95,170 matches
-
nu. Era complet derutat, vă dați seama. Și, trebuie spus, cam depășit de situație. Rămăsese acolo, lîngă estradă, sub privirile clienților de la mese. Brusc, deveni conștient de prezența acelor oameni. O prezență dogorîtoare. Se întoarse, îi cuprinse pe toți cu privirea. Unii se întrebau, bineînțeles, ce naiba se întîmplase. Pe scurt, se uitau lung la ei, la el și la Simon. I se făcu rușine. Haideți, veniți? zise el. Simon își ținea în continuare mîinile deasupra claviaturii. Mîinile îi tremurau. Inginerului i
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
pînă și de el însuși, un om singur, așadar, stînd la pian și nereușind să cînte. Tremură. Arată ca un nebun sau ca un tip băut mimînd scena mută a unui pianist care își ia avînt. Totul, nu uitați, sub privirile clienților din club. Oameni care se întrebau acum cu toții ce naiba se întîmpla, zicîndu-ș i: Ia uite și la nebunul ăsta, o fi beat? Odată stăpînit cît de cît tremurul degetelor, Simon începu, făcînd să se audă două sau trei note
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
de stradă antisemită, se întoarce acasă în delir, refuzînd să mai vorbească idiș. Tatăl ei spunea că atunci ar fi trebuit să țină shiva (doliul evreiesc) după fiica sa.” Evocarea Anei Pauker de către Norman Manea se remarcă prin luciditate, prin privirea care trece dincolo de clișeele obișnuite și reține raporturile complicate ale acesteia cu evreitatea și cu ideologia comunistă. Centenar Tot în revista Observator Cultural (nr. 457, 20-26 martie ) este marcat centenarul nașterii lui Corneliu Coposu, prin publicarea unui document inedit oferit
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2706_a_4031]
-
cu patru ditamai pumnii, pe care uriașul îi flutura amenințător către călători. Iată, Sancho, prima noastră aventură, a zis Don Quijote. Până nu voi învinge acest uriaș, nici un călător nu va fi în siguranță. Sancho i-a aruncat prietenului său o privire contrariată. Nu văd nici un uriaș, a zis el. Tot ce văd e o moară de vânt cu patru pânze care se rotesc în vânt. - Ce e o moară de vânt? întreabă băiatul. - Uită-te la ilustrație. Brațele astea mari sunt
J.M. Coetzee Copilăria lui Isus by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/2719_a_4044]
-
noaptea pe Beethoven. Puterea de a trăi să fie drumul spectacolului. Cînd facem artă ar fi bine să o facem gîndindu-ne că niciunde pe pămînt un copil să nu moară de Foame. Căutați sensul epocii noastre. Eu îl găsesc în privirea oamenilor. Teatrul înseamnă Sărbătoare.” Să citim aceste rînduri ale sale ca pe un Testament. Ne obligă la neuitare la fel de mult ca și Geniul lui.
Despărțiri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2718_a_4043]
-
-o nevestei pentru diseară, zise medicul. - Îmi pare rău, domnule doctor, spuse Baltazar, dar nu se poate vinde ceva gata vândut. Medicul ridică din umeri. Ștergându- și sudoarea de pe gât cu o batistă, contemplă tăcut colivia, fără să-și ia privirea dintr-un punct nedefinit, așa cum te uiți la un vapor care pleacă. - Și cât ți-au dat pe ea? Baltazar o căută pe Ursula, fără să răspundă. - Șaizeci de pesos, spuse ea. Medicul nu-și lua ochii de la colivie. - E
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
că fiecare ciob îi amplifică una dintre trăsături. Desigur, dacă l-ar urmări mai cu atenție, spectatorul ar trebui să fie cuprins de indignare. Ca un adevărat demon, Horațiu Mălăele i se strecoară în ungherele cele mai ascunse ale sufletului: privirea sa lucidă scoate la suprafață slăbiciuni de caracter, ura, sila de sine și prostia, dar pe măsură ce ele se conturează în fața noastră, brusc demonul devine om, iar diformul se îndulcește: are loc transfigurarea. Artistul știe să dreseze slăbiciunile umane, dar știe
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]
-
Simona Vasilache Privirea publicistului și gastronomului Constantin Bacalbașa asupra Bucureș tiului din primii ani ai domniei lui Carol I nu este nici naivă, nici nostalgică. Încearcă, pe cât se poate, să fie cuprinzătoare, să-i dea concitadinului pentru care poveștile de la 1870 vor fi
Bucureștiului, fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2733_a_4058]
-
subtext politic străveziu, care făcea din ea una propriu-vorbind politică, descria în loc să metaforizeze, pastișa și parodia, când nu transcria de-a dreptul. Una sau două din aceste note sunt de remarcat și în poezia șaizecistă. E destul să aruncăm o privire asupra scriitorilor importanți ai generației 1980 spre a constata că nici una din notele considerate comune nu e valabilă pentru toți și prea puține, nici măcar pentru majoritatea. Sentimentalismul galant al lui Coșovei poate fi descoperit, dar într-o versiune histrionică și
Portretul generației la maturitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2742_a_4067]
-
10 „Materia” din care e făcut poemul este aceeași cu materia lumii dimoviene (profesoarele care predau „gameților” științe naturale, cu voci „anahorete” - iată un scenariu epic perfect dimovian), însă chiar ritmul și rima vin din Dimov. Să aruncăm o scurtă privire analitică pe prima strofă doar: scrisă în ritm iambic, combinat cu amfibrah și peon 2 pe final de vers, într-o cascadă de ingambamente și cu rimă împerecheată (cu varii tipuri de construcții, regăsibile în paleta lui Dimov), amintește de
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
din care unii ies înșelați” (cf. Bawcutt) sau, după plac, „Abia mai există un strop de adevăr care să țină-n viață întovărășirile, în schimb, nu ducem lipsă de garanții și ipoteci ce-ajung blestemul întovărășirilor” (cf. Gibbons). O scurtă privire aruncată asupra traducerilor anterioare demonstrează că Nicolae Argintescu-Amza și Leon Levițchi fie au folosit ediții străine diferite (mărturisesc că mă îndoiesc în mod serios de competențele de anglist ale celui dintâi, care, probabil, a tradus din germană și a făcut
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
El i-a aruncat / un boț de mămăligă / cu ace de gămălie și sticlă pisată. / A hăpăit totul, bietul, ca să nu vadă cei din ograda lui.” Sticla i-a intrat în intestine, sîngele a început să susure pe la colțurile gurii. Privirea fixă a devenit imploratoare. Câinele cerșea moartea și a fost omorât de o lovitură de sapă a mamei. Aflând vestea, poetul-copil a căzut în genunchi, a urlat, a lătrat asemenea câinelui, s-a atârnat de frânghiile clopotniței, dangătul clopotelor s-
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
care a putut să o descopere omenirea. 1189. Doar cel ce caută va ști de ce nu poate găsi. 1190. Nuferii sălbatici ai inimii plutesc doar pe râul vieții în valurile căruia strălucesc ochii morții. 1191. Eleganța este un furt de priviri al luminii din noi. 1192. Romantismul este arta inimii. 1193. Sobrietatea este o petală care știe că odată ce va fi smulsă din floarea ochilor ei se va veșteji. 1194. Ce poate fi mai versatil decât viața? 1195. Amăgirea este calea
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/90_a_406]
-
un ins invulnerabil pe care tortura nu-l poate înfrînge. Damian e activ pînă la inventivitate demonică, Octavian e pasiv pînă la inerție ascetică. Unul cucerește lumea închisorii, celălalt se leapădă de sine și trăiește numai pentru Dumnezeu. La o privire atentă, amîndoi sunt caractere exacerbate, căci nu cunosc măsura și nu acceptă jumătățile de tain: Damian e tartorul pentru care parvenirea e literă de lege, Octavian e ascetul pentru care renunțarea la toate e unica soluție. Fiecare reprezintă o tipologie
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
o carnavalizare (în sens bahtinian) a limbajului. La fel de priceput este autorul și în realizarea portretelor fizice și psihologice. Mai subtilă este însă tehnica basculării observației realiste, cu un ascuțit simț al detaliului, în viziune poetică: „Moise Ștefan le aruncă o privire miloasă, pe care și-o retrase imediat spre televizor, neplăcut surprins de buimăceala evidentă a gazdelor lor. Totuși, din ființa lui cea mai pură, susura mila tot mai insistent, ca o miere aurie, primăvăratică, acoperind lin, abia auzit, abia simțit
Un roman al interstițiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2614_a_3939]
-
a se/ ne întâlni cu această cronică subiectivă a devenirii interioare a întemeietorului criticii noastre, într-o versiune critică de primă mână. Nu știu dacă neo-gheriștilor le va folosi la ceva, dar cercetării literare i se pune la îndemână o privire privilegiată către „curtea din spate” a criticului.
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]
-
altădată (Humanitas, 2014) și instantaneele din lumea scriitoricească bucureșteană ale lui Vlaicu Bârna, Între Capșa și Corso (Polirom, 2014) - plus alte câteva volume de memorii având orașul pe fundal. Așadar, ideea de caleidoscop cu imagini din capitală este îndreptățită. Însă privirea memorialistului, fiind una din interior este, în același timp, și una pe dos. Care sistematizează prin anecdote și trage concluzii ocolind. Care idealizează nostalgic și ciupește ironic, refăcând un echilibru necesar. Luându-și, în cazul nostru, ca material documentar un
Unul pe față, unul pe dos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2619_a_3944]
-
care călătorește cu gândul pentru a se cunoaște mai întâi pe sine, apoi pe ceilalți, și pentru a se iubi mai puțin pe sine și mai mult pe ceilalți. Acelaș erou care învinge Meduza-suferință, același Perseu care se ferește de privirea ei, intră mai apoi în rolul lui Orfeu, ia lira în mâini și cântă atât de fru mos, încât clinteștze pietrele din loc, îmblânzește fiarele sălbatice, adduce alinare în cugetele tuturor și înduioșează sufletul celor mai aspri oameni.
"CAVALERUL NEBUNIEI" STRĂBATE LITERATURA EUROPEI. In: Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/90_a_416]
-
pătrundea prin plafon, săgetându-l. Și așteptarea asta-l duru. Când draperiile fură trase în lături, sclava-l orbi. El, Perigeu, curtezanul de temut al Romei căzu în genunchi de pe trepte. Ea veni pășind ca-n vis. Apoi, își plecă privirile, clătinându-se. Pe rigeu se cutremură înfiorat! Se ridică în picioare. Cu greu a reușit s-o întrebe. O, care ți-e numele tău nepământeană ființă ? Numele meu este Geea, stăpâne! Geea?! Dar Geea e nume grecesc. Grecesc mi-e
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
chiar în cazul în care actele gândirii l-au pierdut, se vede în acțiunea de a aduce gândirea pe calea simțurilor, să-i dea aura caldă a sentimentului. În poezia analitică ochii poetului coboară de la cerul cu universalele sale, la privirea pământului cu infini tatea de individualuri și de experiențe omenești. Se caută într-un timbru o lume; într-o amprentă, un om. Marian Barbu se înscrie în tendința spre concreti tudine a scriitorilor americani, vizibilă fie și din îndreptarea "observației
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
luxurianță de nuanțe lascive, întrun cuvînt o ostentație de ingeniozitate fără finalitate în gînd. Melodicilor le place jazzul, bluesul, lamentația orientală sau ritmurile latinoamericane. Canonicilor, orga, corul de catedrală sau psaltica aspră. La Vulcănescu, vibrația e înaltă, aerată sub influența privirii îndreptată în sus, de aceea tonul nu-i cade în frivolități crase. Naturile melodice sînt obsedate de originalitate, din carența unei vederi coerente. Ele vor stil, deși le-ar trebui muchia unei idei. A cincea trăsătură a autorilor de diapazon
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
așa de real, încât numai gândindu-l îi simți evidența. O lume întreagă, a celor slabi și umiliți, își are în el apostolul. Fără el, această bucurie nu ar fi părtașă la masa literaturii sau ar fi prezentă numai sub privirea tăioasă și în costumul de ridicol făurit de Caragiale. Decan al literaturii românești, domnul I. Al. Brătescu-Voinești nu provoacă decât o singură nemulțumire: că nu mai scrie. Șaizeci de ani nu e vârsta la care se încheie o carieră literară
Aniversare Camil Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/2635_a_3960]
-
jalnică. Când apare, în sfârșit, acel “ceva bun”, dragostea, autorul nu mai știe ce-ar putea face cu ea, și o epuizează în poziții “îndrăznețe”, și ele clișeistice. Fata se tot gâdilă, și râde șăgalnic, iar adoratorul o amenință cu priviri virile. Filmul e trist, nu fiindcă vorbește de lucruri triste, e trist fiindcă e monoton, e trist prin repetiție, prin lene de gândire, pentru că trece superficial peste fiorul de groază pe care-l aduce tema mielului sacrificat, și care ar
LOVERBOY, o premieră românească la Cannes () [Corola-journal/Journalistic/26393_a_27718]
-
aceea musafirul nostru să poată să se strecoare pe unde venise, fără să fie văzut. Am așteptat până când o mașină a trecut prin fața consulatului și am ieșit așa cum plănuisem. Zgomotul mașinii de pe stradă, ia făcut pe urmăritori să-și îndrepte privirea spre mine. În acel moment Stanley i-a făcut semn omului să fugă în liniște. După ce am făcut o plimbare de vreo treizeci de minute, eu m-am întors și Stanley mi-a spus că totul a mers bine. Nu
A VENIT STANLEY. In: Editura Destine Literare by George Sarry () [Corola-journal/Journalistic/90_a_414]
-
Domnul ascuns, nu se luptă așadar cu Dumnezeu - așa cum o fac unii din predecesorii săi romantici -, ci se postează pios și cu smerenie mai mult în rolul de descoperitor al o m e n i e i divine și al privirii creatoare dumnezeiești asupra a tot ce înseamnă o p e r ă divină. „Într-o privire copilărească,/ în blânda Hostie concentrată/ m-am întâlnit cu Părintele Ceresc/ care privea cu-o dragoste nestrămutată.” Încântarea Poetului se întruchipează într-un pârâu
Revelația divină by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2639_a_3964]