7,932 matches
-
fără efect suspensiv. Legiuitorul este prea sever. Nu se înțelege de ce nu se admite cerere de justificare de ex. 2. Vezi art. 93. Articolul 98 Dacă din împrejurările, cari au existat la efectuarea execuției, urmăritul ar fi putut să aibă prezumția în credința, că obiectele sechestrate formează proprietatea celui urmărit, cheltuielile de judecată trebuiesc încetate reciproc, chiar dacă escinderea s'ar constată. 1. Vezi art. 439 pr. civ. pentru repetarea citației și art. 56, legea LIV: 1912. 2. Opoziție nu se admite
LEGE LX din 1 ianuarie 1881 despre procedura de execuţie silită imobiliară în Transilvania*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127383_a_128712]
-
impozabil se face într'unul din următoarele moduri: 1. După elementele bilanțului, pentru cei obligați la publicarea lui, sau pentru cei cari l-au încheiat în regulă, corespunzînd cu registrele regulat ținute în conformitate cu art. 31. 2. Prin constatarea directă sau prezumții, în celelalte cazuri, bazate pe următoarele elemente: a) După cifră afacerilor anului precedent, comparată cu aceea a altor exploatări similare; ... b) Dacă cifră afacerilor nu se poate constata precis după registre, sau din orice alte elemente, venitul impozabil se va
LEGE nr. 661 din 22 februarie 1923 pentru unificarea contributiunilor directe şi pentru înfiinţarea impozitului pe venitul global. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/129009_a_130338]
-
prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență. ... (1^1) Se prezumă ca fiind preluate în mod abuziv, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, imobilele trecute în proprietatea statului român prin acte de donație. Prezumția preluării abuzive poate fi înlăturată de deținătorul imobilului, prin orice mijloc de probă, în fața instanței de judecată, în condițiile art. 3 alin. (7). ---------- Alin. (1^1) al art. 1 a fost introdus de subpct. 1, pct. 3 al art. unic
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 94 din 29 iunie 2000 (**republicată**)(*actualizată*) privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România**). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/129186_a_130515]
-
proprietar, în condițiile ce se vor stabili prin regulamentul prevăzut la art. 3 alin. (3). ... (3) Pentru stabilirea dreptului de proprietate solicitantul poate depune începuturi de dovadă scrisă, declarații de martori autentificate, expertize extrajudiciare, precum și orice acte care, coroborate, întemeiază prezumția existenței dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilului, la data preluării abuzive. ... (4) În absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 94 din 29 iunie 2000 (**republicată**)(*actualizată*) privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România**). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/129186_a_130515]
-
și o altă persoană, denumită în continuare transportator de fapt, în virtutea unei autorizări date de transportatorul contractual, efectuează întregul transport sau o parte a acestuia, nefiind, în ceea ce privește respectivă parte, un transportator succesiv în sensul prezenței convenții. Această autorizare constituie o prezumție, până la proba contrară. Articolul 40 Răspunderea transportatorului contractual și a transportatorului de fapt Cu exceptia prevederilor contrare ale prezentului capitol, dacă un transportator de fapt efectuează în întregime sau parțial un transport care, în conformitate cu contractul la care se face referire la
CONVENŢIE din 28 mai 1999 pentru unificarea anumitor reguli referitoare la tranSportul aerian internaţional*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/130207_a_131536]
-
în acela��i timp, si ca o încălcare a egalității în drepturi prevăzute la art. 16 din Constituție. Tot că o încălcare a dreptului la apărare este considerată și dispoziția cuprinsă în art. 9 alin. (3) din ordonanță, care instituie prezumția renunțării de către parte la apărările ce puteau fi formulate prin întâmpinare și la probele în susținerea acestor apărări, în cazul în care partea nu comunica întâmpinarea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire înainte de primul termen de judecată, inlaturandu-se
DECIZIE nr. 126 din 4 iulie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/130277_a_131606]
-
atac care provoacă o rejudecare a fondului, ceea ce constituie o garanție a dreptului de apărare". De asemenea, în concepția autorului excepției, dreptul la apărare este încălcat și prin faptul că, "prin dispozițiile art. 9 alin. (3) din ordonanță, se instituie prezumția renunțării de către parte la apărările ce puteau fi formulate prin întâmpinare și în susținerea acestor apărări în cazul în care partea nu comunica întâmpinarea, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de primul termen de judecată". Curtea observa că, așa cum
DECIZIE nr. 126 din 4 iulie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/130277_a_131606]
-
23 din Codul de procedură penală, potrivit căruia "Persoană împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală este parte în procesul penal și se numește inculpat". Această calitate de inculpat nu reprezintă o prejudecare a cauzei și nu răstoarnă prezumția de nevinovăție prevăzută la art. 23 alin. (8) din Constituție, în conformitate cu care, " Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată". De asemenea, nu sunt prejudiciate interesele legitime ale persoanei inculpate, care, la fel ca și oricare
DECIZIE nr. 162 din 21 septembrie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/130906_a_132235]
-
23 din Codul de procedură penală, potrivit căruia "Persoană împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală este parte în procesul penal și se numește inculpat". Această calitate de inculpat nu reprezintă o prejudecare a cauzei și nu răstoarnă prezumția de nevinovăție prevăzută la art. 23 alin. (8) din Constituție, în conformitate cu care, " Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată". De asemenea, nu sunt prejudiciate interesele legitime ale persoanelor inculpate, care, la fel ca și oricare
DECIZIE nr. 163 din 21 septembrie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/130907_a_132236]
-
plutele, bacurile și secțiunile mobile ale navei, precum și dragile, gruiele, elevatoarele și orice instalații sau utilaje flotante de natură analoga. ... Articolul 2 1. Obligația de a repara un prejudiciu nu există decît dacă acesta rezultă dintr-o culpă. Nu există prezumție legală de culpă. 2. Dacă prejudiciul rezultă dintr-un caz fortuit, daca este datorat unui caz de forță majoră sau cauzele sale nu pot fi stabilite, el se suporta de către cei care l-au suferit. 3. În caz de remorcaj
CONVENŢIE din 15 martie 1960 privind unificarea unor reguli în materie de abordaj în navigaţia interioară*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/130487_a_131816]
-
plutele, bacurile și secțiunile mobile ale navei, precum și dragile, gruiele, elevatoarele și orice instalații sau utilaje flotante de natură analoga. ... Articolul 2 1. Obligația de a repara un prejudiciu nu există decît dacă acesta rezultă dintr-o culpă. Nu există prezumție legală de culpă. 2. Dacă prejudiciul rezultă dintr-un caz fortuit, daca este datorat unui caz de forță majoră sau cauzele sale nu pot fi stabilite, el se suporta de către cei care l-au suferit. 3. În caz de remorcaj
DECRET nr. 456 din 22 mai 1969 pentru aderarea Republicii Socialiste România la Convenţia privind unificarea unor reguli în materie de abordaj în navigaţia interioară. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/130486_a_131815]
-
23 din Codul de procedură penală, potrivit căruia "Persoană împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală este parte în procesul penal și se numește inculpat". Această calitate de inculpat nu reprezintă o prejudecare a cauzei și nu răstoarnă prezumția de nevinovăție prevăzută la art. 23 alin. (8) din Constituție, în conformitate cu care, " Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată". De asemenea, nu sunt prejudiciate interesele legitime ale persoanei inculpate, care, la fel ca și oricare
DECIZIE nr. 161 din 21 septembrie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/130733_a_132062]
-
abuzive a principiului independenței magistraților; acest exces a fost stimulat de politizarea justiției și anularea oricăror forme legale de control asupra instanțelor și magistraților. Ca rezultat se constată frecvente încălcări ale drepturilor omului, îndeosebi ale dreptului la apărare și ale prezumției de nevinovăție. Ținând seama de toate aceste aspecte, Guvernul se angajează în realizarea unei reforme profunde a justiției, pentru asigurarea unui sistem judiciar independent și responsabil, fundamentat pe respectarea principiilor statului de drept, a unui sistem care să fie eficient
PROGRAM DE GUVERNARE din 28 decembrie 2000 pe perioada 2001-2004. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/131926_a_133255]
-
serioase să creadă că acestea nu reprezintă marfă primită de el sau nu are posibilitatea că aceasta marfă să fie verificată prin mijloace rezonabile. 4. Conosamentul care cuprinde cele prevăzute pa paragraful 3, al. a), b) și c), echivalează cu prezumția, pînă la proba contrarie, ca marfă a fost primită de transportator așa cum a fost descrisă în acel conosament. 5. Conosamentul se va considera drept garanția încărcătorului față de transportator, ca mărcile, numerele, cantitățile și greutățile sînt exacte, așa cum le-a indicat
CONVENŢIE INTERNATIONALA din 25 august 1924 pentru unificarea anumitor reguli în materie de conosament. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/132223_a_133552]
-
transportatorului în portul de descărcare n'au fost înștiințați în scris de pierderi sau daune în care să fie prevăzută natură generală a acestor pierderi sau daune, se considera că acesta ridicare a mărfurilor, constituie, pînă la proba contrarie, o prezumție că mărfurile au fost predate așa cum sînt descrise în conosament. Dacă pierderile sau daunele nu sînt aparente, înștiințarea trebuie făcută în termen de 3 zile dela ridicarea mărfurilor. Rezervele în scris sînt de prisos dacă starea mărfii a fost constatată
CONVENŢIE INTERNATIONALA din 25 august 1924 pentru unificarea anumitor reguli în materie de conosament. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/132223_a_133552]
-
apreciază că ar fi inoportun că prezența apărătorului ales sau desemnat din oficiu să fie condiționată de prezență învinuitului sau inculpatului, în momentul dispunerii arestării, cu atat mai mult cu cât acesta, indiferent dacă este prezent sau absent, beneficiază de prezumția de nevinovăție. În conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicata, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate
DECIZIE nr. 59 din 22 februarie 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 150 şi art. 152 din Codul de procedură penală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/134304_a_135633]
-
în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deoarece nu conțin dispoziții discriminatorii sau privilegii. Se considera că și dispozițiile art. 207 din Codul penal referitoare la proba verității sunt conforme cu prevederile constituționale, întrucât nu se încalcă prezumția de nevinovăție, prevăzută la art. 23 alin. (8), libertatea conștiinței, consacrată prin art. 29, libertatea de exprimare, garantată de art. 30, și nici dreptul la informație, prevăzut la art. 31 alin. (1) din Constituție, libertăți care, potrivit art. 30 alin
DECIZIE nr. 56 din 22 februarie 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală şi ale art. 207 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/133608_a_134937]
-
nici privilegii, nici discriminări, neîncălcând vreunul dintre criteriile egalității în drepturi enumerate în art. 4 din Constituție". În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a art. 207 din Codul penal se arată că acest text de lege "nu poate aduce nici o atingere principiului prezumției de nevinovăție, având în vedere obiectul de reglementare diferit". Referitor la criticile privind încălcarea art. 29, 30 și 31 din Constituție se arătă, în aceeași opinie exprimată de Guvern, ca acestea sunt nefondate, întrucat "libertatea conștiinței trebuie să se manifeste
DECIZIE nr. 56 din 22 februarie 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală şi ale art. 207 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/133608_a_134937]
-
23 alin. (8) din Constituție, deoarece calitatea procesuală de inculpat, definită la art. 23 din Codul de procedură penală ca fiind "Persoană împotriva căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală", nu reprezintă o prejudecare a cauzei și nu răstoarnă prezumția de nevinovăție prevăzută de acest text constituțional, în conformitate cu care, " Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată". De asemenea, nu sunt prejudiciate interesele legitime ale persoanei inculpate care, la fel ca și oricare parte din procesul
DECIZIE nr. 56 din 22 februarie 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală şi ale art. 207 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/133608_a_134937]
-
fost săvârșită pentru apărarea unui interes legitim", fără a se defini sintagma "interes legitim", și în acest mod inculpatul nu poate proba lipsa de temeinicie a acuzațiilor. Curtea constată că textul de lege criticat nu este de natură să contravină prezumției de nevinovăție prevăzute la art. 23 alin. (8) din Constituție, ci, dimpotrivă, oferă posibilitatea efectuării probei verității în cazul în care a existat un interes legitim care să justifice afirmarea sau imputarea adresată persoanei vătămate, caz în care faptă nu
DECIZIE nr. 56 din 22 februarie 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală şi ale art. 207 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/133608_a_134937]
-
infracțiunea de insultă sau calomnie. Textul de lege circumscrie în acest mod însăși latura obiectivă a celor două infracțiuni la acele fapte care nu sunt justificate de un interes prevăzut, ocrotit sau garantat de lege. Totodată Curtea reține că operează prezumția de nevinovăție, prevăzută de textul constituțional amintit, si cu privire la inculpații trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de calomnie și insultă, dispozițiile legale criticate nefăcând o astfel de distincție. În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 29 din Constituție, si anume a alin
DECIZIE nr. 56 din 22 februarie 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală şi ale art. 207 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/133608_a_134937]
-
de neconstituționalitate a acestor dispoziții. Astfel, prin Decizia nr. 134 din 6 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 august 2000, Curtea a stabilit că art. 207 din Codul penal nu încalcă principiul prezumției de nevinovăție consacrat de art. 23 alin. (8) din Constituție, deoarece el "nu reglementează stabilirea vinovăției în cazul infracțiunilor de insultă și de calomnie. În realitate acest text de lege instituie posibilitatea inculpatului de a dovedi veridicitatea afirmărilor sau imputărilor
DECIZIE nr. 56 din 22 februarie 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală şi ale art. 207 din Codul penal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/133608_a_134937]
-
sine", așa cum este definită în Legea nr. 92/1992 , reprezintă în opinia autorului excepției o restrângere care se încadrează în textul art. 49 din Constituție. Se mai arată că "substratul interdicției în cauză se relevă a fi acela al unei prezumții de necinste, atât în sarcina avocatului, cât și a tuturor magistraților unei instanțe (instanță unde soțul său rudă avocatului este magistrat), precum și acela al unei prezumții de parțialitate al tuturor acestor magistrați". Prin conținutul lor "vădit infamant, ca și prin
DECIZIE nr. 190 din 10 octombrie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi a dispoziţiilor art. 71 şi art. 69 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/132589_a_133918]
-
mai arată că "substratul interdicției în cauză se relevă a fi acela al unei prezumții de necinste, atât în sarcina avocatului, cât și a tuturor magistraților unei instanțe (instanță unde soțul său rudă avocatului este magistrat), precum și acela al unei prezumții de parțialitate al tuturor acestor magistrați". Prin conținutul lor "vădit infamant, ca și prin apriorismul lor", aceste prezumții sunt considerate de autorul excepției ca fiind "contrare moralei publice" și, în consecință, ele nu pot justifica restrângerea dreptului de exercitare a
DECIZIE nr. 190 din 10 octombrie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi a dispoziţiilor art. 71 şi art. 69 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/132589_a_133918]
-
în sarcina avocatului, cât și a tuturor magistraților unei instanțe (instanță unde soțul său rudă avocatului este magistrat), precum și acela al unei prezumții de parțialitate al tuturor acestor magistrați". Prin conținutul lor "vădit infamant, ca și prin apriorismul lor", aceste prezumții sunt considerate de autorul excepției ca fiind "contrare moralei publice" și, în consecință, ele nu pot justifica restrângerea dreptului de exercitare a profesiei de avocat pentru avocații aflați în situația prevăzută la art. 17 din Legea nr. 51/1995 . Pe
DECIZIE nr. 190 din 10 octombrie 2000 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi a dispoziţiilor art. 71 şi art. 69 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/132589_a_133918]