2,766 matches
-
din film : o implantare în peisaj ce are toate datele autenticului (imediat ce o vezi, ești convins că în acea casă chiar au trăit niște oameni). Al doilea lucru interesant din film este prezența patrupedelor : mulți câini și pisici apar în răstimpuri în cadru, parcă spre a ne aminti că mai există ceva viu și adevărat în această poveste... Din păcate, nici Sergiu Nicolaescu, nici încercatul său scenarist, prozatorul D.R. Popescu, nu par să și fi dat seama că atât casa bănățeană
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
se cheamă chiar Amintiri din Epoca de aur). însăși ideea de frescă este improprie : trimite la o mulțime de oameni ce formează chipul Tovarășului pe un stadion ; 4, 3, 2 este un film care se petrece în spații mici, în răstimp de circa 12 ore, iar conflictul propriu-zis nu implică mai mult de trei personaje... Dincolo de etichete, este vorba despre o poveste care te ține cu sufletul la gură despre niște oameni care încearcă să se descurce într-o situație-limită. Un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
reflecției asupra obiectului tău de studiu. A-ți pune în acord propria interioritate mereu fluidă cu niște concluzii mai vechi. Nu este vorba despre a modifica radical verdicte sau interpretări, ci despre a le aduce la timpul prezent, în funcție de acumulările răstimpului scurs. De fapt, este exact invers decât ne imaginăm : verdictele și interpretările rămân în linii mari aceleași, cu inevitabile nuanțări, ceea ce se schimbă este însuși obiectul studiului ! Expresionismul văzut în 1975 nu mai este același cu cel văzut în 2006
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Partidului carnetul de partid învelit în hârtie fină, capitalistă. Caz extrem de decalaj între fond și formă, Duminică la ora 6 trezește în memoria oricărui cinefil la curent cu cinematograful epocii respective dejà-vu-uri formale : liftul care urcă și coboară în anumite răstimpuri ale poveștii, ca un laitmotiv vizual, este un împrumut direct din Hiroshima mon amour ; finalul pe malul mării, în care tânărul urmărit de Siguranță este încolțit de agenții acesteia ca-ntr-un huis clos fără speranță, este o trimitere clară
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
peste mine, pân dind uneori soarele să iasă din nori, am impresia de rătăciri pe ape; vuetul mării îmi întregește impresia. Astă seară a fost aproape frig, lumea era zgribulită; sus în odaie, agreabil și adăpostit. Ce-am făcut în răstimpul acestor două zile, cât nu ți-am scris? Am cumpărat 28 kg. brânză de Brăila și mi s’a făcut de către d na Lemonide și Menaru bulionul; am fost în vizite la localnici. Chestiunea aprovizionării pentru iarnă obsedează pe toți
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ce mult și-a mai iubit fata!“ Nu știu ce are să se mai întâmple - și poate paginile acestea au să-ți arate că în lipsa ta mi-am petrecut viața iubindu-te. [...] 29 ianuarie [1949], sâmbătă [...] Mouette, iubita mea, te rog, profită de răstimpul ăsta de exil. Fii veselă, eliberează-te de deprimare, fiindcă tu, tu nu ești în primejdie și, fără a vrea să fac elogiul egoismului, Mamie, gândește-te în primul rând la sănătatea ta morală, psihică și fizică, și abia apoi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
author=”Eusebiu Camilar” loc="București" data =”25. X. [1]964” desc=”[Carte poștală]”> Dragă Căline, Începînd de Vinerea asta, mă reîntorc acasă la Udești, să termin cartea și să lepăd cel puțin un ocean de venin. Dacă hotărăști ceva în răstimpul de Vineri pînă pe ziua de 8 noiembrie, te rog să mă chemi de la Udești. îți doresc noroc și, încolo... mărire Domnului Savaot! Cu simpatie, Eusebiu Camilar </citation> (22) <citation author=”Eusebiu Camilar” loc="Suceava" data =”2. XI. [1]964
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Erasmus (fie și o pagină), pregătesc un studiu frumos, să zicem „Mesajul lui Erasmus”, care ar intra iar la Permanențe, o rubrică ce m-ar tenta să vă rog să-mi faceți favoarea de a o întreține fie și la răstimpuri oricît de largi. N-ar fi exclus să ne vedem la Năsăud, dacă - așa cum vă știu întreprizi, veți putea exploata acest pretext pentru un raid prin Nordul Transilvaniei . Pînă atunci vă salut, cu cele mai sincere urări de bine și
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
a emisiunii Marilenei Rotaru și amintirea cărții în discuțiune. Nu-ți pot da acum răspunsul dorit pentru Deșteptarea. Peste două zile noi plecăm în Ardeal, unde rămînem pînă la sfîrșitul lui august și mi-ar fi imposibil în acest scurt răstimp să încropesc două pagini, în febra plecării. Îți trimit însă cartea, la gîndul că n-o ai, cu autograful meu, și în speranța că ne-am putea vedea în 12-13 septembrie, cînd la Bacău are loc decernarea premiului „Apostu” , aș
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Maxim </citation> (31) <citation author=”Ion Maxim” loc="Timișoara" data =”decembrie 1980” desc="[Scrisoare pe-o pagină de titlu]"> După XII săptămîni de spital, întorcîndu-mă de la Styx, unde am rătăcit cînd dincolo, cînd dincoace, vă trimit cărțile apărute în acest răstimp în semn de prețuire și prietenie, Ion Maxim </citation> Haralambie Mihăescu „Doresc să văd viață, oameni, obiceiuri, piețe...” Un mare filolog, autor al vastei sinteze despre Limba latină în provinciile dunărene ale Imperiului Roman (1960), Haralambie Mihăescu (7 februarie 1907
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
și 29 ianuarie - o minunată ocazie de întinerire sufletească. Nenumărate întîlniri cu francezi și cu români de „dincoace” și de „dincolo”. Pe unii dintre ei îi revedeam după 50 de ani. Dar cîte n aveam să ne spunem din acest răstimp memorabil, trăit de noi în condiții atît de deosebite? Constatarea unanimă a fost că lumea a devenit între timp mult mai mică și noi, de fapt, cetățeni ai Terrei, nu ai unei anumite țări de mărime mijlocie din cuprinsul ei
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
atâtor fărădelegi frapante cu care trebuias să se confrunte (fără success!). Rezultatul a fost unul previzibil: condamnarea sa la 1 an și 6 luni, cu executare! În sfârșit, toți „lucrătorii” Securității și ai „miliției populare” se puteau ocupa În acest răstimp de alți „infractori Înrăiți” ca și preotul trecut pe linie moartă. Degeaba s-au bucurat necurații la suflet! Degeaba și-or fi frecat gingașele mâini cu care Îi „altoiau” pe „recalcitranții” care nu voiau să semneze declarațiile fabricate de mințile
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
percepută ca un documentar și trăită ca un thriller. La fel ca într-un thriller, e vorba despre niște ființe umane urmărite într-o situație-limită (implicînd inclusiv un pericol de moarte) care se creează, se agravează și se consumă în răstimp de cîteva ceasuri. și, la fel ca în cele mai oneste documentare, situația pare să se nască din însuși modul de funcționare a realității observate, fără nici o contribuție din partea autorului observator ; senzația e aceea că lucrurile s-ar fi întîmplat
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Ion Iliescu), Canalul Dunare-Marea Neagră (vastul sistem concentraționar de exterminare a românilor, conceput după modelul Gulagului sovietic) și "Direcția Generală a Securității Poporului" (în care activă Eftimie Iliescu, unchiul bravului utemist-sef Ion Iliescu) - apar toate trei aproape concomitent, într-un răstimp de numai câteva luni. Mecanismul fusese, așadar, pus la punct: ceea ce epura U.T.M.-ul în rândul elevilor, studenților și al profesorilor, cu ajutorul neprecupețit al DGPS-ului, înghițea - de multe ori pe veci - Canalul. Ce ne spune Ion Iliescu despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
la metoda". Populației i s-a ascuns, cel putin douăzeci și patru de ore, că soții Ceaușescu fuseseră arestați încă din după-amiază zilei de 22 decembrie, si ținuți sub o pază militară sigură. Mai mult, prin televiziune s-au vehiculat în acest răstimp fel de fel de zvonuri privind urmărirea soților Ceaușescu, și acțiuni teroriste de eliberare a celor doi, care aveau doar scopul să mențină panică în rândul cetățenilor, sugerandu-li-se astfel pericolul pe care il reprezenta, în continuare, un Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
se referea la „Realizarea unității naționale a tuturor românilor”. Timp de lucru trei ore și atât. După aceasta, cam un sfert de oră, m-am gândit, făcându-mi mental planul expunerii și continuam să miros narcisa. Probabil că în acest răstimp de gândire s-a făcut acel comentariu răutăcios la adresa mea. Cu planul lucrării în mintea mea, încep fără grabă să scriu cât mai citeț și mai ordonat dezvoltând planul ce-mi făcusem mental. În cursul, celor trei ore am tratat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mă ocup de alte probleme, inclusiv munca în școală. Trecerea timpului accentua starea mea de nesiguranță și mai ales starea mea psihică, simțindu-mă tot mai vulnerabil! De multe ori nu mă puteam odihni noaptea. Adevărate coșmaruri aveam în scurtul răstimp cât puteam să dorm. Și lumea care... mă ocolea cu privirea și evita să-mi vorbească omenește!... tot de frică. La începutul lui iunie are loc în școală o ședință generală cu părinții. Lume peste lume, agitație deosebită și cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
urmărit și prins, doi inși mă strângeau tare în brațe, în timp ce un altul întinde un pistol spre mine. Ca în vis, o ușă se deschide și cineva strigă: „Stați! Nu trageți, că omul acesta e de-al nostru!” În scurtul răstimp i-am zărit fața negricioasă și o mustață a la Hitler. Acum așteptam apariția celui venit de la București. Deodată zăresc pe cel visat, mă îndrept spre el întrebându-l dacă nu cumva a venit pentru cazul meu și-mi spune
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
că o zăresc pe stradă, că-i aud vocea pe holul de la cabinele Teatrului și, mai ales, că-mi lipsește din distribuțiile proiectelor care, noapte de noapte, îmi populează stăruitor gândurile de regizor agresat de sine. Am trăit, în acest răstimp, circumstanțe personale ce au făcut din Ada o prezență fremătătoare (provocate de Liviu, de Nicolai, de Elena și de boțul de lumină numit Ana-Adriana). Dincolo de toate acestea, rămâne o anume firidă a ființei mele teatrale, plină de cristale minuțios tăinuite
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
că mi-l doream, așa cum Îmi doream orice obiect care nu era de vânzare. Patronul magazinului s-a văzut obligat să sune un agent al firmei, un anume „doctor“ Libner (de parcă tranzacția ar fi avut o semnificație patologică). În groaznicul răstimp al unei clipe, m-am Întrebat dacă vârful era Într-adevăr din grafit. Era. Câțiva ani mai târziu m-am convins, perforând creionul Într-o parte, că mina se desfășura pe toată lungimea - o ilustrare perfectă a artei, de dragul artei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un fund foarte șerpuitor. Lipăia apa sărată din găletușa Colettei numai ca să-și manifeste bucuria. Îmi amintesc pânza de barcă, apusul de soare și farul, Înfățișate pe acea găletușă, dar nu-mi pot aminti numele câinelui, ceea ce mă enervează. În răstimpul celor două luni cât am stat la Biarritz, pasiunea mea pentru Colette a Înlocuit cu totul pasiunea mea pentru Cleopatra. Întrucât părinții mei nu erau dornici să-i cunoască pe ai ei, o vedeam numai pe plajă; dar mă gândeam
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
uniforma unei școli de instrucție pentru ofițeri: mergem din nou agale spre sat, În 1916, și (precum Maurice Gerald și comandantul Henry Pointdexer) am schimbat hainele Între noi - Iuri poartă pantalonii mei albi sport și cravata cu dungi. În scurtul răstimp de o săptămână al șederii lui la noi În acel an, inventasem o ciudată distracție pe care n-am descris-o nicăieri. În mijlocul unui mic teren circular de joacă, În fundul grădinii, exista un leagăn Înconjurat de iasomie. Am ajustat frânghiile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de multa mea luciditate. Învățătorul a zâmbit și s-a Înclinat (În maniera exuberantă a radicalilor ruși), a făcut doi pași Înapoi, s-a Întors și și-a continuat țanțoș drumul, iar eu am reînnodat firul poeziei mele. În scurtul răstimp când aveam alte preocupări, ceva părea să se fi Întâmplat cu acele cuvinte pe care le adunasem deja: Își pierduseră strălucirea pe care o avuseseră Înainte de a fi Întrerupt. Mi-a trecut prin minte bănuiala că am de-a face
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din iulie 1915, semne Întunecate de rău augur și forfoteli de culise, răsuflarea fierbinte a unor mișcări sociale colosale, afectau deja așa-numita „școală simbolistă“ a poeziei ruse - Îndeosebi versurile lui Alexandr Blok. La Începutul acelei veri și pe tot răstimpul verii precedente, numele Tamarei apărea tot mereu (cu prefăcuta naivitate atât de tipică soartei când e pusă pe treabă) ici și colo, pe moșia noastră (Intrarea interzisă), și pe domeniul unchiului meu (Intrarea strict interzisă) de pe celălalt mal al râului
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Încercând În van să ajungă la sub-baza acelui Exegi monumentum al lui Pușkin. Ea a susținut ulterior, În rarele ei momente de proastă dispoziție, că dragostea noastră nu rezistase Încordării acelei ierni; se ivise o fisură, spunea ea. În tot răstimpul acelor luni, continuasem să-i Închin versuri, scrise pentru ea, despre ea, câte două sau trei poezii pe săptămână; În primăvara anului 1916 le-am publicat Într-o culegere și am fost Îngrozit când ea mi-a atras atenția asupra
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]