2,499 matches
-
distribuirea Licăi Gheorghiu în rolul Anei). Avem și melodia obsedantă : Valurile Dunării de Ivanovici este As time goes by. Tema propagandistică este servită perfect aici printr-o remarcabilă manipulare artistică. Atunci când am văzut prima dată acest film, aveam aproape vârsta puștiului care îl veghează pe Mihai, aprinzându-i o țigară în ultimele lui clipe. Mulți ani după aceea, „tovarășii” au însemnat în gândul meu forțele binelui. Tovarășul Toma nu ține predici despre vigilența revoluționară și rolul conducător al parti dului, el
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
poate să încerce o stranie simpatie pentru luptătorul solitar care își simulează o familie. Finalul folosește toate tristele povești împletite în acest film drept combustibil pentru o rachetă proiectată spre viitor. Pavel Stoian albit, Mihai Duma grizonat se îndepărtează, cu puștiul lui Duma între ei, pe drumul care duce la marele baraj aproape terminat. Literele albe țâșnesc, mari, ocupând cadrul : Iulie 1965. Ieri întunericul, de azi lumina. Zidul (1975) sau Lupa și spațiul claustral Foarte rar, cineaștii români din perioada comunistă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
unui contact sexual (aceeași Adriana Șchiopu, care îl schimbă pe Mircea Daneliuc cu Ștefan Iordache). Apare aceeași fractură între generația tânără și cea în jur de 50, numai că la Pița respectiva generație tânără se reduce la un singur personaj, Puștiul, interpretat de Claudiu Bleonț, și la apariții pasagere ale Oanei Pellea. Ambele filme povestesc despre ipocrizie, lașitate și responsabilitate. Scopul lor este același : caricaturizarea dictaturii ceaușiste în faza terminală din anii ’80. Și totuși, Concurs e fundamental diferit de Croaziera
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
câmp, tunelul acvatic înecat în vegetație în care se refugiază, exasperat de societate, tovarășul Mitică, muzica lui Adrian Enescu, care amintește în mod repetat și supărător de acordurile artemieviene din Stalker. Personajele sunt puse în situații, nu le traversează natural. Puștiul nu are nici un motiv să accepte brusca hotărâre a Șefului ca el, străin luat de pe drum, să participe la concurs - nu îi este subaltern și e așteptat undeva. Vipera apărută pe o buturugă, care nu amenința pe nimeni, este mutată
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în care demonstrativitatea filmului coboară până la nivelul scenetelor satirice ale unei brigăzi artistice de amatori - Sandu (Marin Moraru) și Vasile (Valentin Uritescu) se acuză reciproc de fățărnicie, carierism, lașitate, prostie, după care se încaieră burlesc sub privirea calm dezaprobatoare a Puștiului. Este simbolizat chiar și Ceaușescu, de un Jorj Voicu în costum și purtând pălărie, așezat pe un fotoliu și întorcând lent, ritualic, capul către șoptitorii din stânga și din dreapta lui. Securitatea e și ea întruchipată, de tinerii în combinezoane negre care
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
filmului românesc de propagandă comunistă : mesajism, demonstrativism, simboală - boala „simboalelor”, artificialitate narativă. Și are și o supapă, asemenea celei folosite în Directorul nostru cu decenii în urmă : chestionat dur, ca la Cadre, de Panait (Ștefan Iordache) cu ce se ocupă, Puștiul răspunde candid și pur : „Muncitor...”. Toată agitația murdară de pe ecran e produsă de funcționari, birocrați, personal TESA, în vreme ce cavalerul fără teamă și prihană face parte din nobila și intangibila frăție a clasei muncitoare. Faleze de nisip (1983) sau Arestarea nisipului
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
le-am mai întâlnit în filmul românesc. Personajul este Băiatul : pe rând el s-a numit Vive în Diminețile unui băiat cuminte, interpretat de Dan Nuțu, s-a numit Vuică și Ripu în Reconstituirea (George Mihăiță și Vladimir Găitan) sau Puștiul în Concurs al aceluiași Dan Pița, întruchipat de Claudiu Bleonț. Băiatul este pașnic, nu vrea să supere pe nimeni, uneori e contemplativ, cu un vag aer poetic, alteori e glumeț sau înfrățit cu natura. El reprezintă firescul, necontrafăcutul, în antiteză
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Lynne Doucette, cunoscută și sub numele Kyrie, capul unei rețele ce se ocupa de fraudele prin calculatoarele care administrau poșta vocală din SUA. Asupra ei s-au găsit 481 de coduri de acces, folosite de 152 de hackeri. De regulă, puștii de 13-15 ani dau lovituri mari, fie folosind sistemul pentru convorbiri la distanțe mari, fie pentru a intra în posesia unor informații importante despre firme. Au fost puternic mediatizate nelegiuirile înfăptuite de „Domnul Nimeni” (Mr. Nobody) sau de „Fantoma Celularelor
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Surpriză. "E tot timpul cîte cineva care vrea să iasă în față", ironizează un jurat. Un alt jurat: Chiar îl credeți nevinovat?". Cel care a votat nevinovat spune, după o lungă tăcere: "Nu știu." Alt jurat: "O știți prea bine: puștiul e un criminal. Este evident!" Juratul recalcitrant: "Are 18 ani." Un jurat: "A împlîntat un pumnal în pieptul tatălui său. Fapt dovedit și arhidovedit. Trebuie să luăm procesul de la capăt?" Juratul recalcitrant: "Nu". Celălalt jurat: "Ce vreți de fapt?" Juratul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
incontestabile, nu le puteți nega", lansează un jurat. Tensiunea crește, accentuată, fără indoială, de căldură. În fața evidențelor, a faptelor reamintite, juratul recalcitrant se explică: "N-am de spus nimic ieșit din comun. Știu tot atîta cît și voi. După mărturii, puștiul e vinovat. Am ascultat cu atenție argumentele acuzării. Totul era atît de evident încît am început să mă îndoiesc. Era prea evident, am simțit nevoia să pun întrebări (...) Toată acuzarea se bazează pe doi martori. Și dacă acești doi martori
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în așteptarea momentului când în aer ar fi putut să zboare gloanțe în loc de confeti. Dar în ziua aceea, realitatea a fost mai blândă decât cinematograful și de zburat n-au zburat decât porumbeii de pe creștetul statuilor, speriați de rolele unui puști vitezoman. Odată, seara târziu, Andrei se apucase să-mi povestească cum avusese impresia că văzuse în curte un porumbel bolnav, dar că avea treabă, așă că s-a dus să-l caute mai apoi, însă nu mai era, l-o
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
cu el cu orice preț, cu vorbe și cu zâmbete, în joacă și regizând supărări, doar doar și-o lăsa deoparte restricțiile, doar doar și-o lăsa deoparte papucii de om mare și l-oi mai vedea, măcar o dată, pe puștiul care se ascundea temător de numărul anilor din cartea de identitate. Tare greu era și a trecut mult timp până când am reușit să smulg un surâs amărât atunci când îl împingeam ușor, în glumă, către straturile de flori de pe marginea trotuarelor
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
ieșean", când regretatul meu unchi Ionel Rășchitor (căruia îi și dedic, în filigran, acest articol!), o replică nu numai fizică - pe stadionul de la Valea Lupului - a celebrului Tamango, mă lua la meci. Era, în sine, o experiență inițiatică pentru un puști de 12 ani care venea de la Botoșani și pentru care Divizia " A" suna mai fabulos atunci decât poate să însemne azi pentru un copil Champions League. Am stat, înghesuit între "ultrașii" care tălăzuiau în ritmul pletelor blonde ale lui Radu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și puternici avocați, unul dintre ei, Benjamin Brafman, fiind cel care, în fața Curții Supreme, l-a scăpat pe Michael Jackson de acuza de pedofilie, cu motivația că acesta, deși e o vedetă pop internațională, e redus mintal la nivelul unui puști de 14 ani și de aceea nu e nimic anormal să invite la el minori de 10-11 ani cu care să se joace pe domeniul lui, transformat în parc de distracții, și cu care să facă băiță împreună, la "cucul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
frânturi discontinue. Erau și schițe În cărbune, linii negre și simple pe varul de pe zid. Totul alcătuia un peisaj uriaș și alarmant, fără nume, fără dată, unde scutul pe jumătate Îngropat În nisip, coiful medieval stropit cu sânge, umbra unei puști de luptă pe o pădure de cruci din lemn, un Întreg oraș Înconjurat cu ziduri, ca și turnurile din ciment și sticlă ale altuia, modern, coexistau mai curând ca mărturii decât ca anacronisme. Faulques a continuat să picteze minuțios și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
depărtare și orașul În flăcări din apropiere, siluetele gârbovite care fugeau din ele, racursiurile sumbre ale oamenilor Înarmați dintr-un plan mai apropiat, reflexul roșiatic al focului - tușe trase cu un penel fin, cinabru pe galben - care luneca pe metalul puștilor, cu licărul special pe care ochiul nefericitului privitor protagonist Îl captează cu neliniște, de cum deschide ușa, cioc, cioc, cioc, zgomot nocturn de ghete, fier și puști, precis ca Într-o partitură muzicală, Înainte de a-l da afară desculț și a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
focului - tușe trase cu un penel fin, cinabru pe galben - care luneca pe metalul puștilor, cu licărul special pe care ochiul nefericitului privitor protagonist Îl captează cu neliniște, de cum deschide ușa, cioc, cioc, cioc, zgomot nocturn de ghete, fier și puști, precis ca Într-o partitură muzicală, Înainte de a-l da afară desculț și a-i tăia - să i-l arunce În văzduh, Într-o versiune actualizată - capul. Voia să prelungească lumina orașului incendiat până În zorii cenușii de pe plaja care, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
inepuizabilă de a fi, fără să abdice de la nimic, la Înălțimea oricărui interlocutor. Până și bacșișurile din restaurante și hoteluri le strecura ca și cum ar fi Împărtășit cu celălalt o glumă spusă În șoaptă. Și, când râdea În hohote (ca un puști neastâmpărat și complice), orice bărbat s-ar fi lăsat ucis pentru ea sau râsul ei. Era foarte bună la așa ceva. „Noi, persoanele educate, spunea, Îi seducem pe ceilalți cu ceva foarte simplu: vorbim doar despre ce-i interesează.” Ea putea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
N-avea apă ca să se spele, nici alte haine, așa că trăise trei zile În șir cu sângele copilului pe cămașă, pe aparatele de fotografiat și pe unghii. Copilul, ori ceea ce mai rămăsese din el În memoria pictorului de război (adeseori puștiul se topea În alte locuri și alți copii), era acum trasat cu linii reci, plumburii, de grisai, Într-un loc pe marea frescă din turn: o siluetă mică, Întinsă pe spate, cu ceafa sprijinită pe o piatră, și datora mult
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
stoic glontele care Încă nu sosise, cu fața În sus și ochii legați cu o cârpă neagră, cu o mână rănită, care-i atârna pe piept, bandajată și În bandulieră. Era atât de senin și demn, Încât degetele de pe trăgaciul puștilor de asalt Galil ale călăilor care Îl ținteau, doi tineri maroniți, păreau să șovăie, Înainte de a-l omorî. În druzul cu mâna rănită trăseseră o secundă după ce Faulques Îl fotografiase (apăsase pe declanșator la auzul primei rafale, convins că toți
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe creastă, abia vizibil În defocalizarea ceței - și diagonalele care veneau de foarte departe și convergeau aici, cu plutonul de execuție și druzii căzuți la pământ, ca niște figuranți ori un peisaj de fundal din scena principală: coincidența extremă a puștilor din prim-plan, două paralele mortale care ținteau pieptul celui de-al treilea druz, cel care stătea drept, chiar În inima pe care el Își sprijinea mâna bandajată În bandulieră, o armonie aproape circulară de linii curbe, raze drepte și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
spună Olvido mai târziu, palidă -; dar era, Într-adevăr, al somalezului din cea de-a doua, care se aruncase la picioarele călăului, implorându-l să-i cruțe viața, pe când acesta Îl maltrata, lovindu-l cu picioarele În el, spre bucuria puștilor care priveau scena - ale lor erau umbrele proiectate pe perete; astfel, În genunchi și agățat de picioarele milițianului, omul primise Întâi lovitura de chiulasă care Îl dăduse pe spate, apoi, rugător, cu mâinile ridicate ca să-și apere chipul, strigase când
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ca inima ei sănătoasă și exactă, al cărei puls se putea observa, de parcă era vorba despre o boală incurabilă, la Încheieturile mâinilor, pe gâtul și brațele ei. În impulsurile și ciudata ei bucurie (era În stare să râdă ca un puști fericit, În hohote), În spatele căreia se ascundea așa cum alte ființe umane o fac Îndeobște În spatele unei cărți, al unui pahar cu vin ori al unei vorbe. În ceea ce Îl privea pe Faulques, precauția lui Olvido era asemănătoare. Câtă vreme fuseseră
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
se juca cu camerele foto, ca să-l deprindă pe celălalt cu ele, iar interlocutorul lui, ascuns Între doi saci cu pământ, fuma țigară după țigară, aplecându-se din când În când ca să arunce o privire atentă În lungul țevii unei puști SVD Dragunov, pe care, lipită de un telescop puternic, o ținea ațintiță spre stradă printr-o ambrazură practicată În zid. Fără complexe, sârbul admisese că trăgea fără șovăială atât În bărbați, cât și În femei și copii, iar Faulques nu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
un aruncător de grenade RPG un tanc Merkava israelian. Tancul Își rotise turela ca un monstru leneș, trăsese o lovitură de tun și omorâse trei dintre ei. Prim-plan În jurnalele din lumea Întreagă: David contra lui Goliat etcetera. Un puști Întins În praf În fața tancului, cu aruncătorul de grenade pe umăr, privindu-și deconcertat camarazii morți. Faulques știa că, dacă el n-ar fi fost acolo cu aparatul lui foto, asta nu s-ar fi Întâmplat niciodată. Ori nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]