6,389 matches
-
versurile din culegerea Întoarcerea la lucrurile naturii (1971) recurența unor teme și motive precum nostalgia copilăriei, evocarea ținuturilor natale asigură un timbru ceva mai firesc, mai puțin convențional și ideologizat, cu toate că declarativismul încă persistă. Câteodată descrierile de peisaje sunt un pretext pentru meditație (Râurile, iarna, Nisipuri zburătoare), în jurul motivului omului-copac (Mari poeți, copacii) deschizându-se spre zone ale misterului. Poemele din Fondul principal de sentimente (1978), Treizeci și cinci de poeme sub scut (1979), Răsunet peste țară (1985), croite din același „elan” al
STOIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289946_a_291275]
-
unii membri ai comunității monastice din care face el parte scriseseră prelegeri (collationes) contra lui Augustin, pe care el, însă, îl apăra. Prosper nega că Augustin ar fi propovăduit într-adevăr lucrurile de care era acuzat, și anume că, sub pretextul doctrinei harului, n-ar fi făcut decît să introducă destinul în viața omului și să elimine liberul arbitru. Punctul central al învățăturii criticilor lui Augustin (pe care de-acum înainte îi vom numi și noi, pentru că e mai simplu, „semipelagieni
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
apărarea lui Nestorie, dar era prea tîrziu. Atît delegația orientală, condusă de Ioan de Antiohia, cît și legații papei întîrziau să ajungă la Efes; cînd Chiril a fost sigur că prima delegație era pe cale să sosească, folosindu-se de un pretext, a deschis lucrările conciliului la 22 iunie, în ciuda protestelor contelui Candidianos, reprezentantul împăratului, care ar fi trebuit să conducă sinodul și să-i asigure buna desfășurare. Chiril a obținut repede hotărîrea de depunere a lui Nestorie și de condamnare a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
condiția specifică sfinților din Vechiul Testament, apoi a lui Ioan Botezătorul și a celor doisprezece apostoli, adevărații inițiatori ai monahismului (21). Al doilea tip de sărăcie, cel mediu, este cel care presupune ca rugăciunea să fie însoțită de munca manuală; sub pretextul că se dăruiesc cu totul lui Dumnezeu, oamenii sînt ispitiți să trîndăvească, lăsînd sufletul să se deschidă către patimi; este atitudinea pe care o condamna Pavel (1 Tes. 3, 6-12) atunci cînd îi îndemna pe destinatarii epistolei sale să muncească
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cărțile lui Mircea A. Diaconu, în care capitolul I, Marginalii, este o precizare a opțiunii autorului în probleme care țin de adevărul criticii, de revizuiri și criza culturii, de optzecism, de ontologie poetică. Capitolul de istorie literară (Istoria literară ca pretext) aduce cîteva disocieri pentru înțelegerea lui Odobescu (vînătoarea ca inițiere în actul scrierii, Pseudokinegetikos ca "panoramă a deșertăciunilor"), a lui Titu Maiorescu, Eminescu (cel scos din muzee: "acum ne trebuie acel Eminescu viu, palpabil, căruia să-i poți urmări vocea
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
era chiar o cacealma ridiculă ori tragică, de vreme ce comunismul era declarat a fi "cea mai dreaptă și umană societate". Schematic vorbind, putem afirma că acel context al Simposionului dedicat Centenarului marelui poet din sec. al XIX-lea a fost un pretext pentru "emițător", NC, de a încerca să manipuleze pe receptori (auditorii de la Simposion și întreaga țară), pentru a acționa în favoarea regimului, prin mascare (evocând un "mare poet național" - deci trecutul istoric "glorios") condițiilor prezente mizere. El recurge la stratagema îndepărtării
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
este anihilată. De fapt, aici, mascarea realității se scontează că va apărea prin îndepărtarea de prezent - inclus în M - și de tot ce este concret; dar manipularea reușește, tocmai, să creeze o lipsă de interes pentru M. Numele Poetului, ca pretext pentru stimularea de a depune "toate" eforturile și pentru evocarea "viitorului de aur" este o strategie atât de grosolană, în 1989, încât face inutilă intenția emițătorului: pe de-o parte, pentru că m se diluează, nu este ascultat, nici "auzit", el
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
pedepsiți; au impresia că au de plătit un tribut, ca o imensă datorie, că plătesc pentru o greșeală personală, consideră problemele copilului ca fiind un sacrificiu cerut de divinitate pentru a-și dovedi credința. Copilul devine astfel un fel de pretext care permite Întreținerea și permanentizarea unei situații ce ascunde o incapacitate afectivă a părinților. Studiind atitudinea adoptată de părinți față de copilul deficient, unele cercetări demonstrează că ea depinde de mai mulți factori: gradul deficienței sau anomaliei pe care o prezintă
COPILUL CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE ŞI FAMILIA. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Angelica OȚEL () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2160]
-
în cea de-a treia secvență a interesului său pentru spațiul fotografiei, transpare o enormă capacitate de admirație și de solidaritate față de existențele ieșite din comun. Mormintele unor mari personalități, Ionescu, Cioran, Fundoianu, sînt repere ale unei adînci meditații și pretextul unor la fel de ample melancolii. La căpătul acestui complicat excurs prin lumea iluziilor încorporate care este fotografia, artistul sfîrșește prin a face tot un fel de sculptură, de data aceasta una, la prima vedere, imposibilă: o sculptură în timp.
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]
-
a raporturilor, a dialogului cromatic, a relației pure într-un sistem vizual care a nimicit nenumăratele variante ale mimetismului. Tacit, privirea s-a transformat în contemplație, formele naturale în semne ale unei realități superioare, iar imaginea convențională a tabloului în pretext pentru o lectură în cod spiritual. Floarea soarelui, cu spectaculosul ei potențial expresiv, s-a topit într-un ceremonial de forme și culori care trimite mai degrabă la marile ceremonii liturgice decît la peisagistica de primă instanță. Coroana de lumină
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
investigării stărilor de criză existențială, în tradiția prozei eseistice și de analiză psihologică interbelice. Apropiat în această privință de Camil Petrescu și Anton Holban, lui I. i s-a reproșat însă adesea uscăciunea construcției epice, în care personajele devin simple pretexte pentru confruntări filosofico-teoretice între principii ale gândirii abstracte. Pe de altă parte, modernitatea viziunii artistice și a procedeelor romanești - tehnica monologului interior, multiplicarea perspectivelor narative și renunțarea la naratorul omniscient - îl situează pe I. în rândul deschizătorilor de drumuri într-
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
Familia”, „Euphorion”, „Observator cultural” ș.a. Subiectele alese de L. în eseurile și comentariile sale sunt dintre cele mai diverse, de la teatrul și eseurile lui Václav Havel la biografia papei Ioan Paul al II-lea, de la moravurile presei literare românești la pretexte autobiografice. „În război cu toată lumea”, L. nu se sfiește să-și mărturisească, ionescian, „marea frenezie și imensa voluptate intelectuală de a spune, cu idei și argumente, Nu!”. Polemist fără complexe, el nu-și slăbește adversarul și își susține argumentele într-
LASZLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287751_a_289080]
-
prietenie intelectuală cu Paul Goma, dovedită și în corespondența online pe care nu ezită să o publice în volumul Orient-Expres. Când nu polemizează în reviste sau online, L. alcătuiește scrisori deschise sau provoacă dialoguri. Un exemplu interesant este confesiunea intitulată Pretext autobiografic, ce exprimă protestul încărcat de resentimente al unui intelectual care se crede marginalizat. L. are și o bogată activitate de traducător din italiană și franceză. SCRIERI: Între Icar și Anteu, Cluj-Napoca, 1996; Orient-Expres, Cluj-Napoca, 1999; Grâul și neghina, Chișinău
LASZLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287751_a_289080]
-
că este doar o înșiruire exhaustivă de gazete, mai ales că după aprecierile autorului ar mai exista încă multe nedescoperite. Personal aș înclina să afirm, trecând peste aparențe, că nu este nici măcar o istorie propriu-zisă, ci este mai curând un pretext de „istorie”. Pentru că, dincolo de miile de ziare prin care autorul a trecut cu privirea, urmărindule sinteza, descoperim o lume (acum miraculoasă și inefabilă), peste care pulberea timpului, interesele politice și indiferența unei populații manipulate așternuse un strat gros de uitare
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93047]
-
făuririi acestuia, dar prefigurează textul în mod virtual, în sensul că îl exprimă pe autor în esențialitatea lui ontologică, în ceea ce are comun cu întreaga fire; îl exprimă adesea fără voia lui, dezvăluind uneori și comunitatea căreia îi aparține el. Pretextul posedă o „structură” doar virtuală. Aceasta constă într-o „întâlnire” mergând până la identificarea creatorului cu el însuși, și totodată cu Lumea, „în bogăția indiviză a precuvântului”. E o identitate primară, care în operă (text) se realizează încă o dată, la alt
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
frângerii multor elanuri. Sunt consemnați anii care au adus cu ei închisoarea, munca la Canal, cenzura. În acest climat de teroare, umilință și enorme lipsuri, iubirea și lumea cărților sunt singurele modalități de supraviețuire. Dacă anterior evocarea trecutului era un pretext pentru retrăirea unor sentimente de jubilație, în Așa a fost să fie... rememorarea evenimentelor care au pecetluit destinul familiei Stanca atinge registrul tragicului. Dincolo de o anume viziune fatalistă, ceea ce se reține este imaginea unei vieți guvernate de echilibru sufletesc și
STANCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289859_a_291188]
-
azvârlit pentru ispășirea „păcatului” de a fi nepotul unui boier - care s-a sinucis nemaisuportând umilințele din partea comuniștilor - și pentru vina de a scrie împotriva regimului instituit prin crimă și minciună. Ca procedeu narativ, S. face apel la tehnica epistolară, pretextul fiind calsic: medicul psihiatru care l-a îngrijit pe Radu Șendrea încredințează unei edituri, spre publicare, scrisorile primite de la acesta. Totodată, unul din volumele trilogiei conține, alternativ, epistole trimise recent, după anul 2000, de Șendrea, din diferite colțuri ale lumii
STANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]
-
vindecat de rana de moarte. Pentru a‑și atinge scopul, ea uzează de virtuți magice: coboară foc din cer, insuflă duh pietrelor și le face să vorbească. Fiara ieșită din pământ „face reclamă” cultului fiarei ieșite din apă, luând ca pretext principal tămăduirea miraculoasă a acesteia. În plus, ea stăpânește meșteșugul de a însufleți statuia („chipul”) primei fiare, obligându‑i pe oameni să i se închine. Cel care refuză este omorât pe loc. De asemenea, poruncește ca o pecete (ΠςΔ∀(:∀ ) să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu o dublă intenție. În primul rând, el joacă rolul de spion și de informator al regelui Manase: nimeni nu ar fi cunoscut ascunzătoarea lui Isaia. În al doilea rând, Beshira - nume derivat din ebraicul behîr râ’, „alesul răului” - constituie pretextul unei digresiuni consacrate „genealogiei falsului profetism”. Unchiul lui Beshira ar fi fost Sedechia, conducătorul celor patru sute de profeți ai lui Baal de la curtea regelui Achaab, care, din servilism, i‑au prezis acestuia cucerirea unei cetăți inamice (3Rg. 22; 2Cron. 18
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
autorul Apocalipsei este incontestabil Ucenicul lui Isus. Înaintea lui, Iustin susține același punct de vedere în Dial. 81, 4. Potrivit Adu. haer. III, 11, 9, existau chiar creștini (probabil alogii) care nu recunoșteau caracterul inspirat al Evangheliei după Ioan, sub pretextul spațiului prea larg acordat aici Duhului Sfânt. „Sunt cu adevărat nefericiți”, exclamă Irineu, „acești oameni care susțin că există falși profeți și care găsesc în aceasta un motiv să respingă harul profetic din Biserică, purtându‑se ca unii care, din pricina
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
simplu, diavolului. Al treilea fragment, din Iezechiel, denunță imensul orgoliu al regelui Tyrului, amintind, spre sfârșit, numele lui Daniel: „Socoți că ai o inimă ca a lui Dumnezeu. Ești oare mai înțelept decât Daniel?”. Pasajul ne pare mai degrabă un pretext pentru a intra în miezul problemei, adică pentru a începe exegeza capitolelor 2 și 7 din cartea Daniel. Considerăm semnificativ faptul că Hipolit se mulțumește doar să citeze profețiile de la Isaia și Iezechiel, asupra cărora nu se oprește prea mult
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în mod artificial și caricatural Imperiul Roman, el însuși o copie nereușită a împărăției lui Cristos. Hipolit are o viziune anticristologică esențial politică, destul de diferită de a lui Irineu. Com. Dan. - în realitate o serie de omilii care au ca pretext Cartea lui Daniel - a fost redactat într‑o perioadă de aspre persecuții. Hipolit reia în manieră proprie teoria succesiunii imperiilor, insistând asupra întârzierii parusiei. Profețiile din Daniel îi oferă prilejul să dezvolte anumite teme stringente, actuale, pe care le tratează
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a doua venire a lui Cristos: „Și va veni cu slavă să judece viii și morții, a cărui împărăție nu va avea sfârșit”. Pe măsură ce avansăm în lectura omiliei, ne dăm seama că articolul amintit nu este de fapt decât un pretext - niciodată pierdut din vedere, ce‑i drept - pentru dezvoltarea anumitor teme pasionante cum ar fi venirea Anticristului sau, în partea finală, cea a împărăției lui Cristos, al cărei caracter etern era contestat de unele voci ale creștinismului epocii. Trebuie precizat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Cristos. Identificând autoritatea episcopală cu însăși autoritatea lui Cristos și făcând din Petru mijlocitorul privilegiat între Dumnezeu și episcopi (cei care veghează asupra Bisericii pământești și cerești), Ciprian pune bazele teoretice (sau, mai bine zis, ideologice) ale puterii episcopale, sub pretextul unei pretinse „unități a Bisericii”. Potrivit acestei logici, orice creștin care nu respectă regula fidei garantată de episcop devine, evident, un schismatic și implicit un Anticrist: „Novațian este și el în afara Bisericii. El lucrează împotriva păcii și a milei creștine
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
bisericească. În 345, episcopii orientali condamnă învățăturile neortodoxe ale lui Marcel și ale discipolilor săi în acești termeni: „Discipolii lui Marcel și Fotie, amândoi din Ancira Galatei, resping subzistența eternă a lui Cristos, dumnezeirea sa și împărăția sa veșnică, sub pretextul păstrării unității divine, asemănându‑se în această privință iudeilor” (Macrostih, art. 6, apud. Ch. Kannengiesser, „Marcel d’Ancyre”, în Dictionnaire encyclopédique du christianisme ancien, vol. II, p. 1536). 2. „Marcellus of Ancyra, a neglected Father”, în Epektasis, Mélanges J. Daniélou
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]