3,561 matches
-
Imperiul Austro-Ungar". Astfel s-au format, de exemplu, legiunile cehoslovace. Întemeierea Cehoslovaciei independente au făcut vechile idei panslave anacronice. Relațiile dintre statele slave au avut suișuri și coborâșuri, apărând chiar și tensiuni între slovaci și cehi. Apariția așa-numitului bloc răsăritean după încheierea celui de-al doilea război mondial și, în special, după ocuparea Cehoslaovaciei de Armata Roșie în 1968, au aruncat în ridicol ideea panslavă. Panslavismul din Balcani a fost total diferit de cel din Europa Centrală, orientându-se fără
Panslavism () [Corola-website/Science/303076_a_304405]
-
a fost construit, inițial, pe 13 august 1961 și a fost demolat în săptămânile de după 9 noiembrie 1989. Parte a Cortinei de Fier, a fost cea mai cunoscută parte a frontierelor RDG-ului. Concepută de administrația liderului comunist al Germaniei Răsăritene, Walter Ulbricht, și aprobată de liderul sovietic Nikita Hrușciov, zidul a constituit o barieră de separare între Berlinul Occidental și Republica Democrată Germană timp de aproape 28 de ani. A fost construit în perioada postbelică, (perioadă în care Germania a
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
trei decenii a Zidului a provocat scăderea semnificativă a emigrației (evadați - ""Republikflucht"" în germană): de la 2,5 milioane, în perioada 1949 - 1962, la numai 5.000 - între 1962 și 1989. Crearea Zidului Berlinului a fost un dezastru propagandistic pentru Germania Răsăriteană și pentru blocul comunist ca un tot întreg. Zidul a reprezentat un simbol al tiraniei comuniste, insistent afișat în lumea occidentală, în special după împușcarea, intens mediatizată de mass media occidentale, a câtorva evadați. Liberalizarea politică de la sfârșitul deceniului al
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
a făcut ca zonele de ocupație franceză, britanică și americană să fie unite în Republica Federală Germania, în 1949. Ca ripostă, în zona de ocupație sovietică a Berlinului avea să fie proclamată, în același an, Republica Democrată Germania, cu capitala în Berlinul Răsăritean. Începând din 1948, Germania Occidentală s-a dezvoltat ca o țară capitalistă vestică, cu o economie socială de piață (""Soziale Marktwirtschaft"") și cu o viață politică autentic democratică - parlamentară. Creșterea economică neîntreruptă de 30 de ani, începută în deceniul al
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
țară capitalistă vestică, cu o economie socială de piață (""Soziale Marktwirtschaft"") și cu o viață politică autentic democratică - parlamentară. Creșterea economică neîntreruptă de 30 de ani, începută în deceniul al șaselea, a dus la "miracolul economic". În interiorul granițelor sale, Gemania Răsăriteană a fost guvernată de un guvern autoritar, modelat după cel sovietic, care a aplicat în economie sistemul economiei planificate centralizat. În vreme ce Germania Răsăriteană a devenit cea mai bogată și dezvoltată țară din blocul răsăritean, mulți dintre cetățenii ei priveau la
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
30 de ani, începută în deceniul al șaselea, a dus la "miracolul economic". În interiorul granițelor sale, Gemania Răsăriteană a fost guvernată de un guvern autoritar, modelat după cel sovietic, care a aplicat în economie sistemul economiei planificate centralizat. În vreme ce Germania Răsăriteană a devenit cea mai bogată și dezvoltată țară din blocul răsăritean, mulți dintre cetățenii ei priveau la prosperitatea economică și libertatea politică din vest. Fuga numeroșilor cetățeni est-germani către țări necomuniste via Berlinul Occidental a dus la edificarea, în 1961
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
miracolul economic". În interiorul granițelor sale, Gemania Răsăriteană a fost guvernată de un guvern autoritar, modelat după cel sovietic, care a aplicat în economie sistemul economiei planificate centralizat. În vreme ce Germania Răsăriteană a devenit cea mai bogată și dezvoltată țară din blocul răsăritean, mulți dintre cetățenii ei priveau la prosperitatea economică și libertatea politică din vest. Fuga numeroșilor cetățeni est-germani către țări necomuniste via Berlinul Occidental a dus la edificarea, în 1961, a sistemului frontierelor RDG, din care Zidul era parte integrantă. Din
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
RDG-ul. În plus, numeroși vest-berlinezi traversau granița în răsărit pentru a-și face cumpărăturile în magazinele cu prețuri subvenționate de stat, unde prețurile erau mult mai mici decât în vest. Această secătuire a resurselor umane și economice amenința Germania Răsăriteană cu colapsul economic. Acest fapt avea repercusiuni în întreg blocul răsăritean și, în special, în Uniunea Sovietică, care subvenționa economia est-germană și care, la rândul ei, trebuia să asigure plata despăgubirilor de război către URSS și Polonia. Impulsul pentru crearea
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
a-și face cumpărăturile în magazinele cu prețuri subvenționate de stat, unde prețurile erau mult mai mici decât în vest. Această secătuire a resurselor umane și economice amenința Germania Răsăriteană cu colapsul economic. Acest fapt avea repercusiuni în întreg blocul răsăritean și, în special, în Uniunea Sovietică, care subvenționa economia est-germană și care, la rândul ei, trebuia să asigure plata despăgubirilor de război către URSS și Polonia. Impulsul pentru crearea Zidului Berlinului a venit de la liderul est-german Walter Ulbricht, iar inițiativa
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
ar fi încercat să forțeze bariera, est-germanii ar fi trebuit să dea înapoi, fără a deschide focul, sub nici un motiv. Construirea a 45 de kilometri de bariere în jurul celor trei sectoare occidentale a început duminică 13 august 1961 în Berlinul Răsăritean. În acea dimineață, zona de frontieră a fost securizată de trupele de grăniceri est-germani. Bariera a fost construită de soldații și muncitorii est-germani, fără implicarea directă a sovieticilor. Zidul a fost construit numai pe teritoriul est-german, constructorii asigurându-se că
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
să-l schimbe cu forța. Guvernul est-german a pretins că Zidul ar fi fost o "barieră de protecție antifascistă" (""antifaschistischer Schutzwall""), ridicată cu intenția de a descuraja agresiunea occidentală. Această poziție a fost privită cu scepticism chiar și în Germania Răsăriteană, în timp ce în Germania Occidentală era privită ca măsură de stopare a exodului, ceea ce era mai aproape realitate. Zidul a provocat numeroase suferințe familiilor divizate între est și vest. Era clar că moralul vest-german trebuia ridicat, de vreme ce viabilitatea Berlinului Occidental era
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
mai află în Berlin sau altundeva în lume sunt bucăți ale celei de-a patra generații a acestei construcții. Au existat opt puncte de trecere oficiale a Zidului, care permiteau vizitele germanilor din vest, occidentalilor și personalului aliat în Berlinul Răsăritean, precum și vizitele germanilor democrați în Berlinul Apusean (după obținerea unui permis corespunzător). Aceste puncte de trecere erau destinate în mod separat diferitelor categorii de persoane care le puteau traversa: est-germani, vest-germani și alte țări. Cel mai faimos a fost Friedrichstraße
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
persoane care le puteau traversa: est-germani, vest-germani și alte țări. Cel mai faimos a fost Friedrichstraße (Checkpoint Charlie), care era destinat numai personalului aliat și cetățenilor negeermani. Au mai existat și alte puncte de trecere între Berlinul Occidental și Germania Răsăriteană. Acestea puteau fi folosite la tranzitul între Germania Occidentală și Berlinul de Vest, pentru tranzitul către vecinii RDG-ului, (Polonia, Cehoslovacia și Danemarca), pentru intrarea cetățenilor est-germani în Berlinul Occidental (numai cu aprobare) și pentru vizitarea Germaniei Răsăritene de către cetățenii
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
și Germania Răsăriteană. Acestea puteau fi folosite la tranzitul între Germania Occidentală și Berlinul de Vest, pentru tranzitul către vecinii RDG-ului, (Polonia, Cehoslovacia și Danemarca), pentru intrarea cetățenilor est-germani în Berlinul Occidental (numai cu aprobare) și pentru vizitarea Germaniei Răsăritene de către cetățenii vest-berlinezi. După înțelegerile din 1972, au fost deschise noi puncte de trecere pentru transportul gunoiului vest-berlinez în gropile de gunoi RDG-iste, ca și unele puncte de trecere pentru accesul la exclavele vest-berlineze. (Vezi și: "Steinstücken"). În cea
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
de metrou Friedrichstraße. Când a fost ridicat Zidul, complexa rețea berlineză de transport public, (S-Bahn și U-Bahn) a fost întreruptă. unele dintre linii au fost tăiate în două, iar multe stații au fost închise. Trei linii vest-berlineze treceau prin sectorul răsăritean, traversând stații fantomă ("Geisterbahnhöfe"), fără să oprească. Toate liniile de metrou convergeau spre Friedrichstrasse, care a devenit un punct de maximă importanță pentru tranzitul între cele două jumătăți ale orașului pentru cei care aveau permisiunea să traverseze frontiera. În timpul existenței
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
pe 6 februarie 1989. Pe 23 august 1989, Ungaria comunistă a ridicat restricțiile de frontieră la granița cu Austria. În septembrie, mai mult de 13.000 de turiști est-germani din Ungaria trecuseră în Austria. În toamna anului 1989, în Germania Răsăriteană au avut loc demonstrații de masă antiguvernamentale. Liderul est-german Erich Honecker a demisionat, în 18 octombrie 1989, și a fost înlocuit de Egon Krenz câteva zile mai târziu. Honecker proorocise în ianuarie același an că Zidul avea să mai stea
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
Până la urmă, aceste tentative au fost abandonate, grănicerii tolerând demolările și trecerile "neautorizate" prin găurile făcute. Pe 13 iunie 1990, armata est-germană a început demolarea oficială a Zidului cu porțiunea din Bernauer Straße. Pe 1 iulie, ziua în care Germania Răsăriteană a adoptat moneda vest-germană, toate punctele de control și-au încetat existența, iar frontiera intergermană a devenit doar o amintire. Demontarea rămășițelor zidului a continuat să fie efectuată de subunități militare ale reunitei Bundeswehr și a durat până în noiembrie 1991
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
cartierul de est și o a treia bucată la nord de Bernauer Straße, transformată în monument. Chiar și bucățile lăsate în picioare nu mai seamănă cu vechiul Zid; sunt foarte deteriorate de încă mulții amatori de suveniruri), iar pe partea răsăriteană sunt numeroase graffiti, ceea ce, în mod evident, nu ar fi fost cu putință atâta vreme cât exista paza înarmată a grănicerilor est-germani. Până în momentul reunificării, existau graffiti numai pe partea apuseană a Zidului. Bucăți din Zid, cu sau fără certificat de autenticitate
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
prin testamentul pe care Emanuil Gojdu l-a autentificat la Budapesta la 4 noiembrie 1869. Fundația oferea burse de studii românilor ortodocși din Transilvania și Ungaria (""acelei părți a națiunii române din Ungaria și Transilvania care se ține de religia răsăriteană ortodoxă""). "Fondațiunea lui Gojdu" (cum este menționată în Testament) a fost înființată în 1870 de către Andrei Șaguna, fiind condusă de "Reprezentanța Fundației Gojdu" care urma să administreze averea - patrimoniul - fundației. Averea era constituită din: Valoarea inițială (1870 a patrimoniului Fundației
Fundația Gojdu () [Corola-website/Science/303120_a_304449]
-
de recunoaștere a statutului său și sentința a fost scurtate, iar in curand redus la casa-închisoare, cu posibilitatea de emigrare la arhiepiscop. La încheierea „perioadei Informbiro”, reformele au făcut din Iugoslavia mult mai liberă religioasă decât statele din Blocul răsăritean. În primi ani din perioada postbelică, Tito a fost considerat cu lider comunist foarte loial Moscovei, fiind uneori considerat ca fiind al doilea după Stalin în Blocul răsăritean. Forțele iugoslave au doborât o aeronavă americană care zbura deasupra Iugoslaviei, iar
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
au făcut din Iugoslavia mult mai liberă religioasă decât statele din Blocul răsăritean. În primi ani din perioada postbelică, Tito a fost considerat cu lider comunist foarte loial Moscovei, fiind uneori considerat ca fiind al doilea după Stalin în Blocul răsăritean. Forțele iugoslave au doborât o aeronavă americană care zbura deasupra Iugoslaviei, iar relațiile cu Occidentul s-au încordat. De fapt, Stalin și Tito au avut o alianță foarte ciudată încă de la început, Stalin considerându-l pe Tito mult prea independent
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
adus lui Tito multă recunoașterea internațională, dar a declanșat, de asemenea, o perioadă de instabilitate adesea menționată că perioada Informbiro. Formă de comunism a lui Tito era numită de Moscova „Titoism”, care a încurajat epurările împotriva „titoiștilor” din întregul Bloc răsăritean. Ca urmare a rupturii cu URSS, guvernul iugoslav a înființat o închisoare pe insula croată Goli Otok și Sveti Grgur pentru inamicii suspectați a fi pro-sovietici față de regimul lui Tito și al PCI. În 1949, întreaga insulă a fost oficial
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
î. Hr. Numele Septuagint înseamnă "șaptezeci", din tradiția că 72 de scribi au fost implicați în proiect. Literatura bizantină grecească se referă la literatura scrisă în greaca medievală. Dacă literatura bizantină reprezintă expresia vieții intelectuale a populației elenizate din Imperiul Roman răsăritean în timpul Evului Mediu creștin, atunci ea este un organism poliform, îmbinând civilizațiile greacă și creștină pe fundațiile comune ale sistemului politic roman, așezat în atmosfera intelectuală și etnografică a Orientului Apropiat. Literatura bizanintă a fost influențată de patru mari elemente
Literatura greacă () [Corola-website/Science/303163_a_304492]
-
apicultori și crescători vestiți de viermi de mătase. Una dintre cele mai importante surse de venit a nobililor tătari și nogai era prada de război și comerțul cu sclavi. Hanatul Crimeii a fost cea mai importantă forță militară din Europa Răsăriteană până în secolul al XVIII-lea. Tătarii crimeeni au jucat un rol de primă importanță în apărarea granițelor islamului, în special împotriva moscoviților și puterilor europene. Pentru o lungă perioadă de timp, tătarii și nogaii, organizați în ceabuluri (unități militare) au
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
1586). Tinerii boieri și cazacii îndeplineau serviciul de pază și patrulare a stepelor pentru ținerea sub observație continuă a mișcărilor ceambulurilor tătărești. Declinul Hanatului Crimeii a fost strâns legat de declinul Imperiului Otoman și a schimbat echilibrul puterii în Europa Răsăriteană. S-a ajuns în situația ca tătarii care se reîntorceau din campaniile militare otomane să nu aibă pradă de război, iar, pe fronturile de luptă europene, cavaleria ușoară, care nu beneficia de sprijinul unei artilerii moderne, să sufere pierderi grele
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]