giddens, 2001, p. 105) 7. Feminismul radicaltc "7. Feminismul radical" Familia monoparentală poate fi tratată de către conservatori drept un model de viață aproape de o formă extremă, care, ca orice exagerare, este conotată

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
că sunt dubioase, frustrate, nemulțumite, poate chiar isterice. Acest tratament poate afecta din plin performanțele profesionale. Dacă persoana singură demonstrează capacități deosebite, dacă este mai muncitoare decât media, dacă a urcat în ierarhie, tot ce poate fi considerat drept aspect pozitiv al vieții sale nu este decât un efect ascuns al faptului că în plan personal ceva nu este în ordine 88. Atribuirile de acest tip nu se fac însă și pentru bărbații singuri. Ei pot fi performanți, pur și simplu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
prin analogie cu instinctul matern al animalelor). Lipsa iubirii materne apare ca fiind ceva nenatural, rușinos. Susținerea vieții copilului poate fi privită sub aspectul grijii și responsabilității, atât de necesare în realizarea suportului pentru menținerea vieții, și printr-o atitudine pozitivă care să-i insufle dragoste de viață. De aceea, o mamă bună este, în primul rând, o persoană fericită (fiindcă altfel, se sugerează, toate conflictele interioare se transmit în climatul educațional al copilului, care le preia drept dat existențial). De la

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
viață. De aceea, o mamă bună este, în primul rând, o persoană fericită (fiindcă altfel, se sugerează, toate conflictele interioare se transmit în climatul educațional al copilului, care le preia drept dat existențial). De la mamă învață copilul să caute contactul pozitiv cu lumea înconjurătoare (A. Adler, 1995, p. 36). Iubirea maternă nu este numai iubirea pentru copilul mic, ci, mai ales, iubirea pentru copilul în creștere (E. Fromm, 1995, p. 49). Mama trebuie să exerseze o filosofie a separării, să urmărească

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
formează treptat atașamentul față de cei apropiați, se atașează mai ales de persoanele care le arată „simpatie și înțelegere” (Shaffer și Emerson, 1964), semnalează afecțiunea prin modul cum stabilesc contacte vizuale, învață prin imitație (Bandura, 1963; Stern, 1977), reacționează la întăririle pozitive: lauda, încurajarea, remarca (Patterson, Littman, Bricker, 1967). Un aspect deosebit îl constituie prezența în viața copilului a unui „modelator de rol: în jurul copilului trebuie să existe oameni pe care acesta să-i poată copia” (Niky Hayes, Sue Orrell, 1997, p.

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
poate fi privită comunitatea, remarc drept deosebit de importantă pentru dezvoltarea persoanelor comunitatea afectivă. Aceasta este constituită dintr-un număr restrâns de persoane care au investit afectivitate și încredere într-un anumit om și față de care el răspunde într-un mod pozitiv. Pentru cel în cauză, acest nucleu comunitar reprezintă punctul de sprijin în diversele probleme pe care le întâmpină. Prezența unor persoane semnificative, a unui punct tare, de sprijin își dovedește o dată în plus relevanța pentru familia monoparentală, pentru care reprezintă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
care reprezintă un adevărat capital social. În cadrul abordărilor contractualiste, oamenii erau tratați ca indivizi raționali, capabili de a-și urmări interesele și chiar dispuși să facă anumite compromisuri pentru atingerea scopurilor lor. În abordarea comunitară, accentul se pune pe interacțiunile pozitive, de sprijin. 8.1. Inegalități contractuale - egalități naturaletc "8.1. Inegalități contractuale - egalități naturale" În teoriile contractualiste clasice (Thomas Hobbes, John Locke, Jean-Jacques Rousseau), indivizii considerați liberi și egali conveneau asupra unui acord prin care renunțau la o parte din

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
o familie binevoitoare). Maternitatea în singurătate este un context de viață care permite reconfigurarea așteptărilor privind maternitatea. Aceasta nu înseamnă că a fi mamă este în mod obligatoriu ceva dificil și puțin probabil fericit. Cei mai mulți oameni au nevoie de idei pozitive prin care să se legitimeze. În fața celorlalți, dar mai cu seamă în fața propriei lor conștiințe. Pentru multe dintre mamele singure (ca o alternativă mult mai onorabil de acceptat față de aceea a victimei neajutorate), este ceea ce am numit maternitatea haiducească. Aceasta

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
remarcate în toate societățile care se fundamentează pe o structură de tip patriarhal 31. Dar chiar și între un tată singur și o mamă singură se pot observa diferențe. Tatăl singur este mult mai bine valorizat, el e o excepție pozitivă, în timp ce mama singură pare să fie încadrată în categoria faptelor de viață obișnuite - mă refer la faptul că de obicei mamele își cresc copiii. Inegalitățile dintre părinți privind susținerea nemijlocită a copilului, într-un mod permanent, față de situația în care

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
decizie - adică numai în sfera publică. Discriminările legate de munca domestică, timpul liber, asumarea răspunderii privind îngrijirea și educarea copiilor și a persoanelor dependente, toate aflate în sfera privată, nu fac obiect de interes în legile discutate. Legea definește discriminarea pozitivă sau măsurile stimulative drept acele măsuri speciale prin care se intenționează accelerarea realizării în fapt a egalității de șanse între femei și bărbați (art. 4). Conform art. 5, sunt prevăzute măsuri speciale pentru protecția maternității, a nașterii și a alăptării

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756

utilizează farul respectiv nu antrenează o creștere a costului de producție (costul marginal este zero, egal cu prețul de echilibru). Statul trebuie să intervină și să finanțeze producerea de bunuri și servicii colective prin intermediul prelevărilor obligatorii. Efectele externe reprezintă consecințele pozitive sau negative ale activității unui agent economic asupra altor agenți, neluate în seamă de mecanismele de piață. Există efecte pozitive atunci cînd, de exemplu, albinele unui apicultor polenizează florile din grădina altui agent. Similar, există efecte negative atunci cînd o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
Statul trebuie să intervină și să finanțeze producerea de bunuri și servicii colective prin intermediul prelevărilor obligatorii. Efectele externe reprezintă consecințele pozitive sau negative ale activității unui agent economic asupra altor agenți, neluate în seamă de mecanismele de piață. Există efecte pozitive atunci cînd, de exemplu, albinele unui apicultor polenizează florile din grădina altui agent. Similar, există efecte negative atunci cînd o întreprindere poluează totul în jur. În acest din urmă caz, neoclasicii consideră că Statul trebuie să "internalizeze" efectul extern prin intermediul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
un rol protector guvernului. În cadrul aceluiași curent de gîndire îl remarcăm pe Ch. H. de Saint-Simon, care conferă un rol esențial puterilor publice. Prin natura lor, acestea trebuie să se bazeze pe învățăturile științei. Politica trebuie să devină o "știință pozitivă", o știință a producției. Miza este aceea de a administra oamenii mai bine decît administrăm lucrurile. Critici ai proprietății private, deci și ai moștenirii, discipolii săi vor preconiza crearea unui fond de producție alimentat din bogățiile acumulate și girat de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
atunci cînd: 1) consumul unui bun este indivizibil (de exemplu, apărarea națională). Nu poate fi exclus un agent ce n-ar putea plăti, de unde necesitatea unei producții publice finanțate prin impozit ; 2) există efecte externe: dacă e vorba de externalități pozitive, producătorul economisește costurile pentru ceilalți agenți, dar acest serviciu nu este remunerat (de exemplu, un far pentru orientarea va-poarelor), de unde necesitatea subvențiilor; dacă e vorba de externalități negative, producătorul diminuează bunăstarea altor agenți fără să suporte costurile suplimentare ale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
sunt chemate să-și întărească politicile lor economice. Astfel s-au dezvoltat zone special amenajate pentru a găzdui întreprinderi, pepiniere de întreprinderi, ajutoare pentru crearea de întreprinderi de către tineri ș.a. 1.6. Principiul subsidiarității Analiza economică glisează frecvent între metoda pozitivă și cea normativă. Așa se întîmplă, de pildă, cînd ea împrumută de la știința politică principiul subsidiarității. Ceea ce este subsidiar nu e, cum se consideră frecvent, ceva inutil sau secundar, ci ceea ce complementar și vine să întărească o construcție sau o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
locale. Descentralizarea este considerată o cale de reducere a dezavantajelor birocrației și de către Școala de la Virginia (Public Choice). Principalul său reprezentant, James Buchanan, consideră că așa cum concurența între firme produce eficiență și descentralizarea și competiția între unități descentralizate are rezultate pozitive, mai ales în condițiile mobilității crescînde a capitalurilor, informațiilor și persoanelor. Descentralizarea crește responsabilitatea autorităților locale și obligă la inovații în organizarea producerii și furnizării bunurilor publice, la performanțe manageriale superioare, la stăpînirea costurilor, profita-bilizarea activităților și efectuarea investițiilor necesare

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
răspîndit mai apoi. Dar ches-tiunea rămîne și anume de a ști dacă cheltuielile publice sunt numai o prelevare, sau dacă munca funcționarilor este totuși creatoare de avuție, la fel ca a oricărui alt salariat. Tot mai mulți oferă un răspuns pozitiv acestei chestiuni, integrînd două aspecte evidente, și anume: În primul rînd, s-a considerat că doar cei care produc bu-nuri sunt productivi. Dar o infirmieră, de pildă, este la fel de productivă ca și un muncitor dintr-o uzină de automobile sau

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
și se bazează pe criterii cantitative. Dar, la nivel macroeconomic, evaluarea este mai puțin clară, existînd totuși cîteva obiective sau criterii cantitative pentru măsurarea performanței, bazate pe judecăți de valoare și teorii de raționalitate economică. 2.1.2.1. Economia pozitivă și economia normativă Două genuri de analiză economică sunt importante în identificarea unui criteriu de evaluare a rolului guvernului în sistemele econo-mice: economia pozitivă și cea normativă. Economia pozitivă are în vedere "lumea reală", pe cînd cea normativă examinează "lumea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
performanței, bazate pe judecăți de valoare și teorii de raționalitate economică. 2.1.2.1. Economia pozitivă și economia normativă Două genuri de analiză economică sunt importante în identificarea unui criteriu de evaluare a rolului guvernului în sistemele econo-mice: economia pozitivă și cea normativă. Economia pozitivă are în vedere "lumea reală", pe cînd cea normativă examinează "lumea ideală". Așa cum arăta R. Holcombe, "Economia pozitivă examinează lumea reală, pentru a descoperi cum este și cum funcționează ea. În cadrul economiei pozitive, nu există

[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]