37,224 matches
-
în cantitate și rafinament. Concluzia ar fi deci că teoria conform căreia insistențele lui Ibrăileanu și mai ales ale lui Lovinescu ar fi întors "la 180 de grade" scriitura autoarei este un mit. Nu există de fapt o ruptură între prozele de mai mici dimensiuni și romanele ulterioare, și nici sfaturile celor doi critici literari importanți ai perioadei nu s-au aflat într-un atît de drastic conflict cu ideile scriitoarei despre cum se face literatura de calitate... Ion Bogdan Lefter
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
Luminița Marcu Reeditarea într-o singură carte a prozelor lui Ioan Groșan este de două ori binevenită. în primul rînd pentru că face accesibile niște texte greu de găsit altfel. Caravana cinematografică și Trenul de noapte sînt astăzi rarități de anticar, așa cum sînt majoritatea cărților de literatură română nouă apărute
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
mai interesează pe cititorul de azi. Nu știu nici dacă nu cumva Ioan Groșan nu este un mare scriitor tocmai acolo unde nu e un postmodernist exemplar. Cert e că, lucru rar în cazul literarturii noastre contemporane, am recitit aceste proze cu sentimentul foarte înviorător că sînt în fața unei cărți pe care o pot recomanda tuturor, absolut tuturor cititorilor, fie ei literați sau nu. Și, riscînd să fac dovadă de lipsă de patriotism, mi s-a părut deseori, deși există o
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
deși există o mulține de semnale ale unei realități tipic românești, că mă aflu în fața unei excelente traduceri dintr-o literatură europeană, americană sau sud-americană, în fine o literatură străină mult mai așezată și mai răsunătoare decît a noastră. Dintre prozele lui Ioan Groșan, foarte mult prizate au fost cele considerate tipice pentru postmodernismul metanarativ. Nu doar formula este cea care delimitează aceste proze, ci și o comunitate de simboluri pe care le folosește în comun cu cei cîțiva mari postmoderni
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
sau sud-americană, în fine o literatură străină mult mai așezată și mai răsunătoare decît a noastră. Dintre prozele lui Ioan Groșan, foarte mult prizate au fost cele considerate tipice pentru postmodernismul metanarativ. Nu doar formula este cea care delimitează aceste proze, ci și o comunitate de simboluri pe care le folosește în comun cu cei cîțiva mari postmoderni care pătrunseseră la noi în acea vreme. Astfel, în Insula, doi tineri intelectuali trăiesc într-o lume compusă din cărți, vorbesc în citate
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
pătrunseseră la noi în acea vreme. Astfel, în Insula, doi tineri intelectuali trăiesc într-o lume compusă din cărți, vorbesc în citate și descoperă sub tălpile lor o imensă carte îngropată, ale cărei prime fraze sînt, bineînțeles, primele fraze ale prozei pe care o scrie autorul nostru. Prilej de întinse comentarii: Arcimboldo, Borges, "texistență", "indecidabilitate între caracterul real și scriptural al lumii", "melancolia descendenței" și lista ar putea continua cu alte și alte analize rafinate și savante aplicate unor proze care
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
ale prozei pe care o scrie autorul nostru. Prilej de întinse comentarii: Arcimboldo, Borges, "texistență", "indecidabilitate între caracterul real și scriptural al lumii", "melancolia descendenței" și lista ar putea continua cu alte și alte analize rafinate și savante aplicate unor proze care par astăzi dintre cele mai slabe ale scriitorului în cauză. La fel se întîmplă și cu O dimineață minunată pentru o proză scurtă și parțial cu Marea amărăciune. Tîlcul pedagogic al lumii ca bibliotecă sau anecdota exemplară din proza
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
melancolia descendenței" și lista ar putea continua cu alte și alte analize rafinate și savante aplicate unor proze care par astăzi dintre cele mai slabe ale scriitorului în cauză. La fel se întîmplă și cu O dimineață minunată pentru o proză scurtă și parțial cu Marea amărăciune. Tîlcul pedagogic al lumii ca bibliotecă sau anecdota exemplară din proza al cărei titlu amintește cam fără rost de o povestire a lui Salinger au niște virtuți cumva extraliterare și, dacă nu putem să
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
proze care par astăzi dintre cele mai slabe ale scriitorului în cauză. La fel se întîmplă și cu O dimineață minunată pentru o proză scurtă și parțial cu Marea amărăciune. Tîlcul pedagogic al lumii ca bibliotecă sau anecdota exemplară din proza al cărei titlu amintește cam fără rost de o povestire a lui Salinger au niște virtuți cumva extraliterare și, dacă nu putem să nu fim de acord cu Mircea Cărtărescu care le consideră un excelent material didactic pentru un curs
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
și, dacă nu putem să nu fim de acord cu Mircea Cărtărescu care le consideră un excelent material didactic pentru un curs de teorie literară, putem totuși să adăugăm că asta nu le face să fie și literatură adevărată. Aceste proze sînt mai degrabă exerciții demonstrative, prin care Ioan Groșan își expune familiaritatea cu moda timpului. Aerul lor e oarecum de postmodernism provincial, declamator, iar simbolistica nu e nicidecum originală. Cei aproape douăzeci de ani care au trecut peste ele au
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
numele autorului. Dar cu totul altul este regimul intertextualității în Adolescent sau Spovedania, mijloacele sînt mult mai rafinate, mai puțin demonstrative, iar autorul mult mai atent la problematica vieții pur și simplu. Aici pare să fie punctul de rezistență. Aceste proze rămîn cu adevărat tinere, dincolo de teorie și experiment și aici Ioan Groșan e cu adevărat un scriitor de anvergură internațională, renunțînd să fie un postmodern atît de român. Un prim strat superficial al povestirii Adolescent ar fi acela al literaturii
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
e admirabilă, are ceva din comicul lui Marin Sorescu cel din La lilieci și nu e deci de mirare că a avut succes peste hotare pentru că se știe că străinii se delectează cu exotismul nostru rural. Dar fapt e că proza are miez, subiectul seamănă cu acela din Cercul lui Sorescu, un țăran a văzut ceva și unii îl cred, alții nu. Și biruie bineînțeles cei care nu îl cred, dar biruie cumva mai puțin spectaculos decît în poem și Ioan
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
și unii îl cred, alții nu. Și biruie bineînțeles cei care nu îl cred, dar biruie cumva mai puțin spectaculos decît în poem și Ioan Groșan se dovedește încă o dată învingător. Chiar și la aproape doi ani de la apariție, reeditarea prozelor lui Ioan Groșan e un eveniment în spațiul nostru editorial. Iar în economia creației scriitorului, pare să fie un eveniment mai spectaculos decît apariția în 1992 a romanului O sută de ani de zile la Porțile Orientului. Ioan Groșan, Povestiri
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
devină scriitor, fericit să fie avocatul și prietenul poetului Sean Farell, deschide discuția, curios să știe ce cred scriitorii despre literatură. Și află cu mirare că este ceva extrem de periculos; Hal povestește cum, aflat la L. A. pentru un atelier de proză, la un moment dat, unul dintre cursanți, înainte de a-și citi creația, scoate pistolul și amenință că-l va ucide pe cel care va îndrăzni să rîdă fiindcă proza îi fusese inspirată de propria-i mamă; Charles completează imaginea cu
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
periculos; Hal povestește cum, aflat la L. A. pentru un atelier de proză, la un moment dat, unul dintre cursanți, înainte de a-și citi creația, scoate pistolul și amenință că-l va ucide pe cel care va îndrăzni să rîdă fiindcă proza îi fusese inspirată de propria-i mamă; Charles completează imaginea cu descrierea devastării propriului birou de către cîțiva studenți, creațiile lor ținînd de gangsta rap, după ce se străduise să le explice că limba engleză conține mai mult de 17 cuvinte și
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
calorii, Charles - divorț; Chloé - lucernă (în amintirea unui fost client) restul se amuză: Brian - Palestina, Rachel - Woody Allen, Derek - Sadam Hussein iar Hal încheie en beauté, propunînd, în rîsetele comesenilor, viagra. Elemente grave în notă carnavalescă, heterotopie ca în celebra proză borgersiană citată de Foucault, o lume plurală, instabilă, amenințată de nenumărate primejdii dar care, conștientă de acest lucru, se expune într-o ,,apocalipsă veselă" ce frizează ficțiunea și care povestită și repetată își pierde orice sens. Este observația pe care
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
de lume, au convenit să-și trăiască, fiecare, viața. În România, cînd poposea, avea două celebre castele, cel de la Mogoșoaia și cel de la Posada, bașca apartamentul din București și cel de la Paris. A debutat, în 1908, firește la Paris, cu proza Les nuits paradis, premiată de Academia Franceză. Și așa a apărut scriitoarea, autoare a mai multor scrieri romanești îndoielnice ca valoare estetică. Dar era o femeie de lume, făcîndu-și veacul prin saloanele simandicoase ale vremii, cucerindu-și, prin frumusețea tulburătoare
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
accelerează și se accentuează. Valeria Guțu Romalo (în Corectitudine și greșeală, 1972, ediția a II-a, 2000) descrie fenomenul și oferă exemple din anii '60-'70, dintre care unele s-au impus între timp, cel puțin în registrul standard (capacități, proze), dar și inovații din ultimul deceniu. Și Mioara Avram discută fenomenul, în Gramatica pentru toți (1986, ediția a II-a, 1997), cu exemple ca agerimi, inchietudini, bagatelizări ș.a. (p. 57) și cu observația interesantă că abstractele cu conținut negativ se
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
am avea. Pentru că, în ultimă instanță, intervine autocenzura, autolimitarea, ne creiăm singuri spațiile în care ne mișcăm», explică autorul cărții.” ș scrie Informația Severinului. Beatrice Silvia Sorescu „Autorul mai multor volume, Nicolae Bălașa este doctor în filosofie și autor de proză. Acesta a semnat câteva romane, printre care: „Blesteme”, „Pe apa sâmbetei” și „Puntea frântă și căderea spre niciunde”. Acestora li se adaugă și două cărți cu caracter științific, și anume „Organizarea și funcționarea mass-media în Oltenia”, precum și „Comunicare și înțelegere
Lansare de carte. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/82_a_221]
-
Nicolae Manolescu Puțini știu cine a fost Jonathan X Uranus, pe numele său adevărat Mihail Avramescu (1909-1984), preot, poet (avangardist în tinerețe), astrolog, alchimist, filosof (de inspirație guénonistă), autor de articole, scurte proze și jurnal intim, neconsemnat de istoriile literare postbelice, și ale cărui două cărți, alcătuite de către d-na Mariana Macri, fiica sa, au fost nu demult prezentate public la Colegiul Noua Europă. Cea dintîi este Calendarul incendiat, un jurnal de idei
Jonathan X Uranus, "humorist liber" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15778_a_17103]
-
ghid de la Putna, o cântăreață goală sau un debitant de la tribunal. Impresia vizuală, însă, nu este singurul criteriu al selecției "modelului". Uneori, Costache Olăreanu este legat de personajul său printr-o poveste iar "portretele" se transformă pe nesimțite în mici proze cu eroi. În "discuția" pe care o poartă cu Golopența, personajul care îi urmărește îndeaproape scrisul - de fapt, un alter ego al autorului - scriitorul îi împărtășește "poetica" portretisticii sale: "Mai întâi și-ntâi, mă concentrez cât pot asupra persoanei în
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
îngrijită de Constantin D. Donose, cu o postfață de Theodor Codreanu, colecția "Document", Editura " Timpul", Iași, 2000, 208 p., 65.000 lei. Însemnări de peste Ocean Volumul de față adună între copertele sale pagini de jurnal și texte critice, evocări sau proză scurtă apărute în perioada 1966-1970 în revistele Credința, Vremea și în caseta de literatură Noi, scoasă de Valeriu Anania în America pe când activa ca reprezentant pentru relațiile interbisericești în cadrul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America și Canada. Depărtarea de țară și
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
a remarcat totuși că multe din profețiile negative ale autorului Demonilor s-au adeverit, prilejuindu-i lui Lev Șestov câteva eseuri extrem de interesante. Cu toate acestea, talentul de prozator al lui Dostoievski este de netăgăduit. Zeci de pagini sunt excelentă proză, au ironie și umor, multă putere de sugestie, iar dialogismul dostoievskian "funcționează" perfect. " Fiecare stare de tranziție, de precaritate a unei societăți generează lene și apatie, pentru că, în asemenea epoci, numai foarte puțini oameni sunt capabili să vadă limpede în fața
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
la manière dont elle se revele". Și aici frază este prea complicată, de aceea nici n-am tradus-o în carnet. Ceea ce încerc să fac acum, în vagonul demodat de clasa a treia. E una din observațiile geniale ale titanului prozei mondiale: "Așa sunt făcuți oamenii. În mai toate clasele, ei acorda bârfei sau cugetelor josnice care îi măgulesc, înlesnirile, favorurile refuzate inșilor a caror superioritate îi rânește, oricum s-ar manifestă această superioritate." Deodată, o frână violență zguduie micul tren
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
aur pentru critic, o mină de altfel din plin exploatată cam în tot ce am citit despre acest autor. Lucrurile mi se par a sta mult mai simplu. Bujor Nedelcovici folosește într-adevăr o structură romanescă faimoasă mai ales în proza de expresie germană, o structură care oferă iluzia complexității, seriozității, grandiosului chiar. Fresca romanului realist de secol nouăsprezece e revitalizată printr-o problematizare nesfîrșită de tip dostoievskian, un hibrid interesant, care trebuie salutat cel puțin pentru efortul pe care îi
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]