3,048 matches
-
coborâsem, dar, hotărât lucru, asta nu-i seamănă și mi-o repet în gând, seara de acum nu-i seara aceea! Nu te-am văzut de mult, întoarce spre mine capul și eu îi simt năprasnic fluidul electrizant al părului răscolindu-mi, simt asta numai în imaginație, pentru că, în realitate, în seara asta ea are părul prins, întotdeauna și-l prinde când cântă, pare ușor obosită, Așa este, nu ne-am mai văzut de mult! E o seară frumoasă, vine primăvara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai iute în biserică, toate au rămas la fel cum le-am lăsat astă-toamnă, părintele mi-a spus că Janos a venit și și-a luat lucrurile, pe ale meșterului Luca le-a lăsat aici, vestea morții meșterului Luca îmi răscolește toate amintirile dureroase din toamnă, când eu, în orgoliul meu, și părintele îmi spune că înainte de moarte cu câteva zile meșterul Luca i-a trimis o scrisoare prin care îl împuternicea să-mi dea mie toate instrumentele lui de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fața rumenă cu ochii albaștri aplecați spre mine mi-e cunoscută, e părintele Dumitru din sat! dar ce caut eu? Nu te teme, Daniel! ești la mine, mă recunoști? Da, părinte! șoptesc eu și efortul cu care am vorbit îmi răscolește ceva deosebit de fragil în capul meu încă amețit de soarele arzător din ceafă, Te-au găsit niște creștini, vorbește părintele, ai leșinat pe drum, ești bolnav? ce te doare? Cu greu îmi ridic ochii din nou spre cel ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
s-a întâmplat. S-a întors să treacă prin zona de recepție către birou și, stând pe canapea era ultima persoană din lume pe care se aștepta să o vadă. Oliver. S-a izbit de un perete invizibil. Șocul o răscolea pe dinăuntru și urechile îi țiuiau în surzenie. Îl văzuse ultima dată de Revelion - și acum era 13 iulie. Tot timpul petrecut separți se condensase într-o secundă. —Hei, iubita! Ridicase privirea către ea, foarte confortabil, foarte calm. Ea începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
se putea ridica la mai mult de cincizeci de mii de parai sau cam pe-acolo? Firește că i-am spus lui Kay totul, firește că nu mi-a putut răspunde la întrebări, firește că i-a displăcut faptul că răscolesc trecutul. I-am spus că am putea vinde casa și ne-am putea lua un apartament, ca toți oamenii obișnuiți, și, bineînțeles, n-a acceptat nici în ruptul capului. Era vorba de confort, stil - și de o legătură cu viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
revenit la forma fizică de altădată și am decorat pereții garajului cu afișe ale tânărului Bucky Bleichert din perioada ’40-’41. Propria imagine întrezărită prin ochii împăienjeniți de sudoare m-a adus mai aproape de ea și m-am apucat să răscolesc anticariatele, în căutare de suplimente duminicale și reviste cu știri. Am găsit instantanee sepia în Colliers și portrete de grup în niște numere mai vechi din Boston Globe. Le-am ținut ascunse în garaj și teancul continuă să crească până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Emmett, am pornit într-acolo. Primele trei erau niște cocioabe pustii, fără electricitate, cu geamurile sparte și cu pereții pictați cu sloganuri ale bandelor de mexicani. Nici urmă de camioneta Ford din ’39, cu numărul de înmatriculare 6B119A - doar pustiul răscolit de vântul Santa Ana, care sufla dinspre Hollywood Hills. În drum spre a patra locuință, chiar când trecuse de miezul nopții, mi-a venit o idee... sau, mai bine zis, ideea m-a înrobit: Omoară-l! Nu tu glorie publică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de pe carosabil ar vorbi mult mai neaoș. Pe unii din oamenii de pe aici Îți era aproape imposibil să-i Înțelegi. Dar nu și pe Hoitar. Era clar că bărbatul care acum stătea pe un scaun de salon scârțâitor, și care răscolea de zor un foc electric mort, avusese parte de o educație clasică. — S-a Îmbolnăvit și s-a dus, continuă Hoitarul, ridicând pentru prima dată ochii din pământ. Acum e cu Domnul. Era un bărbat arătos, dacă priveai dincolo de noroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fac o cană de ceai pentru toată lumea? Domnule Lumley, Îmi arătați unde sunt cele de trebuință? Un sfert de oră mai târziu, Logan și inspectorul Insch stăteau la parter, pe casa scării, privind ploaia de afară. — Ce crezi? Întrebă Insch, răscolindu-și geanta În căutare de bomboane. — Despre tatăl vitreg? Insch Încuviință. — Pare sincer atașat de copil. Ar fi trebuit să-l auziți cum era convins că, atunci când Peter o să crească, o să joace pentru FC Aberdeen. Nu prea-l văd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu toate gunoaiele lui? Logan ridică din umeri. Tocmai asta era problema. — De ce pui ceva În sac? Întrebă el. Ca să-ți fie mai ușor să-l cari. Sau pentru a-l ascunde. Sau... Se Întoarse la masă și Începu să răscolească prin declarațiile pe care patrula care umblase din ușă În ușă le strânsese. — Nu cari un cadavru de fetiță În mașina ta În căutarea unui tomberon În care s-o arunci, spuse el ordonând declarațiile În ordinea numerelor de pe Wallhill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a luat pe Peter Lumley, aici ar trebui să fie. Logan vedea cum Miller se strâmbă În spatele ochelarilor de protecție. — Dacă voi căutați alt copil, atunci cum de-l căutați așa? De ce examinați toate chestiile, una câte una? De ce nu răscoliți mizeria până-l găsiți? — Pentru că e posibil să nu-l căutăm pe tot. Încă mai lipsește o bucățică din David Reid. Miller privi teancul de mortăciuni și pe polițiștii și polițistele care umblau cu mâinile prin grămadă. — Isuse, Îi căutați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Întâmplate Între noi. Poate viața mă va smulge de lângă el, poate mai târziu vom fi doi străini care trec pe stradă fără să se vadă, poate vom fi departe unul de altul; oricum, la vederea ta, Petre, simțurile mele se răscolesc dureros, inima Îmi va spune că doar pe tine te-am iubit cu adevărat... Petre, te implor, nu pleca! Măcar o dată măcar Încă o Îmbrățișare, iar apoi poate să mi te fure orice femeie, Petre, o Îmbrățișare! Atât! Apoi vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dar ce mică sunt de când mă gândesc că lumea mea dragă, aceea a gheții și a tribunelor pustii, mă va ocoli cu teamă, mă va disprețui. Unde să fug? Unde să mă ascund când lucirea Întrebătoare a gheții mă va răscoli adânc, unde să-mi Întorc privirea când tribunele, singurele mele prietene de atunci, Îmi vor arăta imaginea publicului care mă aplauda frenetic? Unde să fug, unde să mă ascund? Și apoi, pe planul al doilea, acei oameni pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
distrusă. Erau drogați și, fiind înăuntru când s-a produs coliziunea, nu prea aveau ce să raporteze. Carlos era puțin nervos și afirmă că orașul îi datora ceva pentru pierderea suferită. Alți doi martori ai incidentului, aflați acolo pentru a răscoli pubelele în căutare de sticle și cutii reciclabile, oferiră o versiune a poveștii foarte apropiată de cea a pescarilor. Mașinile de poliție nu conteneau să apară, la fel și microbuzele de la televiziuni, filmând mai ales rămășițele barăcii distruse și barca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
spectacol. Alți spectatori erau mai puțin generoși, privindu-l cu mânie și cerând să afle ce se întâmplase și plângându-se că evacuarea ar fi putut să se desfășoare mai bine. Între timp, echipa de pirotehniști, ajutată de câțiva pompieri, răscolise cortul fără a găsi vreun semn de bombă. Obiectul pe care îl semnalase Sachs se dovedise a fi un bax de hârtie igienică. Căutarea se extinsese apoi la tomberoane și la camioanele cu echipamente ale circului, dar agenții nu găsiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
care o privise ciudat - se dovedise până la urmă că îl cunoscuse pe tatăl eiă. Terminase de inspectat o aripă a clădirii și urma să o înceapă și pe cealaltă. Sub comanda lui Sellitto și Bo Haumann, echipele de căutare încă răscoleau etajele superioare ale clădirii. Și cel mai ciudat lucru, de departe, era că însuși Constable se alăturase echipei de vânătoare, dând tot felul de telefoane pentru a afla unde să găsea Weir. Da, asta ar putea fi o surpriză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lire, bineînțeles, nu ca altele, care sunt o liră, dar mereu mi se pare că ai mai multe șanse la cel dublu. Uite, mai e unul aici - și s-a întins spre teancul dezordonat din partea stângă și a început să răscolească printre ele, undeva pe-aici e un... da, uite, aici e: Milionarul. E altul de două lire și iar sunt două jocuri. Vezi? Și sunt cinci premii de un milion la ăsta, așa că mereu am impresia că e mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
tot ce avea ea mai bun. Se opri puțin la o rochie purpurie cu decolteu adânc Înainte de a strâmba din nas și a căuta mai departe. Prea ieftină. Aproape că scria pe ea „Ia-mă, aici și acum!“. Continuă să răscolească bara de umerașe. Într-un sfârșit scoase de-acolo un top fară mâneci petrecut pe după gât, din mătase de culoarea zmeurei. Îl asortă cu o fustă dreaptă cu mărgele pe margine Într-o nuanță puțin mai Întunecată. Găsi chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
era punctual. Ea Însă era Încă În chiloți și În sutien, nehotărându-se cu ce să se Îmbrace. Se repezi la ușă și apăsă butonul interfonului: —Bună, Sam, urcă. După care dădu buzna Înapoi În dormitor și se apucă să răscolească grămada de haine de pe pat, În Încercarea disperată de a găsi ceva să-și tragă pe ea, așa Încât să arate cât de cât decent când avea să-i deschidă lui Sam. Chimonoul ei sexy, de mătase neagră, ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se îndreptă către Club ca să-l vadă pe Víctor, prietenul lui intim. Augusto se simțea alt om, de parcă vizita aceea și revelația prilejuită de ea cum că Eugenia era o femeie puternică - din ochii ei țâșnea forța - i-ar fi răscolit rărunchii sufletului, destupând acolo un izvor până atunci ascuns. Pășea mai energic, respira mai liber. „Acum am un obiectiv, un scop în viață - își zicea el -, și anume să o cuceresc pe fata asta sau să mă cucerească ea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ne amestecam lacrimile deasupra căpșorului blond al fiicei amantului soției mele, a hoțului fericirii mele. Într-o zi am aflat - continuă el - că soția mea avusese un copil cu amantul ei, și-n ziua aceea toate măruntaiele mi s-au răscolit, am suferit cum nu mai suferisem până atunci și mi s-a părut că-mi pierd mințile și sunt gata să-mi iau viața. Până atunci încă nu simțisem gelozia, cea mai brutală dintre gelozii. Rana din suflet, care părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
noi - e vorba de Contrareformă - tragedia în care încă trăim. Bietul prinț Don Juan, ex-viitorul Don Juan al III-lea, cu care s-a stins posibilitatea unei dinastii spaniole cu adevărat neaoșe! Clopotul din Fuenterrabía! Când îl aud mi se răscolește sufletul. Și așa cum în Fuerteventura și în Paris m-am apucat de făcut sonete, aici, în Hendaya, m-am apucat, mai presus de orice, să fac balade. Și una dintre ele, la clopotul din Fuenterrabía, la clopotul Fuenterrabía, care spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
reală, diferită de cea aparentă? Oricât se strădui să-și amintească, nu reuși decât să vizualizeze În minte, pentru o clipă doar, un han aflat la răscruce de drumuri, undeva În Ucraina, construit din bârne grosolane, În stepa Înzăpezită, Întunecată, răscolită de viscol, În apropierea căruia urlau lupii. Șoferul taxiului spuse: —Ce naiba! O să stăm așa toată noaptea? Apoi apăsă pedala, trecu pe roșu și, parcă vrând să se despăgubească, pe el și pe Fima, pentru timpul pierdut, țâșni sălbatic, goni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
răcoarea cojii de pepene din care, cu patru împunsături iuți de cuțit, era scos un obelisc roșu strălucitor, pe care vânzătorul ți-l întindea să-l guști. Mama aluneca, în timp ce privea și pipăia pânzele și penele, în amintirile tinereții ei, răscolea sentimente mocnite, auzea uneori cuvinte pe care încercam să le citesc de pe fața ei luminată de-un zâmbet, ducându-mă cu gândul la acele povestiri: —Mamă, țiganii sunt la poartă, au venit la „ciorba săptămânală“. Da, spunea ea, când îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lumina orbitoare a soarelui, un calup de țărână care cobora în partea abruptă de pădure. În el ne înfigeam piciorul drept ca să ne ancorăm de ceva, sprijinindu-ne în același timp pe cel stâng și ne aplecam capul să putem răscoli cu privirea cât mai de aproape pământul. Ce aveam să descoperim, ce fel de vestigii rătăcite printre frunze și rădăcini, scoase la iveală de ploi, pe jumătate ascunse-n frunziș? Avea să fie un ciob de argilă, a cărui suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]