15,281 matches
-
depinde cum vezi prețul Unii fac vre-o două ,,tumbe” Și din proști, îi vezi cu ,,merțul” Alții cică-s mai isteți Prin politică-și fac veacul Dăi cu ,,gura” la ,,pereți”! Tot pe biet român ,,sireacul” Ca să treacă zisa punte Din proverbul strămoșesc. Ei s-au înfrățit cu dracul Și tot neamul pagânesc. Când ies însă la liman De nimic nu-și amintesc De te lasă făr’un ban Și-asta fiindcă ei ,,muncesc”. Chiar și cel ucigă-l sfinții
ŞI IUBIREA-I O PANTERĂ de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341772_a_343101]
-
autosuficiență și își dau seama de limitele interne ale cercetării științifice. În felul acesta, se arată deschiși către alte forme de cunoaștere, inclusiv cunoașterea religioasă. De asemenea, de partea cealaltă, în mediul teologic, există o preocupare de a stabili anumite punți de legătură către cunoașterea științifică și, mai ales, de a valorifica semnificațiile filosofice ale unor descoperiri din știință, care pot fi exploatate din perspectiva potențialului foarte cuprinzător al Tradiției teologice și, în mod special, al Tradiției ortodoxe. „Dialogul nu înseamnă
TEOLOGIA SE POATE AFLA ORICÂND ÎNTR-UN DIALOG ONEST CU ŞTIINŢA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341724_a_343053]
-
adăugau condițiile de gulag, i-a descompus trupește și sufletește. Prin urmare, cei mai mulți au intrat în detenție având o educație moral creștină, unii o trăiau mai intens, alții mai puțin, dar în momentul în care au devenit conștienți că toate punțile cu exteriorul le sunt tăiate, ei au evadat în transcendent. Și, în ciuda ostracizării extreme la care erau supuși, și-au câștigat libertatea și fericirea, realizând ceea ce părea imposibil - izbânda în fața comunismului. În urma materialului consultat, a rezultat că, în ciuda tuturor eforturilor
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
petrecută pe navă în această cabină. Ce plăceri îți poate crea legănatul mării, muzica auzită în surdină din DVD-ul încorporat și prezența lângă tine a unui "lup de mare", cum este proprietarul acestei ambarcațiuni. Dalia se așeză confortabil pe puntea din prova bărcii, pe când Gloria mai precaută, pe scaunul de lângă conducătorul ei. Ștefan ridică ancora și porni motorul care începu să duduie creând o stare emoțională celor două pasagere. - Să nu vă fie teamă. La început vom merge mai încet
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341874_a_343203]
-
orientată spre larg, lua din ce în ce mai multă iuțeală. Starea emoțională a fetelor creștea direct proporțional cu viteza. Ștefan servise doamnele înainte de pornirea la drum cu un pahar cu șampanie franțuzească, bine răcită. Le răsfăța. Dalia se simțea acolo deasupra mării pe puntea prova cam izolată de cei doi. Nu putea să mai audă nimic din ce-și spuneau și nici condițiile nu erau dintre cele mai bune. Bătea vântul, săreau stropi de apă sărată, o legănau mișcările bărcii și era cuprinsă de
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341874_a_343203]
-
în ANOTIMPUL VISELOR , George Nicolae Stroia împarte cu generozitate din darul proaspăt primit, celor de vârsta lui, și nu numai. Păstrând copilul bine dozat în suflet, ne întoarcem de nenumărate ori cu gândul la acea vreme, demult apusă... Și, nemaigăsind puntea, furată de timp, încercăm să construim alta prin: versuri, povești, amintiri, reușind astfel să accedem, să comunicăm cu ea, reinventând într-un fel, copilul din noi. Iată că George Nicolae Stroia, cu BOGĂȚIA SUFLETULUI din ÎMPĂRĂȚIA IUBIRII, la numai 12
ELEVUL-SCRIITOR GEORGE NICOLAE STROIA IMPLINESTE 13 ANI .LA MULTI ANI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342193_a_343522]
-
în lada de zestre a bunicii, ia romanesca ne aduce aminte astăzi mai mult ca oricând de frumusețea și simplitatea ce ne definesc pe noi, românii. Pe langă firul magic de borangic ce ne leagă de acasă, ia romanesca reprezintă puntea de legătură cu moșii și strămoșii noștri care adeseori și-au riscat viața pentru patria-mamă; rădăcinile cu un trecut de care suntem mândri, seva din care ne tragem puterea să mergem mereu înainte oricâte piedici am avea de înfruntat. Simplitatea
DACĂ NOI NU MERGEM ÎN ROMÂNIA, VINE ROMÂNIA LA NOI! de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342282_a_343611]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > IARNĂ LA MUNTE Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 752 din 21 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Iarna urcă-n sus spre creste Ascunzând cărări de munte Sub troiene, fără veste, Așternute-n chip de punte. Ascunzând cărări de munte Pârtii șerpuiesc lucioase, Așternute-n chip de punte Între șes și vârfuri roase. Pârtii șerpuiesc lucioase Adunând cu vrednicie, Între șes și vârfuri roase, Mulți turiști și veselie. Adunând cu vrednicie, Fără pauză de masă, Mulți
IARNĂ LA MUNTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342370_a_343699]
-
Ediția nr. 752 din 21 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Iarna urcă-n sus spre creste Ascunzând cărări de munte Sub troiene, fără veste, Așternute-n chip de punte. Ascunzând cărări de munte Pârtii șerpuiesc lucioase, Așternute-n chip de punte Între șes și vârfuri roase. Pârtii șerpuiesc lucioase Adunând cu vrednicie, Între șes și vârfuri roase, Mulți turiști și veselie. Adunând cu vrednicie, Fără pauză de masă, Mulți turiști și veselie, Iarna e la ea acasă! Fără pauză de masă
IARNĂ LA MUNTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342370_a_343699]
-
Dorel Schor Publicat în: Ediția nr. 743 din 12 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului O FAPTĂ BUNĂ... Faptul că eu nu vreau să știu niște lucruri nu înseamnă că acele lucruri nu există. • Te faci frate cu dracul până treci puntea, dar uneori aluneci. A făcut o faptă bună și acum îi pare rău după ea... • Ai curajul să șoptești cu voce tare ? • Dacă toți ar fi eroi, n-ai mai avea pe cine să decorezi (Vlad Nicolau). • Într-o țară
ZICERI (35/36) O FAPTA BUNĂ & DACĂ TĂCEAI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342348_a_343677]
-
doua oară că Panait i-l dădea crud. Cu timpul, de voie - de nevoie, începu sa se obișnuiască și chiar să-i placă. Câteodată, era foarte nostim, mai ales când se juca cu câte un pește viu care cădea pe punte din plasa marinarului. Atunci începea un adevărat spectacol de circ, care îi mai descrețea fruntea însinguratului fiu al mărilor. Noul stăpân făcea comerț cu diferite mărfuri. Împreună au bătut apele mărilor, în lung și-n lat, cu diferite treburi. La
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
liniști și veni adevărata noapte. O tăcere ciudată se contopi cu întunericul. Din când în când, se auzeau la pupă niște gemete după care o liniște apăsătoare acoperea totul ca o mantie. Lui Ispas îi fuse frică să iasă pe punte, să vadă ce se întâmplă acolo și ce face stăpânul. Dimineața, foamea și lumina soarelui îl făcură, totuși, să prindă curaj și să părăsească cabina. Cu pași felini urcă scara și ieși la suprafața punții. Rămase uimit de harababura care
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
fuse frică să iasă pe punte, să vadă ce se întâmplă acolo și ce face stăpânul. Dimineața, foamea și lumina soarelui îl făcură, totuși, să prindă curaj și să părăsească cabina. Cu pași felini urcă scara și ieși la suprafața punții. Rămase uimit de harababura care îl înconjura... pânze, funii, plase încâlcite și aruncate vraiște. Omul nicăieri! Mieună încetișor, parcă chemându-l, apoi mai tare, dar dejeaba - nu-i răspunse nimeni. Străbătu puntea cu pași timizi, simțind că s-a întâmplat
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
pași felini urcă scara și ieși la suprafața punții. Rămase uimit de harababura care îl înconjura... pânze, funii, plase încâlcite și aruncate vraiște. Omul nicăieri! Mieună încetișor, parcă chemându-l, apoi mai tare, dar dejeaba - nu-i răspunse nimeni. Străbătu puntea cu pași timizi, simțind că s-a întâmplat ceva rău. Când ajunse la pupă văzu catargul prăbușit și sub el Panait zăcând nemișcat. Se așeză pe pieptul acestuia și începu să toarcă. Văzând că nu mișcă începu să miaune din
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
și scări greu de urcat sau coborât. Începu din nou, să miaune cu disperare. Panait se trezi, mai bău puțină apă și se văietă și el de durere. Foamea îl scoase din nou, pe Ispas, afară din cabină. Ieși pe punte și se așeză la pândă, așteptând să apară vre-un pescăruș, ca să-l poată înșfăca și să-l mănânce. Dejeaba! Erau prea departe de mal ca vreo pasăre să se aventureze într-acolo. Foamea îl chinuia din ce în ce mai tare. Se duse
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
din apă un pește aproape tot atât de mare ca el. Se sperie și căzu în apă. Noroc că marea era linistită. Noroc că plasa atârna pâna la nivelul acesteia și avu de ce să se agațe. Cu mare greutate se urcă pe punte scuturându-și blana udă. Își aduse aminte de peștele care sărise după coada lui și i-se făcu și mai mare foame. Își învinse frica și coborî din nou pe plasă până aproape de nivelul apei. Își băgă vârful cozii în
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
acesteia apărură cârduri de peștișori argintii. Cu mișcare bruscă, Ispas, înfipse ghiarele într-un pește care era mai aproape de el și îl scoase la suprafață. Ajutându-se cu colții îl prinse de cap și îl imobiliză. Urcă cu grijă pe punte, fiind atent să nu cadă din nou în mare și să nu-i scape valoroasa pradă. Se așeză pe burtă și începu să-l înfulece cu solzi cu tot. Niciodată nu mâncase ceva mai gustos. Nici măcar delicatesele pe care i-
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
puteau să-l egaleze. După ce îl termină simți că nu era încă satul, așa că se duse din nou la pescuit. Coborî mult mai sigur pe plasă și în câteva secunde prinse un alt pește de toată frumusețea. Îl târâ pe punte și îl devoră și pe acesta cu mare poftă. Începu să se simtă bine și normal. I se făcuse lene și somn. Ca să-și facă siesta, ca altădată, coborâ în cabină. Acolo dădu de Panait care gemea de durere. Gândul
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
care îl săturaseră și îl făcuseră să se simtă bine. Poate și stăpânul ar dori să mănânce unul! Mulți pești prinsese Panait și îi impărțise cu Ispas. Venise și rândul motanului să-și plătescă datoriile! Din două sărituri ajunse pe punte și încă din două pe plasă. Mult mai stăpân pe sine ca înainte, coborî cu dexteritate, își băgă coada în apă. Când apărură peștii, agăță unul care i se păru cel mai baban. Îl scoase pe punte și cu greu
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
sărituri ajunse pe punte și încă din două pe plasă. Mult mai stăpân pe sine ca înainte, coborî cu dexteritate, își băgă coada în apă. Când apărură peștii, agăță unul care i se păru cel mai baban. Îl scoase pe punte și cu greu îl târâ pâna în cabină, punându-l aproape de gura lui Panait. Acesta deschise ochii, văzu peștele încă zbătânduse și înebunit de foame îl luă și mușcă din el. Își dădu seama de ceea ce făcuse și cu mare
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
formă de corabie. În loc de valuri, pluteau pe un hău de verdeață. Aveau chiar și un catarg înfipt în mijlocul curții, pe care fluturau două steaguri, cel englezesc și cel românesc. În fiecare dimineață, cam pe la aceeași oră, cei doi ieșeau pe punte, unde foarte serioși, executau parcă, procesiunea inspecției echipajului și al „corabiei”. Buddle, gras cu barba albă, îmbrăcat în uniforma marinei comerciale engleze, era căpitanul. Panait, musculos și binelegat se îmbrăca de obicei ca un simplu marinar, dar câteodată își lua
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
ne separăm. Când au sărbătorit, anul trecut, 110 ani de la inaugurarea clădirii Teatrului n-au invitat niciun român!", își amintește, cu tristețe, interlocutoarea noastră, care a avut și un îndemn către cei care doresc segregarea instituțiilor de cultură bihorene: "Căutați punți de înțelegere și nu ridicați poduri de despărțire între oameni!". Oricum, lista rămâne deschisă pentru toți cei care vor să semneze împotriva desființării teatrelor, mai ales că toate aceste semnături ar putea contribui la luarea unei decizii de către Instituția Prefectului
PESTE 2.000 DE ORĂDENI AU SEMNAT ÎMPOTRIVA DESFIINŢĂRII TEATRELOR de LOREDANA IONAŞ în ediţia nr. 47 din 16 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342436_a_343765]
-
datorită unor inițiative private de genul Phoenix Mission Magazine. Editorul și redacția și-au asumat misiunea de a aduce România în casa fiecărui vorbitor de limbă română, oriunde s-ar afla el din punct de vedere geografic, de a crea punți de legătură între suflete, cărți și oameni. Rădăcinile românești se hranesc din viața românilor de pretutindeni și îi dau un punct de sprijin și o identitate fiecărui cititor. Obiectivele și structura revistei sunt strâns legate de nevoile cititorilor: Pentru românii
REVISTA ROMANILOR DIN ARIZONA de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 13 din 13 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342483_a_343812]
-
a pasiunii. E dimineață și noapte. E regăsire și rătăcire. Este cântec și piatră. Și încă ceva: cel mai important în poezie este ca ea să nu se identifice cu o barieră între creator și cititor, ci să fie o punte de legătură între oameni. Nu îmi aleg temele și, în general, nu scriu. Poezia se scrie în mintea mea aproape singură și dospește undeva, în sufletul meu. Există momente când ideea unei poezii mă locuiește, se cuibărește în mine câteva
CREIONUL CORNELIEI BALAN POP A LUAT PREMIUL INTAI LA FESTIVALUL LUCIAN BLAGA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342548_a_343877]
-
trecere a timpului în oglindă, ca mit catoptric, ne dezvăluie o Andreea Juduc plină de mister și originalitate. Este fascinată de lumea Nilului și de transpunerea timpului antic în prezentul aluziv, evocator de istorie. Prezentul său reprezintă, de fapt, o punte de legătură între vremurile ancestrale redate prin simboluri egiptene și spiritualitatea ipotetică a viitorului, folosind o alchimie expresivă foarte personală. De fapt, artista ne revelează “capsula timpului” cu ajutorul căreia vom putea avea acces la “amintirile sale din viitor”... Dinamismul echilibrat
DE LA STATIC LA DINAMIC de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342578_a_343907]