3,728 matches
-
stare, dar cei mai mulți pălăvrăgesc despre lucruri pe care nu le cunosc. Nu, domnilor, eu nu cred în pustiu. Cred în dumneavoastră.. Cel puțin profeții au o scuză. Ei nu au nevoie să. discute. Vor să proclame fără să fie contraziși. Pustiul îi ajută să uite orice obiecție li s-ar putea aduce și să-și facă o educație spartană a monologului. Dar cei care, ca să pară interesanți, țin prelegeri despre filosofia grotelor ce scuză au? Spre deosebire de Eleonora, eu cred că trebuie
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aduce și să-și facă o educație spartană a monologului. Dar cei care, ca să pară interesanți, țin prelegeri despre filosofia grotelor ce scuză au? Spre deosebire de Eleonora, eu cred că trebuie să vorbim despre singurătate, măcar pentru a o deosebi de pustiu. Singurătatea te înăbușă. În schimb, pustiul te digeră ca un șarpe boa. Întâi te înghite și pe urmă te digeră încet. Eu eram prea tânăr și necopt la minte când am vrut să mă fac pustnic, ca să știu asta. Dar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
educație spartană a monologului. Dar cei care, ca să pară interesanți, țin prelegeri despre filosofia grotelor ce scuză au? Spre deosebire de Eleonora, eu cred că trebuie să vorbim despre singurătate, măcar pentru a o deosebi de pustiu. Singurătatea te înăbușă. În schimb, pustiul te digeră ca un șarpe boa. Întâi te înghite și pe urmă te digeră încet. Eu eram prea tânăr și necopt la minte când am vrut să mă fac pustnic, ca să știu asta. Dar mai bine să vă povestesc mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
meserie pe care o înveți, așa cum pictorul învață să-și amestece culorile. Vi se pare exagerată această afirmație? Probabil, din nou faceți greșeala de a judeca după ce știți dumneavoastră și trebuie încă o dată să vă atrag respectuos atenția că în pustiu sânt alte legi. Cineva îmi spunea odată că Hamlet își permite să ezite pentru că are timp. Și că, în schimb, oamenii obișnuiți nu-și pot îngădui acest lux. Ei sânt constrânși să ia hotărâri în fiecare zi și chiar de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Aici nu mai există sosiri, nici plecări. Există numai peronul și așteptarea. E una din acele situații când cauți în așteptare un bârlog, un refugiu. Să treacă timpul, deoarece lucrul cel mai important pe care-l faci e să aștepți. Pustiul latră uneori ca și câinii. Și, cum să vă spun, mușcă chiar de inimă. A aștepta înseamnă atunci a supraviețui cât mai mult, a aluneca spre moarte încet. Totul e să te descurci cât mai bine cu frica și să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Acesta era imperiul în care domneam noi, singurii săi locuitori. Probabil nu era trecut pe nici o hartă și n-avea nici un nume. 9. Astăzi, în schimb, n-ar trebui să spun decât atât, domnilor: Totdeauna m-a obosit vacarmul, dar pustiul mă obosește și mai mult". Sânt într-o dispoziție neagră și-mi vine greu să continui chiar mărturia, singurul lucru pe care-l am de făcut acum. Dar trebuie să mai rămân încă. Mai sper ca Eleonora să apară și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
încă. Mai sper ca Eleonora să apară și n-aș vrea să găsească gara goală. Singură, cu siguranță ea n-ar pleca niciodată de aici. De aceea trebuie prin forța lucrurilor să fiu prolix. Vedeți pe ce căi te silește pustiul să devii predicator? Înainte de a-ți închide gura, te face să vorbești continuu. Oare unde am citit că întreaga aspirație a filosofici e să ajungă să spună totul într-o singură propoziție? Așa ceva e cu neputință aici. Dimpotrivă, aici întreaga
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
liniștiți, știind că ea e totul... Dar vine o zi când privești peronul gol, trâmbele de praf pe care le ridică vântul și nu mai poți alunga gândul că te joci cu vorbele, că nu se poate trăi astfel, că pustiul este chiar mai rău decât frica sau, dacă vreți, o altfel de frică... Descoperi ceea ce știai de la început, că așteptarea are valoare câtă vreme aștepți să se întîmple ceva, câtă vreme îți poți închipui că se va întîmpla ceva, chiar dacă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ca și ea, că telefonul din gară era mort. Dar acele "convorbiri" nu erau simplă maimuțăreală, din contră erau un lucru grav și serios, la fel de grav și de serios, dacă vreți, ca o rugăciune. Era un mod de a exorciza pustiul absolut în care trăiam, agățîndu-ne de amintiri și obișnuințe. Vreți o dovadă? Uneori, noi înșine eram gata să renunțăm. Atunci redeveneam lucizi. Așteptarea, ne gândeam, ne dă iluzia că facem ceva așteptând, când, de fapt, nu facem decât să murim
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
te mai duci la telefon, eu n-o să mă mai uit spre pădure și ne vom duce în sala de așteptare să ne așteptăm moartea. Singurul lucru pe care vom mai avea putere atunci să-l așteptăm. Și aveam dreptate. Pustiul te reduce întîi la tăcere, nu te mai lasă să întorci capul, te silește să mori puțin câte puțin, încremenit în propria ta tăcere, în propria ta frică de moarte. Dar Eleonora m-a contrazis: ― Lucrurile pe care le-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Cât timp mai există cineva lângă tine înseamnă că poți vorbi ca pentru toată lumea, chiar dacă te ascultă și păianjenii. Și nu e nevoie să ridici tonul. Abia acum, după plecarea Eleonorei, știu de fapt ce deosebire este între singurătate și pustiu. Și că există și o altfel de frică. Vedeți în ce situație ciudată mă găsesc, domnilor? Eu am descoperit frica între oameni. Trăiam între oameni și visam pustiul; iar într-o bună zi oamenii m-au făcut să aflu ce
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
după plecarea Eleonorei, știu de fapt ce deosebire este între singurătate și pustiu. Și că există și o altfel de frică. Vedeți în ce situație ciudată mă găsesc, domnilor? Eu am descoperit frica între oameni. Trăiam între oameni și visam pustiul; iar într-o bună zi oamenii m-au făcut să aflu ce înseamnă cobra, ce înseamnă frica. Aici totul părea inofensiv. Mă speria numai golul din jurul meu. Pentru ca într-o zi să mă lovesc iarăși de cobre, să descopăr că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
într-o bună zi oamenii m-au făcut să aflu ce înseamnă cobra, ce înseamnă frica. Aici totul părea inofensiv. Mă speria numai golul din jurul meu. Pentru ca într-o zi să mă lovesc iarăși de cobre, să descopăr că orice pustiu clocește o cobră. În gara asta am aflat că frica de pustiu e și mai rea decât frica de oameni. Cu oamenii te mai înțelegi, te ferești, te explici, profiți de o licărire de compasiune. Uneori frica ațipește sau obosește
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cobra, ce înseamnă frica. Aici totul părea inofensiv. Mă speria numai golul din jurul meu. Pentru ca într-o zi să mă lovesc iarăși de cobre, să descopăr că orice pustiu clocește o cobră. În gara asta am aflat că frica de pustiu e și mai rea decât frica de oameni. Cu oamenii te mai înțelegi, te ferești, te explici, profiți de o licărire de compasiune. Uneori frica ațipește sau obosește. Deh, oamenii au slăbiciunile lor. Nu sânt absoluți ca pustiul. Pustiul nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
frica de pustiu e și mai rea decât frica de oameni. Cu oamenii te mai înțelegi, te ferești, te explici, profiți de o licărire de compasiune. Uneori frica ațipește sau obosește. Deh, oamenii au slăbiciunile lor. Nu sânt absoluți ca pustiul. Pustiul nu iartă, nu uită și n-are momente de slăbiciune. El e orb și implacabil. Un călău somnolent și necruțător care n-are nici vanitatea puterii, nici nevoia de a se spăla pe mâini ca Pilat sau de a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de pustiu e și mai rea decât frica de oameni. Cu oamenii te mai înțelegi, te ferești, te explici, profiți de o licărire de compasiune. Uneori frica ațipește sau obosește. Deh, oamenii au slăbiciunile lor. Nu sânt absoluți ca pustiul. Pustiul nu iartă, nu uită și n-are momente de slăbiciune. El e orb și implacabil. Un călău somnolent și necruțător care n-are nici vanitatea puterii, nici nevoia de a se spăla pe mâini ca Pilat sau de a se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
călău somnolent și necruțător care n-are nici vanitatea puterii, nici nevoia de a se spăla pe mâini ca Pilat sau de a se arăta uneori mărinimos. Te ucide ca pe o gânganie fără să-ți dea nici o importanță. În pustiu nu există martiri. Nu există decât gângănii. Vă dați seama că Golgota nu era cu putință decât între oameni? Pustiul nu bate cuie. El te omoară fără să, te atingă, fără să te vadă și fără să te urască. Îmblânzitorii
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sau de a se arăta uneori mărinimos. Te ucide ca pe o gânganie fără să-ți dea nici o importanță. În pustiu nu există martiri. Nu există decât gângănii. Vă dați seama că Golgota nu era cu putință decât între oameni? Pustiul nu bate cuie. El te omoară fără să, te atingă, fără să te vadă și fără să te urască. Îmblânzitorii rămân uneori imobili și visează parcă, adulmecând vântul. Pustiul nici nu visează, nici nu se trezește. Da, domnilor, nu există
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dați seama că Golgota nu era cu putință decât între oameni? Pustiul nu bate cuie. El te omoară fără să, te atingă, fără să te vadă și fără să te urască. Îmblânzitorii rămân uneori imobili și visează parcă, adulmecând vântul. Pustiul nici nu visează, nici nu se trezește. Da, domnilor, nu există un călău mai curat și mai înfricoșător. Și ce concluzie să trag de aici? Că nu există scăpare din frică? Pe lângă toate defectele mangustelor imperfecte, eu mai am un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
iubesc deloc, ori să nu mă iubesc decât pe mine. Ori sfânt, ori șobolan, nu poți să fii și una și alta în același timp. Cu toate acestea sânt gata să-i absolv pe cei care m-au împins în pustiu și să caut răul numai în mine. O, nu vreau să vă înșel, să vă mint și să-mi dau importanță. Nu fac asta din generozitate, din mărinimie. Dacă nu sânt sfânt, nu pot nici să întorc obrazul și să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vă dați seama, v-am atras într-o cursă, domnilor, e momentul să recunosc. Credeați că ascultați o spovedanie și de fapt ascultați o pledoarie. Sala de așteptare nu e confesional, ci sală de tribunal. Pentru că am rămas singur cu pustiul, m-am hotărât să înfrunt cel mai dificil dintre procesele mele și cel mai inutil. Acum ați înțeles. Nu sânt nici sfânt, nici profet, nici predicator. Sânt pur și simplu un om care-și pledează cauza. Am început, așteptînd-o pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
toate. Cei care speră sânt tocmai cei care au cea mai mare nevoie de speranță. La ce e bună speranța pentru cel care are totul? În schimb, unul ca mine trebuie să creadă că orice rău are o limită. Inclusiv pustiul... Uneori, e drept, omul obosește așteptând. Și n-ați auzit, oare, de situații în care, când sosește în sfârșit ceea ce el a așteptat, sosește prea tîrziu? E, poate, o victorie pe care a dorit-o mult, dar, obținînd-o prea târziu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
e simplu să porți o bătălie și, ajuns la capăt, să-ți dai seama că asta a fost totul. Bătălia. A existat cândva un scop, dar de atâta așteptare scopul a murit... Ei bine, domnilor, eu vreau să ies din pustiu. Și, când speri, chiar dacă ți-e frică, găsești putere să iei zidul de la capăt. Te resemnezi la nevoie cu singurătatea, dar nu vrei să te resemnezi cu desăvârșirea ei. Încă mai crezi că ea nu e totală. Că undeva există
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu pot, domnilor, să dorm liniștit într-o găoace. M-am gândit la necunoscuții care au dirijat aici trenurile spre nicăieri. Cum au suportat și nu s-au dus în mlaștină să uite? Dar, oare, n-au făcut tocmai asta? Pustiul e în stare să sălbăticească un om. Aici, dacă nu ești sfânt, riști să devii îmblînzitor. Nimic nu înrăiește, poate, mai mult decât zădărnicia. Așa am ajuns la o ipoteză care mă frământă acum. Dacă există într-adevăr îmblînzitorii din
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
poate, mai mult decât zădărnicia. Așa am ajuns la o ipoteză care mă frământă acum. Dacă există într-adevăr îmblînzitorii din mlaștină, oare nu sânt ei, cumva, cei care au dirijat altădată trenurile în gară? Au suportat cât au suportat pustiul și zădărnicia până ce n-au mai putut. Atunci au îngenuncheat în fața capului de lup împăiat și s-au convertit la religia urii. S-au afundat în mlaștină, iar pustiul care clocise ura din ei a lucrat mai departe. Până ce din
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]