2,781 matches
-
să alimenta în loc dă mâncare cu rădăcinili lemnelor dă prin pădure, cu frunze, cu muguri, în special iarna, și să sălbăticise cu totul. Rămăsese desperată (sic!), să rupsese haineli alea care le avea pă ea”. Tocmai acest abandon al lumii profane figurat de distrugerea hainelor de acasă permite etapa următoare inițiatică, când, adusă de feciorul de împărat la palat, „a născut Miofița un băiat cu totu și cu totu dă aur”. Puterile dobândite în timpul șederii în sacru îi permit acesteia să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fecioara moartă și-ngropată în cimitir, apoi metamorfozată în floare minunată, zămislește și ea prunci cu părul de aur, dar locul lor natal este tărâmul zmeului, ceea ce îi transformă prin naștere în anihilatori ai haosului. Ulterior nașterii fabuloase lipsite de vizibilitate profană, tânăra îndură moartea inițiatică în chip de Persephona: Luați-o, băieți, și duceți această femeie ș-îngropaț-o dă vie la canale, unde curge toate toate spurcăciunile, să trăiască cu eleacolo-ngropată! ” (Fărcașele - Olt). Ambivalența paradoxală a morții inițiatice este sintetizată revelatoriu în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
încheiat cu divinitatea”, „. de fiecare dată, sub forma unei dureri adecvate, se avansează prețul avantajului urmărit. Paralel, se scapă de un rău temut renunțându-se de voie bună la vreun bun oarecare”. Bunul pierdut de fecioara repudiată aparține exclusiv lumii profane și duratei; brațele de carne puteau crea doar întru contingent, iar picioarele întregi parcurgeau doar drumuri în lumea istorică, asemenea surorilor mai mari din balada I (5). Revenirea definitivă în planul social durează, pentru tânăra îngropată de vie, până la momentul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
povestirii mitice adaugă o valoare recuperatoare, de consacrare simultană a tinerei și a fiilor ei astrali, la funcțiile de resuscitare a timpului sacru și apotropaică. Inițiata este scoasă din spațiul infernal, moment în care dimensiunea ei divină este demonstrată planului profan: „Ș-atunci când au văzut ei, au luat pielea de bivol din poartă și, când au desfăcut-o, mama lui era chiar uscată cum ar fi o sfântă, o poamă. Așa era uscată” (PurcăreniArgeș). Moartea inițiatică are aici conotații specifice ascetismului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sului, feciorul de împărat visează că trebuie să se ducă la floarea nemaivăzută, „.mîndră flore, da n-o șt’iut-o n’ime că ce fel d’e flore-i” (Mara - Maramureș). Mirarea oștirii fastuoase are aici un echivalent în neputința profană de a înțelege menirea florii. Abia a treia căutare a slujitorului împărătesc este fructuoasă, însă asumarea miresei trebuie făcută de împăratul însuși, singurul care poate strămuta floarea de pe mormânt, printr-un gest de o virilitate violentă: „Pun’e mîna pă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ritului inițiatic. Apropierea de plecarea definitivă a tatălui este simultană cu drumul în lumea morților pe care trebuie să îl parcurgă fiii, ceea ce transformă împăratul într-un personaj indicator al traseului mitic. Sfatul lui sugerează aparent calități vitejești subsumate planului profan și motivate pragmatic. Adevărata lui comunicare începe însă odată cu conjuncția adversativă; interesul real este trezit prin atenționarea apăsată prin locuțiunea adverbială negativă. Să nu carecumva constituie maniera rituală de modelare a acțiunilor inițiatice, prin incubarea posibilității ca feciorii să fie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
incubă dorința explorării, accentuată de conjunctivul cu valoare de imperativ. A fi dus de păcate într-un loc pentru ispășirea lor se traduce în plan ritual într-un act fatidic, menit să închidă un cerc evolutiv, să răscumpere fapte ale profanului pentru a se integra în sacru. Iată de ce împăratul muribund se adresează fiului în acești termeni, subliniind totodată că spațiul infernal aparține unei ființe hibrid, de la marginea creației, monstrul inițiator care declanșează suferința necesară evoluției. Ca și Făt-Frumos ajuns pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
conține un superlativ absolut al frumuseții și, în același timp, o închinare a hiperbolei estetice întru cosmos. Frumoasă pentru lume, prin neofit, mireasa va fi pierdută pentru ca traseul inițiatic să se completeze cu drumul uranian, consacrant. Făt-Frumos este expus tentației profanului marital, al cărui refuz îl poate costa viața. Revelându-și statutul marital special, el devine incompatibil cu lumea fenomenală și trebuie să pornească la drum către dimensiunea sacră, pentru care se pregătește călătorind. Un basm cules în secolul al XIX
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
reu de tine»”. Fata negra poartă aici emblema sacrului, cromatica fiind un indiciu al tărâmului infernal din care vine. Puterea gândului capătă valori motrice, el produce translarea instantanee a spațiilor și hybris-ul comis aici provoacă amestecul planurilor sacru și profan. Smulgerea miresei din tărâmul ei mitic trebuie răscumpărată cu drumul chinuitor al feciorului dinspre profan, și astfel bucla rituală se închide. Interdicțiile par a viza tocmai irealizabilul, ca garanție a parcurgerii etapelor inițiatice, iar coerciția verbală provoacă la nivel psihologic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu actul povestitului care recuperează statutul înalt al inițiaților. Lăudăroșenia incri¬minată are un raport antinomic cu recuperarea prin logos, cel din urmă demers fiind posterior procesului inițiatic, cu vădit rol de iluminare a comunității. Deconspirarea prezenței sacre în planul profan provoacă acte magice insuficiente în încercarea de a zăgăzui mirele: „După ce plecă zgripțuroaica de vrăjitoare, fata de împărat ascunse cu îngrijire ața; iar peste noapte se sculă binișor, încât să n-o simtă nici măiastrele, și, cu inima tâcâindă, legă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aveam trei zile și scăpam de spurcatele astea de vrăji”. Ca instrument al fenomenalului ața nu suportă contactul cu sacrul și se distruge sub puterea acestuia. Greșeala ține de îndrăzneala încercării de a prinde ființa divină prin acte omenești destinate profanului. Contactul cu arhetipul necesită purificare, evoluție și consacrare, pentru a putea valorifica energiile accesate, însă tânăra se află într-un moment anterior inițierii prin deplasare spațială. Căutarea și refa¬cerea cuplului uman-divin întorc istoria lumii la punctul zero și redau
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ș-o dat foc la cuptior și i-o băgat chelea di porc în foc, în cuptior. El s-o trezit în n’irosu ceala di păr di porc” (Vizureni - Galați). Decodarea în registru lumesc (nărav) a aspectului luat în fața profanului este agravată de folosirea principiului ignic pentru anularea dedublării. Mistuirea este ireparabilă și contaminează energiile focului cu învelișul nefast, rod al vrăjilor malefice. Limitarea în planul fenomenal este accentuată prin enunțuri scurte, percutante, care insistă asupra secvențialității banale a fetei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în fenomenal, ca actualizare a funcției sale negative: „el întunecă și sufocă datorită fumului său; arde, consumă, distruge; e vorba de focul pasiunilor, al pedepsei, al războ¬iului”. Înlocuirea biciului care a transformat litotic întreg planul supranatural cu un echivalent profan, de o frumusețe subsumată gustului uman, limitat la referenți perisabili, provoacă dezastrul ontologic. Ființa de pe tărâmul de nicăieri are o existență condiționată în contingent de obiectul emblematic și distrugerea lui anulează capacitatea rămânerii în lume. Adevărat intermediar între forțele expuse
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
plăcerilor de factură lumească pălește și pierde interesul neofitului atunci când e confruntat cu chilia oprită, ce stă sub semnul solarului și furnizează o cunoaștere totalizantă. Dacă cele douăsprezece odăi sugerează o eră cosmică desăvârșită și oferă acces liber către nevoi profane, următoarea cămară ține de reînceperea unui ciclu, cum altminteri dacă nu prin mijlocirea divină a astrului, integrând în mit și revelând mistere. Deschiderea ușii de la a 13-a chilie repornește timpul de la momentul inițial al gloriei totale: „Cum o deschide
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Fiecare pereche de încălțări, adevărate matrițe pentru ființa nouă ce se naște, și fiecare baston corespund unui spațiu inaccesibil și alunecos, în compunerea unei traiectorii chinuitoare dusîntors. Fierul aparține dominantei umane, supusă distrugerii prin coroziune și este vulnerabil în fața adversităților profane. Tocmai anularea acestor trăsături, biruirea perisabilității prin moartea figurată spațial este cerința pe care neofitul trebuie să o îndeplinească, în încercarea de recuperare a sacrului. Mesajul venit de la instanța supremă ofensată este, prin urmare, un îndemn la abandonul istoriei (în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
personaj. Arian ăl Mic I(30), deși se integrează Tipului Teseu din Ciclul descin¬derilor infernale, împarte călătoria în două: prima parte este un drum până la granița cu sacrul, întreprins de tatăl fetei furate de zmeu. De la frontiera extremă a profanului, marcată de o fântână de unde ia apă o bătrână, căutarea este continuată de Arian, frate cu Zorilă, deci ființă mitică, inițiată. Broasca Roasca I(32) ilustrează un tip universal din Ciclul părăsirilor sau om - animal: Melusina. Sulița aruncată pentru găsirea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
reușește să o sară este inițiat, dar aparține celuilalt tărâm: e zmeu. Răpind-o pe prințesă, el este urmat de tatăl ei. Balada fiind însă „un cântec al pețirii” (Sabina Ispas), împăratul nu poate ajunge decât până la hotarul extrem al profanului, acolo unde stau divinitățile eterice: Sorilă, Serilă, Arian. Numai cel din urmă, familiarizat cu lumea arhetipală, recuperează fata de-mpărat prin istețime și învinge zmeii. Arian este adevăratul mire, dobândit printr-o coborâre forțată a prințesei în Infern. În basm
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Letinul bogat 1 (21), merele din metale prețioase, succedanee ale soarelui și lunii prin culoare, asigură echilibrul cosmosului. Raptul lor pune universul social într-o stare de vulnerabilitate, privându-l de sacru și de fertilitate. Izolat de lumea mitică, planul profan riscă să fie absorbit de increat, contingentul fiind salvat de posesia „fructului care întreține tinerețea, un simbol al reînnoirii și al veșnicei prospețimi”. Ideea aceasta se susține în textul baladei prin faptul că mărul are o rodire continuă. Sfera simbolică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
spre dincolo nu va mai fi găsită și renașterea cosmosului va fi compromisă. Dar familia, în special cea regală, reprezintă nucleul social și ceea ce face furtul și mai grav este efectul lui direct asupra elementului central al lumii: „în spațiul profan mărul, prin configurația sa aproape perfect sferică, operează ca un simbol casnic, motiv pentru care împărații și regii țin în mâini, în afară de sceptru și un «măr imperial», reprezentând Universul”. Iată ce fură, de fapt, prădătorii: cunoașterea, regenerarea, lumea însăși de pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mică. Nesocotind sfatul surorilor ei de a o păzi îndeaproape, Ardiu cade victimă aceleiași puteri a neantului, somnolența, și o pierde, împreună cu copilul lor nenăscut. Necesitatea deplasării spațiale s-a creat prin prejudicierea de o ființă supranaturală, adoptată de planul profan și mediul casnic. E nevoie de trei zile până la primul punct de popas, loc al primei întâlniri miraculoase și utile prin obiectul „donat” involuntar. Cei trei tartori care își dispută papucul mergător pe ape nu cunosc însă „casa de zâne
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
într-un moment gospodăresc, ele își curăță reședința. Viziunea aceasta ce adaptează chiar existențele sacre la un comportament uman, domestic, caracterizează folclorul românesc în întregime. Omul nu se simte deloc diferit de divinitățile sale, ba mai mult, ocupațiile și comportamentul profan sunt copiate, în mintea sa, după modelul arhetipal. Imitatio dei nu definește deci doar actele eroice, ci și viața cotidiană instaurată de gesturile din illo tempore. Deși Pătru poartă pălăria care îl face invizibil, zânele și copilul său îl recunosc
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vulpe, tăte le luam” (UrmenișMaramureș). „Pielea de vulpe plină de viermi și hâdă, urâtă” este o metaforă pentru natura umană supusă degradării, iar gestul ultim din ritualul inițiatic confirmă faptul că flăcăul a eliminat orice morb al distrugerii din planul profan. Atunci când universul resimte epuizarea forțelor sale eroul trebuie să plece către sacru pentru a aduce de acolo elementul magic revitalizant. „Uriașa majoritate a încercărilor grele sunt axate pe trimiterea eroului în împărăția de peste nouă țări și nouă mări. Eroul trebuie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
imaginea arhaică a monștrilor care pradă lumea ciclic accentuează natura infernală a șederii feciorului în școala din pădure, echivalentă cu o coborâre pe tărâmul terifiant. Depășirea maestrului în final consacră feciorul cu abilități supranaturale și eliberează, în același timp, dimensiunea profană de efectul anihilant al haosului. Funcția pedagogică a zmeului/drac reconfigurează dimensiunea socială prin convertirea abilităților malefice în însușiri inițiatice, cu puteri regeneratoare. Nu un obiect este smuls sacrului stâng, ci întreaga lui esență, misterele lui au fost revelate în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
funebră a adjuvantului folosit de zeul călătoriilor este specifică ritualului inițiatic, în cadrul căruia trebuie asimilate forțele sepulcrale. Personaj specific frontierei dintre creație și haos, prezența babei trebuie recunoscută și respectată. Feciorii cei mari pierd astfel informația salvatoare și revin în profan mutilați: „S-o dus, ș-o luat armata și s-o dus până la o pădure. Și când o mărs, o trecut pă lâng-o babă și nu i-o dat bună-zâua la babă. Baba a zâs: «- În zădar mereț»” (Urmeniș - Maramureș
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pântecul teluric, Terra Genetrix fiind cea care distruge principiul răului, prin mijlocirea anima¬lieră. Ființa ivită din miezul pământului, „armăsar sălbatic, care nici nu văzuse soarele” (Voia - Dâmbovița), reprezintă forța în formă primară, invocată de oameni pentru a purifica dimensiunea profană. Bourul aflat în tovărășia eroului are, de asemenea, puteri htoniene, atestate de legendele omenirii. „Vechii perși, de pildă, credeau că pământul se sprijină pe coarnele unui taur (...). Cutremurele de pământ se produceau atunci când, obosit, taurul arunca pământul de pe un corn
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]