4,062 matches
-
Uite ce mâini roase de reumatism am! I-am zis să plecăm la oraș, dar n-a vrut. Iubea țăranii, iar ei l-au lăsat baltă. Când am ajuns la Chilia se tot codeau. Eram după un mesteacăn: mergeți, mă proștilor! Cereți-l pe părintele. Spuneți-le jăndarilor să vi-l dea îndărăt, că-i nevinovat și-i om bun: v-a făcut școală și poștă. Ce mai stați! Da’ mocofanii nu-ș ce naiba făcură, că s-au întors cu coada-ntre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
doar atât: cu moldoveanca a mai fost cum a mai fost, dar cu constănțeanca asta ți s-a înfundat. Fundătură sau nu, trebuia să mă conving singur. Bernard Shaw, singurul socialist cu umor, spunea că „experiența ține școală scumpă, iar proștii nu vor să învețe decât la ea”. Am acceptat invitația Adelinei de a merge la Constanța, să-i cunosc părinții. Așa am ajuns să petrec zile întregi pe balconul apartamentului din Tomis III, făcând grătare cu tatăl ei, marinarul rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ușurați. —Bogdaproste,domnule, că dă n-ați fi fost,zău neam fi rărtăcit prântră’ atâta năiman dă scăuneamă și dă lume. Dumnezeu să vă ajute! Să nu faceți gălăgie că vă scot afară! Nu facem. Ne credeți chiar atât dă proști? Nu peste mult timp s-a tras cortina și acordul muzicii. Apariția Prințesei în rolul Constanței, a fost întâmpinată de ropote de aplauze, solista fiind foarte îndrăgită de publicul din oraș. Ea arăta superb, într-o rochie de mătase de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Teofana în hohote de râs. — Dracu’ știa că apare locomotiva. — Ce-a zis tatăl tău? — Ce să zică? A ieșit după mine râzând și întrebându-mă dacă mă doare piciorul, că ți-am spus că în fuga mare căzusem. — Ce proști eram la anii aceia, își flutură Teofana, cu dragoste, mâna prin părul lui Cezar. Erau momente când în discuțiile lor aduceau vorba despre viața din șatră a Teofanei sau cea din Afica a lui Cezar. Într-o după amiază a
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
grijă și cu răspundere, of course, de simți cum îți vine să-ți iei toți câmpii ăștia nenorociți, odată și-odată, la mama naibelor! Ori simți cum îți vine să te lălăi! Sau să urli! Sau să râzi ca un prost ce ești! Sau să vorbești cu prima paceaură chioară de pe drum și să-i declari dragoste veșnică! Sau să te zbânțui! Sau să mori! Sau să visezi... Sau să ceri niște bani cu împrumut. Deci..., cam asta-i, constată Dănuț
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Când a plecat lepădătura de Coco, ca să și-o pună, cu javra de Năică? Atunci când am urat eu, lumii, să se ducă-n budă? Când am blestemat-o, am hulit-o și când m-am îndoit de Doamne-Doamne, ca un prost...? Atunci, probabil? Phiii...! Ce-am dat-o-n bară! Mi s-a răcit curul! gândește Adrianus, încolțit de patru perechi de ochi scormonitori și simțind, năvalnic, cum îl ia și cu un piculeț de tremurici. Scuze! Da'..., poate că n-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Unde-ai fost, ce faci, ai mâncat? Ja kere coliba! Hai în casă! Ahh...! Cum...?! Cee...!? Mi-a murit Forzoso? Te bengav! Să-nnebunesc! Rovel mo ilo, mamo! Me merav! Mamă, mor! Mi-ai rupt inima...! San dilo! Ești un prost! zice bunișca. Ba tu ești proastă, fe! San bengaili? Ești nebună? Așa i se dă omului, o veste rea? Păi, puteam s-o-mbuligesc! Magma an pace! Lasă-mă în pace! Ba nu te las! Uite, fa, ca să știi și tu cum
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ceafă, zicînd: ― Ia stați nițel, măi fraților, că nici la boier nu te poți duce ca la moară, ci trebuie să știi bine ce vrei, că dumnealui are să te întrebe și să te sucească, ș-apoi dacă-i sta ca prostul, are să te ocărască și să se supere, ș-atunci degeaba ne-am mai răcit gura, că ne-om întoarce mai rău de cum ne-am dus! Izbuti să stârnească o nouă nedumerire, pe care pe urmă nici el n-o mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
drept, observă dintr-un colț unul mărunțel, cu fața roșie, asudată. ― Așa vorbesc oamenii și pe la noi, zise Lupu Chirițoiu, uitîndu-se la cel din colț, dar eu nu cred să-l lase boierii pe vodă, că nici boierii nu-s proști, ș-apoi în mâna lor e toată puterea! ― Că tocmai asta am vrut să vă spun și eu! adăugă omul cu icoanele. Nici vodă nu poate face de capul lui, dacă nu-l ajută nimeni și dacă boierii se împotrivesc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un stâlp înfipt în pământ... În dreptul cârciumii, țăranii stăteau ca și ieri, parcă nici nu s-ar mai fi mișcat de acolo. ― Ce mai așteaptă oamenii, Ichime? zise Grigore. ― Parcă ei știu ce așteaptă, conașule? bolborosi vizitiul. Uite-așa, ca proștii... Titu Herdelea se simțea de prisos, cum se simțise toată vremea. Se bucura că pleacă mai repede. I se părea că scapă dintr-un cazan clocotitor. 2 ― Oare de ce-o fi plecând așa degrabă? întrebă Ignat Cercel cu ochii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
văd și să-l cunosc!... Așa sunteți, măi, fără rușine și fără obraz și vă mai mirați când luați la ceafă ce vi se cuvine!... Ieși, măi, ăl cu nerușinarea! ― Iartă-l, don' șef, c-a glumit și el ca prostul... ― Apoi tocmai, să-i dau și eu o glumă... Dar sosi într-un suflet jandarmul și raportă că trăsura cu domnii tocmai a cotit spre curtea lui Miron Iuga. Între țărani știrea provocă o mișcare. Primarul, care se apropiase să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
stai, cicăle ! : stai puțin, fato ! Da ce că : nu-mi pasă, ce-mi pasă Dacă : mă privește personal ; De ce nu faci asta ? - Dacă ! Deshăimurat/ă : îmbrăcat/ă neglijent Fleorțoțină, foarfă : prostituată Forfoană : persoană care vorbește mult Frandelică : flagrant delict Golopelniță : prost îmbrăcată Hantiță : femeie mare și proastă Hendiri bendiri : limbă străină, de neînțeles Mangoliță : femeie grasă Marfuză : fată îmbrăcată fistichiu Mastofîlcă : boccea Mazdroană : fată bătrînă, femeie nesuferită Măgliseală : lingușire Neap : gol-pușcă Nevăcuit : care nu a avut relații sexuale Paciaură : femeie scîrboasă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cât de senin priveam spectacolul acesta. Peste câteva minute mă întîlnesc cu Maitreyi pe scară, și ea îmi spune, strîngîndu-mi brațul pe furiș: ― Am încercat să aflu de la Shankar cheia dansului, dar nu-mi poate spune nimic. E un mare prost. Nu înțelege ritmul și vorbește ca din cărți. Mai bine nu-l invitam. Pe scenă era ca un Dumnezeu, dar când l-am rugat să-mi vorbească, a bâlbâit prostii, ca un simplu meseriaș... Cum de nu l-a făcut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nici să mă tai ! îi țineam eu isonu. Să fiu eu în locu la fetile astea, nu m-aș duce, nici să mă pici cu ceară ! Da vezi că ele, măciucile, abia aștepta ! Păi, cum altfel să-i îmbrobodească pe proști ! — Da să-mi dai și aur și nu mi-aș rupe cocoașa pentru ei, le ziceam. Și ce mai râdea Tudor ! Nu era el băiat rău, numa cam mutulică, așa sunt băieții, că la Anca lui, ce-i mai mergea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce știți? Și ce față a făcut Ceaușescu la televizor? Noi de ce n-am văzut? Dar cui i-ar fi trecut prin cap să deschidă televizorul? Uite că altora le-a trecut. Și noi am plecat de-acolo ca niște proști. Iar acum n-ai pe cine să Întrebi... Ce să Întrebi? Ce față avea Ceaușescu la televizor? Dacă chiar l-au răsturnat bucureștenii? E oare posibil să-l răstoarne? Ies să fumez o țigară la capătul culoarului. Ceasul arată ora
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ăsta face mișto de noi, discuția s-a tărăgănat o vreme, i-auzi fată, ăsta vrea să vorbim de Revoluție! I- auzi că pe ei cică i-a lovit o mașină... Ce mă?... Auzi că cică un camion... păi și prostul ăla de ce ne-a spus aseară că s-a luptat cu niște... ăia, cum le zice... cu teroriști? Așa, cum zisăși... PÎnă la urmă lăsăm prostiile și tipa asta ca un zgîrci Îmi spune că m-așteaptă la ultima ușă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu putere ( În mod surpinzător, pipăiam o pereche de sîni mici și foarte geometrici), mă, lasă-mă, că n-avem timp, a zis și din cauză că se tot foia nu Înțelegeam dacă e cu fața sau cu spatele, hai odată, mă, prostule, mișcă-te... a zis ea, apoi a rîs tandru, dacă vede doctorul că m-am futut iar, mă trimite la pîrnaie... sau acu nu mă mai bagă, că e libertate, a rîs ea, trăgînd hainele de pe mine și lipindu-și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îi atacă pe ăștia care spun că vor avea grijă de țară pînă se organizează alegeri, cică se instalează la putere cam repede și vor să confiște Revoluția... Treaba asta a iscat o discuție destul de Încinsă, pentru că era acolo un prost care spunea că nu e adevărat, se lăuda că taică-său a fost nu știu ce mare ștab pe la Partid, Înainte de Revoluție, și i-a povestit cînd a fost acasă În permisie că de fapt Frontul ăsta Național sau cum mă-sa
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
numai asta, o întrerupse Brian. Nu-i vorba numai de băutură. Spune-i un dezechilibru chimic, dacă vrei. — George face ce fac toți bărbații. Numai că în cazul lui lucrul e mai vizibil. Pentru că-i mai onest? — Pentru că-i un prost. Știi foarte bine că George nu-i la fel ca toți bărbații și treaba ține de prea multă vreme. E violent cu Stella... — Zău? Cine spune asta? — Mă rog, în nici un caz Stella. Dar știi foarte bine că are accese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
e bine scrisă, dar de o importanță cu totul limitată.) De fapt, George era un bărbat inteligent, era omul talentat și promițător de care se îndrăgostise Stella și cu care se măritase. (Stella n-ar fi putut niciodată iubi un prost.) Numai că nu izbutise în nici un fel să-și valorifice talentele. Dimpotrivă, pornise cu înverșunare să se autodistrugă. Nimeni nu s-a arătat prea surprins când a pus capăt carierei lui de muzeograf prin sfărâmarea colecției de sticlărie romană. Mărturisesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întâmpla ceva cumplit... — Du-te și cumpără-ți niște insigne naziste. — Îți imaginezi că glumesc? — Da. Ești un impostor, un faux mauvais 1, care pretinde că-i ticălos pentru că e nefericit. Nu ești nici nebun, nici demoniac, ești numai un prost care suferă de vanitate rănită. Ești lipsit de imaginație. Ce te-a făcut să nu fii bun la filozofie te face să nu fii bun nici la a fi rău. Totul nu-i decât teatru. Ești un individ mediocru, George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
iritat la gândul că scăzuse în ochii lui. Această teamă a împiedicat tocmai comunicarea dintre ei care ar fi putut-o înlătura. Erau jenați unul față de celălalt și Tom, negăsind nici o cale pe care să-și exprime afecțiunea, făcea pe prostul în fața unui Emma din ce în ce mai tăcut. Pe parcursul acelei duminici nefericite, Tom se gândise și la George. De fapt, George nu fusese niciodată prea departe de inima și de gândurile lui de-a lungul anilor care trecuseră. Uneori, tânărul simțea, ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
directă a lui Toaibă a pătruns ca o săgeată în inima sergentului, fapt ce a dus la o nouă zvâcnire de orgoliu a acestuia: Ce, mă soldat? Mă înfrunți pe mine? Mă înfrunți! Ai? Ce zici tu? Aista-i un prost. Ia zi, sunt prost? Da’ cine o zis că sunteți prost? Nu sunteți prost, domn’ sărjănt! Mă faci prost soldat??? Culcat!!! Târâș, maaarșșș!!! Toaibă s-a lăsat să cadă ca un sac cu cartofi în glodul gros... Apoi a început
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de motoare de avion ambalate la maximum. Cei din vagon s-au aruncat la podea, cu excepția lui Toaibă. Un ofițer din preajmă s-a răstit la el: Ce faci, sergent? Ai scăpat de pe front și acum vrei să mori ca prostul? Culcat! 80 Abia atunci și-a dat seama că trenul și trupa de pe șosea erau mitraliate de avioane inamice. Cu mare greu s-a lungit pe podea, privind în jur. Unul din cei întinși pe jos avea țeasta străpunsă de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
măsurăm o DIMENSIUNE / mereu ACEEAȘI (.) / cu înverșunare până la lacrima duioasă pândim / lama albastră a securii în aer... ), poetul lasă să se strecoare, intenționat sau nu, și o notă ludică (spre exemplu: sărim cu toții din axe sau: cuuu-cuuu-rii-guu gaaa-guuueu sunt popa prostul / cuuu-cuuu-riii-guuu gaaa-guuu / și toma necredinciosul... etc.). O continuă apetență pentru reliefarea disfuncțiilor lumii și ale vieții face ca această încrâncenare să genereze tendința de evaluare (de obicei, colectivă, pentru că, apelându-se la persoana I plural, a pronumelui și a verbului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]